Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3541/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3541/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 3367/111/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 3541/CA/2013
Ședința publică de la 08 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. T.
Grefier D. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei de C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta F. M., în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. B. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei, av. N. E. în baza delegației de reprezentare depusă la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza este la al doilea termen de judecată, acțiunea este timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 43 lei potrivit chitanței existente la dosar, fila 18 și timbru judiciar mobil de 0,60 lei, după care:
În temeiul art. 159 indice 1 alin 4 coroborat cu art. 2 lit. d Cod procedură civilă vechi aplicabil în speță în temeiul art. 3 din Legea 76/2012 instanța procedând la verificarea din oficiu a competenței constată că este competentă general în temeiul art. 1 alin 1 din Legea 554/2004, este competentă material în temeiul art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004 și este competentă teritorial în temeiul art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004.
Instanța întreabă părțile prezente dacă mai au de formulat cereri în probațiune.
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă vechi aplicabil în speță în temeiul art. 3 din Legea 76/2012 instanța încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosar considerând această probă ca fiind legală, verosimilă și pertinentă.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat, găsind cauza lămurită, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul pe fond părților.
Reprezentanta reclamantei solicită instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat. Solicită admiterea cererii de chemare în garanție.
Considerând cauza lămurită instanța o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 04.02.2012, sub număr de dosar_, reclamanta F. M. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B. – Administrația Finanțelor Publice Oradea ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, și a chitanței de plată și obligarea pârâtei la restituirea taxei pe poluare în cuantum de 3.425 lei, precum și la plata dobânzii legale până data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și a achitat taxa de poluare cu ocazia înmatriculării vehiculului în România. În aceste condiții, consideră reclamantul că îngrădirea dreptului său de a înmatricula autoturismul în România, prin achitarea taxei de poluare, reprezintă o încălcare a dreptului comunitar, taxa de poluare fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale și că această taxă contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul CE.
În drept, reclamanta nu și-a motivat acțiunea.
În probațiune, reclamanta a depus la dosar decizie de calcul a taxei (f 8), carte de identitate a vehiculului (f. 11-13), contract de vânzare cumpărare în traducere autorizată (f. 9-10), chitanță (f. 7), certificat de înmatriculare tradus (f. 8, 13-14), plângere prealabilă (f 4) ,decizie de respingere a restituirii taxei de poluare (f. 20).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 43 lei și timbru judiciar de 0,6 lei.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
La dosar a depus cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, pârâta prin care a solicitat obligarea chematei în garanție să-i restituie suma la plata căreia urmează să fie obligată.
În motivarea cererii, arată că suma achitată de reclamantă cu titlu de taxă pe poluare constituie, potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din O.U.G. nr.50/2008, venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu pentru finanțarea programelor și proiectelor destinate protecției mediului.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 60-63 C.proc.civ.
Deși legal citată cu mențiunea depunerii întâmpinării, chemata în garanție nu a depus întâmpinare la dosar.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta a înmatriculat în România un autovehicul de ocazie marca F. B. având număr de identificare ZFA_23. Autovehiculul a fost cumpărat de reclamantă din Germania, stat membru al Uniunii Europene, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare (f. 10). În vederea înmatriculării în România a vehiculului, reclamanta a plătit, la data de 24.02.2012, suma de 3425 lei ca taxă de primă înmatriculare. Reclamanta s-a adresat pârâtei solicitând restituirea taxelor de primă înmatriculare, însă, prin Decizia nr. 288 din 07.05.2012 (f. 20) aceasta a respins cererea de restituire a taxei.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de primă înmatriculare, contravine art.110 paragraful 1 (fost 90 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Astfel, instanța constată că în reglementarea internă a fost introdusă inițial o taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme prin art.2141-2143 din Legea nr.343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, modificată prin O.U.G. nr.110/200, fiind stabilită obligația achitării taxei, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Din analiza acestor prevederi legale, rezultă că taxa de înmatriculare se datorează doar pentru autoturismele noi și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 01.01.2007, această taxă nefiind percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art. 110 paragraful 1 (ex-articolul 90 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), există o încălcare a art.110 din TFUE, atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C-393/98, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C-101/00).
Sub aspectul obligativității respectării dreptului comunitar și priorității acestuia față de reglementările interne, instanța reține că prin Legea nr.157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, care statuează că, „urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”, precum și faptul că „Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
De asemenea, obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul Român rezultă și din prevederile art. 11 alin. 1 din Constituție, conform cărora Statul Român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Din prevederile constituționale citate și dispozițiile Legii nr.157/2005, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru Statul Român iar aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român trebuie să se facă în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar. Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele Flaminio C. v. Enel și Amministrazione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a. Potrivit considerentelor CJUE, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi alte dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională.”
Ca urmare a efectului direct al art.110 din TFUE, instanța constată că art.2141-2143 din Codul fiscal care reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România, contravin dispozițiilor TFUE, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Pe cale de consecință, instanța constată că refuzul pârâtei de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art.1 alin.1, art.2 alin.2 și art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, pentru ca reclamanta să se adreseze instanței de contencios administrativ în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele expuse, reținând incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite în sarcina reclamantei cu dispozițiile art.110 TFUE, în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, instanța va admite acțiunea, astfel că va obliga pârâta la restituirea către reclamant a sumei totale de 3425 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare percepută cu încălcarea art. 110 TFUE și va anula decizia de calcul a taxei de poluare nr. 38.558/22.02.2012 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea..
Cu privire la capătul de cerere accesoriu privind plata dobânzii, instanța apreciază că este aplicabilă Hotărârea CJUE în cauza nr. 565/2011 - M. I. c. AFP Sibiu în care s-au statuat următoarele “Dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca, in cazul perceperii de catre un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, (…) acest stat este obligat sa restituie cuantumul acestei taxe si sa plateasca dobanzile aferente cuantumului acesteia incepand de la data platii sale de catre contribuabil”
În consecință, instanța va dispune obligarea pârâtei și la plata dobânzii asupra sumei totale de 3.425 lei, dobândă calculată la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de Procedură Fiscală, de la data plății, respectiv 24.02.2012.
Cu privire la capătul de cerere privind anularea chitanței care atestă plata taxei de poluare aceasta nu este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 și pe cale deconsecință se va respinge ca inadmisibil acest capăt de cerere.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu, instanța reține următoarele:
Potrivit art.60 alin.1 C.proc.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere de chemare în garanție sau în despăgubire.
Față de aceste aspecte și reținând că, în conformitate cu prevederile art.1 din O.U.G. nr.50/2008, taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. de mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, în temeiul art.63 C.proc.civ., instanța va admite cererea de chemare în garanție și, pe cale de consecință va obliga chemata în garanție să-i plătească pârâtei suma de 3.425lei reprezentând taxă poluare, la care se adaugă dobândă calculată la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de Procedură Fiscală, de la data plății, respectiv 24.02.2012.
Conform art. 274 alin. 1 C.proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speță, pârâtei îi aparține culpa procesuală existând și cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, instanța va admite cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 43,6 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de F. M. cu domiciliul procedural ales în Oradea, .. 7, județul B., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea cu sediul în Oradea, .. 2b, jud. B..
Anulează decizia de calcul a taxei de poluare nr. 38.558/22.02.2012 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea.
Obligă pe pârâtă la restituirea către reclamant a sumei de 3.425 lei, reprezentând taxa pe poluare, precum și la plata dobânzii calculată de la data plății, respectiv 24.02.2012.
Respinge ca inadmisibilă cererea de anulare a chitanței de plată a taxei de poluare.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6.
Obligă pe chemata în garanție la plata în favoarea pârâtei a sumei de 3.425 lei, reprezentând taxa pe poluare, precum și la plata dobânzii calculată de la data plății, respectiv 24.02.2012.
Obligă pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 43,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată și respinge ca neîntemeiată cererea de acordare onorariu avocat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08.05.2013
Președinte, N. C. T. | ||
Grefier, D. M. |
Red. Jud. T.N.C.
Dact. Gref. M.D./5 ex./
Emis 3 comunicări cu:
F. M. cu domiciliul procedural ales în Oradea, .. 7, județul B.,
pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea cu sediul în Oradea, .. 2b, jud. B..
chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3540/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 824/2013.... → |
|---|
