Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 886/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 886/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 1322/111/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR.886/CA/2013
Ședința publică din data de 5 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. B.
GREFIER: F. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ introdusă de reclamanta . SRL, cu sediul ales în Oradea, . nr.9, ..Bihor, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, ..2-4, jud.Bihor, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei - avocat M. D., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, restul părților fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că procedura este completă, acțiunea este legal timbrată, după care:
Instanța pune în discuția contradictorie a părților excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, arătând că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
Totodată, reprezentantul reclamantei arată că a semnat și ștampilat cererea de chemare în judecată și că nu mai are alte probe de propus sau cereri de formulat.
Instanta, văzând că nu mai sunt alte cereri și probe, închide faza probatorie și acordă cuvântul părții prezente pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii, conform petitului acesteia, având în vedere motivele arătate în scris și probatoriul administrat în cauză. Cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Instanța, considerând cauza lămurită, închide dezbaterea ei și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 27.01.2011, legal timbrată, reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme în cuantum de 12.960 lei achitată nelegal, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății și plata cheltuielilor de judecată.
În fapt,arată că în cursul anului 2007 a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autovehicul second-hand, marca M., nr. de identificare WMAT332109M237956, iar pentru a-l înmatricula în România, a fost obligată să plătească taxa indicată în petitul cererii.
Mai învederează că în conformitate cu dispozițiile art. 214 ind.1 Codul fiscal, taxa specială pentru autoturisme era obligatorie cu ocazia primei înmatriculări în România, iar cuantumul acestei taxe datorată bugetului statului s-a calculat după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Cod fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unor coeficienți de valoare ori de reducere a taxei prevăzută în anexele speciale ale legii, dar această taxă specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România – stat comunitar începând cu 1 ianuarie 2007, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România după aducerea acestora în țară.
Consideră că această taxă demonstrează introducerea unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană, în scopul neînmatriculării lor în țară, iar taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, deși derivă din reglementările Codului fiscal, contravine art. 110 din Tratatul Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, respectiv ” nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect,produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare „ și prin urmare este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne.
Apreciază că prin analiza principiilor dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, conform art.148 alin.2 și 4 din Constituție, prin aplicarea supremației dreptului comunitar, în speță a articolului 110 din Tratat, introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule contravine normelor dreptului comunitar.
Prin întâmpinarea de la dosar, pârâta a invocat excepția inadmisibilității, arătând că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, în sensul că nu a solicitat revocarea actelor administrativ fiscale, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că taxele au fost stabilite în conformitate cu Codul fiscal și OUG 50/2008. Astfel, parata a aratat ca dispozitiile art. 110 din Tratatul Comunitatii Europene nu sunt incidente in cauza, intrucat nu s-au perceput „impozite interne mai mari decat cele care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare”, iar pe de alta parte, nu ne aflam in prezenta unui regim fiscal discriminatoriu, intrucat obligatia platii taxei de poluare exista pentru toate autoturismele, indiferent de tara de provenienta a acestora.
S-a mai precizat ca taxa de poluare a fost calculata in conformitate cu prevederile OUG 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat in vigoare la data de 01.07.2008.
Totodată, pârâta arată că această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sa (inclusiv autoturismelor noi din producția națională a României) sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Pârâta mai arată că, prin instituirea taxei de poluare, nu sunt încălcate dispozițiile art.110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință, contribuie la poluarea mediului.
În drept, a invocat disp. OUG 50/2008 și Codul fiscal al României.
Din coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, instanța reține în fapt următoarele:
Examinând cu prioritate excepția de inadmisibilitate invocată urmează să constate că anterior promovării acțiunii în instanță, reclamanta a introdus plângerea prealabilă prevăzută de art.7 din L.554/2004, plângere care a fost respinsă de către pârâtă prin adresa cu nr._/16.02.2011, aflată la fila 20 dosar. Față de aceste considerente, instanța urmează să constate că excepția de inadmisibilitate invocată este nefondată și o va respinge ca atare.
Pe fondul cauzei, instanța urmează să constate că, prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._, la data de 02.07.2007, reclamanta a achitat suma de 12.960 lei.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit, iar cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Codul fiscal. Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, ceea ce este evident creează un sistem discriminatoriu în raport cu produsele interne similare.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 110 paragraful 1 (fost art.90) din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța constată că aceasta stipulează faptul că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană s-a prevăzut că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța constată că art. 214/1 – 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare, iar taxa pentru înmatricularea autovehiculului de către reclamantă, în cuantum, de 12.960 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea dispoz. art. 110 alin.1 din Tratat, considerente față de care apreciază acest capăt de cerere ca fiind întemeiat și pe cale de consecință va obliga pe pârâtă să restituie taxa specială pentru autoturisme, în cuantum de 12.960 lei.
Pentru lipsirea reclamantei în mod nelegal de suma de 12.960 lei, în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat acesteia, în condițiile dispozițiilor Codului de procedură fiscală, instanța va obliga pârâta la plata dobânzii fiscale, calculată conform acestui act normativ.
Față de opunerea pârâtei la cererea reclamantei, în baza art. 274 Cod proc. civilă, instanța urmează să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de 39,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de inadmisibilitate.
Admite acțiunea formulată de reclamanta . SRL, cu sediul ales în Oradea, . nr.9, ..Bihor, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, ..2-4, jud.Bihor, și în consecință:
- obligă pârâta AFP Oradea să restituie reclamantei suma de 12.960 lei, achitată cu chitanța . nr._/02.07.2007, reprezentând taxă de primă de înmatriculare, sumă care urmează a fi actualizată cu dobânda fiscală calculată conform Codului de procedură fiscală.
Obligă pârâta AFP Oradea la plata în favoarea reclamantei, a sumei de 39,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. DorelBalaș F.
Red.B. D., jud.
Dact. BF în 22.02.2013.
4 ex.Pt.conf.2 .> - . SRL
- AFP Oradea
Azi, .2013.
| ← Suspendare executare act administrativ. Încheierea nr.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 164/2013.... → |
|---|
