Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6023/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6023/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 8062/111/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6023/CA/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. U.
Grefier E. S.
Pe rol, rejudecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta . cu sediul în oraș Ștei, ., nr.9A, ., județul Bihor în contradictoriu cu pârât A. - D. GENERALA A MARILOR CONTRIBUABILI cu sediul în București, ., sector 5, cod poștal_, chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic C. V. în baza delegației depusă la fila 18 din dosarul de fond, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află în rejudecare la al 2-lea termen de judecată, la data de 08.11.2013 reclamanta a depus copia legalizată a facturii de achiziție a autotractorului, după care:
Reprezentantul reclamantei depune copia ordinului de plată și arată că nu are alte probe de solicitat.
Instanța încuviințează înscrisurile depuse în probațiune și, considerând cauza lămurită închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantului susține acțiunea astfel cum a fost formulată, solicitând admiterea ei pentru motivele arătate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru. Lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cererii de chemare în garanție.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor, sub nr. dosar_ legal timbrată, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. - D. GENERALA A MARILOR CONTRIBUABILI obligarea pârâtei la restituirea sumei de 8.487 lei ce reprezintă taxa de poluare, la care vor fi calculate dobânzi legale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a încheiat cu . SA București un contract de leasingfinanciar privind achiziționarea unui autotractor DAF FT 95 XF95.530, nr. de identificare XLRTE47XSOE690877, înmatriculat în România cu nr. de circulație_ . Cu ocazia efectuării formalităților necesare înmatriculării a aflat că are obligația de a achita taxa de poluare în sumă de 8.487 lei, taxă de poluare ce a fost achitată de societatea de leasing la data de 09.09.2008 cu OP nr. 3/09.09.2008, aceasta refacturând taxa de poluare către utilizatorul leasingului. Reclamanta a achitat taxa de poluare cu OP nr. 30/30.10.2008. reclamanta a solicitat restituirea taxei de la DGFP, însă cererea sa a fost respinsă pe motiv că este obligată să achite taxa de poluare potrivit OUG nr. 50/2008.
Apreciază că perceperea unei astfel de taxe este nelegală, ea contravenind prevederilor Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, care potrivit dispozițiilor art.148 al.2 din Constituția României au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
A mai arătat că cererea sa este întemeiată întrucât obligația impusă de statul român contravine flagrant prevederilor art.90 din Tratatul C.E., deoarece creează o discriminare între autovehiculele second-hand importate și cele autohtone, protejând categoric piața internă și creând o presiune financiară asupra importului de autoturisme second-hand din țările comunitare. S-a susținut că, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. Este de notorietate că, Comisia Europeană consideră că legislația privind taxa de poluare din România nu este în conformitate cu Tratatul CE.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 90 și 25 din Tratatul CE și Legea nr. 554/2004.
Pârâta a depus întâmpinare, comunicată reclamantei, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active întrucât taxa de poluare a fost achitată de . SA București, reclamanta solicitând astfel restituirea unei sume pe care instituția pârâtă nu i-a reținut-o niciodată, în mod direct. Chiar dacă reclamanta este parte în contractul de leasing, în calitate de utilizator, iar cea care a achitat taxa de poluare este parte în calitate de finanțator, această calitate nu este suficientă pentru a conferi reclamantei și calitate de reprezentant, potrivit OUG nr. 51/1997.
Suma solicitată a fi restituită a fost achitată de . SA București care a facturat suma către reclamantă, însă acest aspect nu este opozabil organelor fiscale, facturarea efectuându-se în temeiul contractului de leasing, care este opozabil doar părților, potrivit art. 973 C.civ..
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, arătând că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de poluare urmează a fi plătită conform art. 4 din OUG nr. 50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și art. 9, situații la care reclamanta nu se încadrează. Art. 90, devenit 110 din TFUE au avut în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statului de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Acest drept al statelor membre de a introduce impozite este reglementat de Diretiva a șasea 77/388/CEE. În plus, principiul poluatorul plătește, pe care se bazează instituirea taxei de poluare este un principiul acceptat la nivelul Uniunii Europene
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu cu argumentul că suma achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, constituie, potrivit dispozițiilor art.1 al.1 din OUG nr. 50/2008 venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 7230/CA/2012 acțiunea formulată a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale active, pentru motivul că reclamanta a achitat taxa a cărei restituire a solicitat societății de leasing de la care a cumpărat autovehiculul EURIAL IFN SA și nu pârâtei.
Prin decizia civilă nr. nr. 2772CA/2013 pronunțată de Curtea de apel Oradea sentința civilă pronunțată în primul ciul procesual a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare apreciind că reclamanta se subrogă în drepturile societății de leasing și prin urmare are calitate procesuală activă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta a încheiat cu . SA București un contract de leasing financiar privind achiziționarea unui autotractor DAF FT 95 XF95.530, nr. de identificare XLRTE47XSOE690877, înmatriculat în România cu nr. de circulație_ . Cu ocazia efectuării formalităților necesare înmatriculării a aflat că are obligația de a achita taxa de poluare în sumă de 8.487 lei, taxă de poluare ce a fost achitată de societatea de leasing la data de 09.09.2008 cu OP nr. 3/09.09.2008, aceasta refacturând taxa de poluare către utilizatorul leasingului. Reclamanta a achitat taxa de poluare cu OP nr. 30/30.10.2008.
Autovehiculul a fost achiziționat din Germania, stat membru al Uniunii Europene .
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa pe poluare, a cărei plată era prevăzută ca obligatorie de OUG nr. 50/2008 contravine Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – art.110 (ex-articolul 90 TCE).
Astfel, se constată că în reglementarea internă a fost introdusă inițial o taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme, prin art.2141-2143 din Legea nr.343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, modificată prin O.U.G. nr.110/200, fiind stabilită obligația achitării taxei, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Ulterior, prin O.U.G. nr.50/2008 (în vigoare începând cu data de 01 iulie 2008), s-au abrogat dispozițiile art.2141-2143 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, fiind stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial nr.17 din 10.01.2012 (în vigoare începând cu data de 13.01.2012).
În privința reglementărilor comunitare în materie, instanța reține că, în conformitate cu art.110 paragraful 1 (ex-articolul 90 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), există o încălcare a art.110 din TFUE, atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C-393/98.
În această privință, CJUE a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într-un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Prin urmare, instanța reține că OUG nr. 50/2008 este contrară dispozițiilor art.110 TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculare într-un alt stat membru, cum este cazul de față. Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, această soluție nu este admisibilă.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, reținând incompatibilitatea taxei instituite prin OUG nr. 50/2008 cu dispozițiile art.110 TFUE, în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, instanța va admite acțiunea, astfel că va anula actul de impunere a acestei taxe. Ca urmare a anulării actului de impunere, se impune și restituirea sumei percepute în temeiul acestui act.
Cu privire la capătul de cerere accesoriu privind plata dobânzii, instanța constată că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 18 aprilie 2013 dată în cauza C-565/11 M. I., s-a stabilit că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a pierderilor reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (dobânda).
Modul de calcul a acestor dobânzi trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern . S-a constatat că limitarea dobânzilor la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește cerința efectivității.În raport de aceste considerente va obliga pârâta să restituie reclamantului taxa percepută nelegal cu dobânda prevăzută de Codul de procedură fiscală, calculată de la data înregistrării cererii -20.08 2012 și până la data restiturii .
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu, instanța reține următoarele:
Potrivit art.60 alin.1 C.proc.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretențiuni cu o cerere de chemare în garanție sau în despăgubire.Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă că soluția dacă cererii de chemare în garanție depinde de soluția dată cererii principale, urmând a se admite, ca întemeiată, în cazul în care cererea principală este admisă.
Față de aceste aspecte și reținând că, în conformitate cu prevederile OUG nr. 50/2008, taxa contestată constituie venit la bugetul F. de mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, în temeiul art.63 C.proc.civ., instanța va admite ca întemeiată cererea de chemare în garanție, astfel că va obliga chemata în garanție să achite pârâtei sumele la care aceasta a fost obligată prin acțiunea principală, respectiv suma de 8487 lei, reprezentând taxa pe poluare percepută și încasată nelegal, precum și dobânda legală prevăzută de O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în cuantumul care va fi plătit de pârâtă reclamantei
În temeiul disp art. 274 c.pr.civ va obliga pârâta să-i plătească reclamantei suma de 39, 3 lei cheltuieli de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . cu sediul în oraș Ștei, ., nr.9A, ., județul Bihor în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili cu sediul în București, ., sector 5, cod poștal_, și în consecință:
Obligă pe pârâtă la restituirea către reclamantă a sumei de 8487 lei, achitată pârâtei de . SA cu O.P.nr. 3/09.09.2008 reprezentând taxă de poluare percepută pentru auto. marca DAF tip. XF95530, nr. identificare XLRTE47XSOE690877, an fabricație 2005 precum și la plata dobânzii legale calculate la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală, de la data achitării și până la data restituirii taxei.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantei 39, 3 lei cheltuieli de judecată.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6 și în consecință:
Obligă chemata în garanție să-i plătească pârâtei suma de 8.487 lei, reprezentând taxă de poluare, sumă la care se va adăuga și dobânda legală în cuantumul ce îi va fi plătit reclamantului de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili .
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2013.
Președinte, O. M. U. | ||
Grefier, E. S. |
Red. jud. U.O.M.
Dact. S.E.
Ex. 5/13.12.2013
Se comunică cu:
- reclamanta . cu sediul în oraș Ștei, ., nr.9A, ., județul Bihor
- pârât A. - D. GENERALA A MARILOR CONTRIBUABILI cu sediul în București, ., sector 5, cod poștal_,
- chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6,
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4590/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1241/2013.... → |
|---|
