Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Sentința nr. 5327/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5327/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 1859/111/2012**
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR – ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA Nr.5327/CA/2013
Ședință publică din data de 08 octombrie 2013
Președinte: E. D. V.
Grefier: B. C.
Pe rol fiind în pronunțare cauza de contencios administrativ privind pe reclamantul M. I.-P., cu domiciliul în Oradea, ..4, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâta P. M. Oradea – Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001, cu sediul în Oradea, Piața Unirii nr.1, județul Bihor, având ca obiect refuz administrativ.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, învederând instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 01.10.2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 08.10.2013, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ,
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 23.02.2012, sub număr de dosar_, astfel cum a fost precizată la data de 29.10.2012, reclamantul M. I.-P. a chemat în judecată pârâta P. M. Oradea – Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună următoarele:
- să oblige pârâta – în calitate de entitate învestită cu soluționarea notificărilor nr.290/2002 și nr.230/2002 înaintate de executorul Judecătoresc B. I., formulate în temeiul Legii nr.10/2001 cu privire la imobilul situat în Oradea, ..2-4, înscris în CF nr.3071 Oradea, nr.topo.1311-1312 -, să-i comunice un răspuns în care să specifice data la care a înaintat notificările și actele aferente (dosarele administrative nr.1504/2002 și nr.1506/2002) la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor privind stabilirea despăgubirii aferente imobilelor preluate în mod abuziv care nu mai pot fi restituite în natură (15 mp suprafață construită și 17,5 mp suprafață teren)
- să oblige pârâta la plata sumei de 7500 lei, ca reparare a pagubelor suferite din cauza nerespectării obligațiilor dispuse de lege și a refuzului nejustificat de soluționare a cererii.
În motivarea în fapt arată că, în temeiul Legii nr.10/2001, a solicitat ca dosarele administrative nr.1504/2002 și nr.1506/2002 să fie înaintate Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru a se acorda despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv pentru suprafața construită de 15 mp și suprafața de teren de 17,5 mp din imobilul situat în Oradea, ..2-4, înscris în CF nr.3071 Oradea, nr.topo.1311-1312.
Prin cererile înregistrate sub nr._/2010, nr._/2011 și cererea din data de 06.01.2012, a solicitat pârâtei să-i comunice în ce fază se află cererea de despăgubire, însă până în prezent nu a primit răspuns.
Menționează că solicită obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în valoare de 7.500 lei (ron), considerând că prin refuzul nejustificat de a-i răspunde timp de 21 de luni i-a cauzat un prejudiciul material, neputând valorifica un drept garantat prin lege și protejat prin Constituție.
În drept, acțiunea astfel cum a fost precizată a fost întemeiată pe dispozițiile art.1, art.2 lit.g) și h), art.8 din Legea nr.554/2004, Legea nr.10/2001, art.132 alin.1 C.proc.civ., art.998-999 C.civ.
În probațiune, reclamantul a depus înscrisuri – notificarea din 06.01.2012 și confirmarea de primire a acesteia, cererea înregistrată la pârâtă sub nr._/24.11.2010, cererea înregistrată la pârâtă sub nr._/26.05.2011, dispoziția Primarului M. Oradea nr.3898/29.06.2007 (f.3-8).
Pârâta P. M. Oradea – Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 a formulat întâmpinare, depusă prin registratura instanței în 23.03.2012 (f.10-11), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. Oradea și a Comisiei locale de aplicare a Legii nr.10/2001.
În motivarea excepției, arată că, potrivit Legii nr.215/2001, primăria este o structură funcțională cu activitate permanentă, fără personalitate juridică, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, iar comisia locală de aplicare a Legii nr.10/2001 este un organ de lucru fără personalitate juridică și fără capacitate procesuală.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115 C.proc.civ.
Prin întâmpinare nu s-au propus probe.
Prin încheierea de ședință din 30.10.2012, instanța a apreciat că acțiunea are natură civilă, fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, și a dispus transpunerea cauzei spre soluționare la Secția I civilă din cadrul Tribunalului Bihor.
Pe rolul Secției I civilă, dosarul a fost înregistrat la data de 08.11.2012 sub numărul_ .
Prin notele de ședință depuse la data de 28.01.2013 (f.5-7), reclamantul a invocat necompetența materială și a solicitat trimiterea cauzei la secția de contencios administrativ, arătând că prin acțiunea formulată nu a contestat dispoziția primarului nr.3716/2005 ci refuzul nejustificat de soluționare a cererii, respectiv de comunicare a unui răspuns.
Prin sentința civilă nr.31/C din 30.01.2013, Tribunalul Bihor – Secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Oradea, instanța de drept comun, în temeiul art.1 pct.1 C.proc.civ.
Pe rolul Judecătoriei Oradea, cauza a fost înregistrată la data de 07.02.2013, sub număr de dosar_ 013*.
Prin notele de ședință depuse în 22.04.2013 și 11.06.2013, reclamantul a reiterat excepția de necompetență materială și a solicitat trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Bihor – secția de contencios administrativ.
Prin sentința civilă nr.8270 din 13.06.2013, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Bihor – Secția Comercială, de C. Administrativ și Fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Oradea și Tribunalul Bihor și a dispus sesizarea Curții de Apel Oradea în vederea emiterii regulatorului de competență.
Prin sentința ciivlă nr.27 din 02.07.2013, Curtea de Apel Oradea, soluționând conflictul negativ de competență, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Bihor – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal la data de 20.08.2013, sub nr._ .
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
La data de 25.09.2013 reclamantul a depus concluzii scrise, avute în vedere de instanță în analiza cauzei.
Prin încheierea de ședință din 01.10.2013 s-a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta P. M. Oradea - Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001.
Examinând prioritar, în conformitate cu prevederile art.137 C.proc.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. Oradea - Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001, instanța o va respinge ca neîntemeiată, reținând, contrar susținerilor pârâtei, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității publice ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public.
Întrucât în cauză reclamantul invocă lipsa unui răspuns din partea autorității pârâte, care, potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, este asimilat actului administrativ unilateral, și având în vedere atribuțiile stabilite în sarcina comisiilor locale de aplicare a Legii nr.10/2001, prevăzute de Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată și actualizată și de Titlul VII din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, instanța constată că pârâta are calitate procesuală pasivă.
Pe fond, examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Potrivit art. 8 alin.1 din acest act normativ, care reglementează obiectul acțiunii judiciare în contencios administrative, „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut de art.7 alin.4, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau un interes legitim al său, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004 prevede că „se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”.
Conform art.2 alin.1 lit.h), prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se înțelege faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
Se constată așadar, din analiza acestor dispoziții legale, că se poate adresa instanței de contencios administrativ nu numai persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ unilateral sau prin nesoluționarea unei plângeri prealabile, ci și persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut sau într-un interes legitim prin nesoluționarea în termen sau refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
În speță, reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în contencios administrativ având ca obiect refuzul nejustificat al autorității publice pârâte de rezolvare a cererilor înregistrate în data de 24.11.1010 sub nr._/J/2010, în data de 26.05.2011 sub nr._/J/2011 și în data de 09.01.2012, prin care solicitase să i se comunice data la care au fost înaintate notificările și actele aferente acestora (dosarele administrative nr.1504/2002 și nr.1506/2002) Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor și acordării acestora, în conformitate cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr.10/2001.
Întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că autoritatea pârâtă a răspuns cererilor reclamantului, instanța constată că suntem în situația nesoluționării în termenul legal a unei cereri, în sensul prevederilor art.2 alin.2 coroborat cu art.2 alin.1 lit.h) din Legea nr.554/2004.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.18 din Legea nr.554/2004, instanța va admite în parte acțiunea reclamantului ca întemeiată și va obligă pârâta să răspundă solicitărilor reclamantului formulate prin cererile înregistrate în data de 24.11.1010 sub nr._/J/2010, în data de 26.05.2011 sub nr._/J/2011 și în data de 09.01.2012, respectiv să specifice data la care a înaintat notificările și actele aferente acestora (dosarele administrative nr.1504/2002 și nr.1506/2002) Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor și acordării acestora, în conformitate cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr.10/2001.
În schimb capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 7.500 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral și material cauzat, instanța îl va respinge ca neîntemeiat, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada existenței unui asemenea prejudiciu.
Cheltuieli de judecată nu se acordă în cauză având în vedere că nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. I.-P., cu domiciliul în Oradea, ..4, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâta P. M. Oradea – Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001, cu sediul în Oradea, Piața Unirii nr.1, județul Bihor.
Obligă pârâta să răspundă solicitărilor reclamantului formulate prin cererile înregistrate în data de 24.11.1010 sub nr._/J/2010, în data de 26.05.2011 sub nr._/J/2011 și în data de 09.01.2012, respectiv să specifice data la care a înaintat notificările și actele aferente acestora (dosarele administrative nr.1504/2002 și nr.1506/2002) Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor și acordării acestora, în conformitate cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr.10/2001.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 7.500 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral și material cauzat.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08 octombrie 2013.
Președinte Grefier
D. V. E. C. B.
Red.jud. E.D.V.
Dact.gref.B.C.
Data red – 08.11.2013
Nr.ex. – 4
Emis 2 comunicări pt. conformitate
reclamant M. I.-P.
domiciliul - Oradea, ..4, județul Bihor
pârâta P. M. Oradea – Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001
sediul - Oradea, Piața Unirii nr.1, județul Bihor
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3247/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1488/2013.... → |
|---|
