Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 187/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 187/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 2668/111/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 187/CA/2013
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. O.
Grefier E. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. I. cu domiciliul în localitatea Luncșoara, nr. 193, . în contradictoriu cu pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD, cu sediul în Aleșd, .. 1, județul Bihor, chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului – avocat V. M. în baza împuternicirii avocațiale depusă la fila 23 din dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cererea este timbrată, după care:
Reprezentantul reclamantului depune la dosar copia certificatului de înmatriculare a autoturismului emis de autoritățile străine.
Arată că nu are alte probe de solicitat.
Instanța considerând cauza lămurită închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantului susține acțiunea astfel cum a fost formulată, solicitând admiterea ei pentru motivele arătate în cuprinsul cererii. Cu cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar mobil și onorariu avocațial conform chitanțelor pe care le depune la dosar. Solicită admiterea cererii de chemare în garanție.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 22.02.2011, legal timbrată, reclamantul P. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ALEȘD anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 19.807/28.12.2010 emis de pârâtă și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.774 lei ce reprezintă taxa de poluare achitată prin chitanța . nr._/28.12.2010, la care vor fi calculate dobânzi legale, conform dispozițiilor codului de procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că pentru înmatricularea în România a autoturismului achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, Serviciul înmatriculări auto a condiționat operațiunea de înmatriculare de plata taxei de poluare stabilită prin OUG 50/2008.
A arătat că s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea pentru a proceda la stabilirea taxei de poluare pe care era obligat să o plătească, exprimându-și dezacordul față de obligarea sa ca subiect de drept dintr-un stat comunitar la plata unei astfel de taxe. Întrucât înmatricularea autoturismului a fost condiționată de plata sumei respective, a acceptat temporar să o plătească astfel că i s-a emis decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule prin care s-a stabilit cuantumul sumei datorată cu titlu de taxă de poluare. Prin chitanța menționată a achitat în contul Trezoreriei taxa de poluare în valoare de 1.774 lei, obținând astfel dreptul de a proceda la înmatricularea mașinii.
Apreciază că perceperea unei astfel de taxe este nelegală, ea contravenind prevederilor Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, care potrivit dispozițiilor art.148 al.2 din Constituția României au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
A mai arătat că cererea sa este întemeiată întrucât obligația impusă de statul român contravine flagrant prevederilor art.90 din Tratatul C.E., deoarece creează o discriminare între autovehiculele second-hand importate și cele autohtone, protejând categoric piața internă și creând o presiune financiară asupra importului de autoturisme second-hand din țările comunitare. S-a susținut că, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. Este de notorietate că, Comisia Europeană consideră că legislația privind taxa de poluare din România nu este în conformitate cu Tratatul CE.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 90 și 25 din Tratatul CE și Legea nr. 554/2004.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Aleșd prin D.G.F.P. Bihor a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând că în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004 reclamantul contestator trebuia să solicite anularea actului administrativ la organul emitent, și după aceea se putea adresa instanței de contencios Administrativ.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii, arătând că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt încălcate în cauză, taxa de poluare nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință contribuie la poluarea mediului.
În speță sunt aplicabile prevederile OUG nr.50/2008 conform cărora se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A.F.M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului și intră sub incidența taxei autovehiculele din categoriile M(1)- M(3) și N(1)-N(3),astfel cum sunt definite în RNTR2.
Mai precizează că, conform prevederilor art.4 lit.a din OUG nr.50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar vechimea autovehiculului rulat se calculează în funcție de data primei înmatriculări a acestuia.
La data de 28.08.2010, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu cu argumentul că suma achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, constituie, potrivit dispozițiilor art.1 al.1 din OUG nr. 50/2008 venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu nu a depus întâmpinare și nici nu și-a exprimat poziția față de acțiunea reclamantului.
Examinând actele și lucrările de la dosar, raportat la excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă, instanța a constatat că este nefondată.
În conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004 republicată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, iar în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin.2 cod proc. civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, dovada îndeplinirii procedurii prealabile anexându-se la cererea de chemare în judecată.
Din înscrisul aflat la fila 3 din dosar rezultă că reclamantul a întreprins demersuri pentru restituirea sumei achitate cu titlu de taxa de poluare, conform art. 117 din OG nr. 92/2003, în termenul de prescripție de 5 ani, iar pârâta prin actul administrativ nr. 2060/09.02.2011 i-a respins cererea. Pentru restituirea taxei de poluare, în temeiul art. 117 din OG nr. 92/2003, nu era necesar ca reclamantul să urmeze procedura prealabilă împotriva actului administrativ - decizie de calcul a taxei de poluare, deoarece reclamantul nu contestă modalitatea de calcul, ci însăși existența și legalitatea obligației sale fiscale de a plăti taxa de poluare.
Față de aceste împrejurări instanța constată că procedura prealabilă a fost îndeplinită, reclamantul adresând cererea de restituire întâi organului fiscal și apoi formulând acțiune în fața instanței de judecată, astfel că excepția inadmisibilității invocată de pârâtă va fi respinsă ca neîntemeiată.
Analizând cererea prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate și a normelor legale incidente, instanța a constatat următoarele:
Reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene autoturismul second – hand, marca RENAULT MEGANE cu nr. de identificare VF1LA0L0F15864663, iar pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să plătească taxa în valoare totală de 1.774 lei, achitată prin chitanța arătată mai sus.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru stabilirea taxei de poluare pe care era obligat să o plătească, exprimându-și dezacordul față de calcularea și obligarea sa la plată.
Însă întrucât înmatricularea autoturismului a fost condiționată de plata acestei taxe, a fost nevoit să o plătească astfel că s-a emis decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 19.807/28.12.2010 prin care s-a stabilit că datora suma de 1.774 lei cu titlu de taxă de poluare.
Instanța reține că, prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană.
Potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și ale celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În speță, OUG nr.50/21.04.2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată revine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
În practica instanțelor a existat o interpretare diferită a implicațiilor normelor legale incidente, însă, având în vedere dezideratul unificării practicii și exigențele unui proces echitabil, s-a statuat că taxa de poluare, în maniera stabilită de statul român, contravine prevederilor art. 25 T.C.E care prevăd că „între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal” precum și prevederilor art.28 din Tratat potrivit cărora: „între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent”.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
În acest context, concluzia care se impune este că prin instituirea taxei de poluare,indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din OUG nr. 50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin.1-3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea acesteia.
Referitor la fondul litigiului, constată că cererea reclamantului este întemeiată, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr.554/2004 o va admite în totalitate, astfel că va dispune anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 19.807/28.12.2010 emis de pârâtă și va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice Aleșd, în favoarea reclamantului, la plata sumei de 1.774 lei, reprezentând taxa de poluare încasată nelegal.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumei și plata de dobânzi legale la suma astfel obținută, instanța reține că potrivit art. 124 alin 1 și 2 rap. la art. 70 c. pr. fiscală, dobânda datorata în materie fiscală este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de acest cod și curge din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din același act normativ. Textul de lege incident prevede și că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Prin urmare, în raport de cele reținute, instanța constată că reclamantul s-a adresat cu cerere pentru restituirea sumei și a accesoriilor la data de 02.02.2011, astfel că va admite cererea de acordare a dobânzilor, acestea urmând a fi calculate prin raportare la prevederile textelor legale anterior menționate, până la data restituirii efective.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, apreciind întemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului F. pentru Mediu București, formulată de pârâta, o va admite și pe cale de consecință va obliga chemata în garanție, să restituie pârâtei suma de 1.774 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la fondul de mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, precum și la plata dobânzilor calculate conform prevederilor C.pr. fiscală..
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 al.1 Cod pr.civ., obligă pe pârâtă, la plata sumei de 393,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, respectiv taxa judiciara de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii ridicată de pârâtă prin întâmpinare.
Admite cererea formulată de către reclamantul P. I. cu domiciliul în localitatea Luncșoara, nr. 193, ., împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ALEȘD, cu sediul în Aleșd, .. 1, județul Bihor.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD, cu sediul în Aleșd, .. 1, județul Bihor împotriva chematei în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Dispune anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/28.12.2010 emisă de pârâtă.
Dispune obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.774 lei ce reprezintă taxa de poluare achitată prin chitanța . nr._/28.12.2010, la care vor fi adăugate dobânzi legale calculate conform dispozițiilor codului de procedură fiscală.
Dispune obligarea chematei în garanție să restituie pârâtei suma de 1.774 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, la care vor fi adăugate dobânzi legale calculate conform dispozițiilor codului de procedură fiscală.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 393,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Ianuarie 2013.
Președinte, C. C. O. | ||
Grefier, E. S. |
Red. jud. O.C.C.
Tehnored. gref. S.E.
Ex. 5/08.01.2013
Pt. conformitate se comunică azi .cu:
- reclamantul P. I. cu domiciliul în localitatea Luncșoara, nr. 193, .
- pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD, cu sediul în Aleșd, .. 1, județul Bihor,
- chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6,
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6789/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2861/2013.... → |
|---|
