Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4811/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4811/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 7435/111/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR – ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA Nr.4811/CA/2013
Ședință publică din data de 25 iunie 2013
Președinte: E. D. V.
Grefier: B. C.
Pe rol fiind soluționarea în primă instanță a cauzei de contencios administrativ privind pe reclamantul P. F.-P., domiciliat în T., ., județul Bihor, cu domiciliul procedural ales în Oradea, ..1B, ., județul Bihor, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Salonta, cu sediul în Salonta, ., județul Bihor și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6, și cererea de chemare în garanție privind pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Salonta în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, pentru contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, învederând instanței că cererea este timbrată, s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art.137 C.proc.civ., pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă. Deliberând asupra acestei excepții, o respinge ca neîntemeiată, reținând că procedura prealabilă administrativă de contestare prevăzută de art.205-218 C.proc.fisc. nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare, astfel cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr.24 din 14.11.2011 dată în recursul în interesul legii, obligatorie potrivit art.3307 alin.4 C.proc.civ.
În conformitate cu art.167 C.proc.civ., instanța încuviințează înscrisurile depuse în probațiune, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile, putând duce la dezlegarea cauzei.
Nefiind alte cereri sau probe, închide faza probatorie și, apreciind lămurită cauza, închide dezbaterile asupra acesteia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal,
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 01.08.2012, sub număr de dosar_, reclamantul P. F.-P. a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice Salonta și Administrația F. pentru Mediu, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la restituirea taxei pe poluare în cuantum de 2113 lei, achitată cu chitanța . nr._ din 07.12.2010, precum și la plata dobânzii fiscale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autovehicul marca BMW, având număr de identificare WBABM11050JK01689.
Pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să achite taxa pe poluare în valoare de 2213 lei, impusă de O.U.G. nr.50/2008, deși acest autovehicul a mai fost înmatriculat într-o țară ce aparține Uniunii Europene.
În aceste condiții, consideră că îngrădirea dreptului său de a înmatricula autovehiculul în România, prin achitarea taxei de poluare, reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar, taxa de poluare fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale.
Pretinde că această taxă contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul CE, coroborat cu prevederile Legii nr.157/2005 și ale art.148 al.2 din Constituție.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 43 lei și timbru judiciar de 0,60 lei.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Salonta, reprezentată prin D.G.F.P. Bihor, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea excepției de inadmisibilitate arată că, în conformitate cu prevederile art.7 alin.1 din Legea 554/2004 și art.207 alin.1 C.proc.fisc., anterior formulării acțiunii în contencios administrativ, reclamanta trebuia să conteste la organul fiscal competent actul administrativ fiscal, respectiv decizia de calcul a taxei pe poluare. În lipsa îndeplinirii acestei proceduri administrative prealabile, consideră acțiunea inadmisibilă.
Pe fondul acțiunii, arată că în speță sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr.50/2008, prin care se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului și intră sub incidența taxei autovehiculele din categoriile M(1)- M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt definite în RNTR2.
Mai precizează că, în conformitate cu prevederile art.4 lit.a) din O.U.G. nr.50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar vechimea autovehiculului rulat se calculează în funcție de data primei înmatriculări a acestuia.
Prin urmare, având în vedere că autovehiculul reclamantului intră sub incidența taxei pe poluare pentru prima înmatriculare în România, în mod legal organele fiscale au emis decizia de calcul a taxei pe poluare.
Totodată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, prin care a solicitat obligarea chematei în garanție să-i restituie suma de 2213 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, precum și cuantumul dobânzii legale până la data plății efective.
În motivarea cererii, arată că suma achitată de reclamant cu titlu de taxă pe poluare constituie, potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din O.U.G. nr.50/2008, venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu pentru finanțarea programelor și proiectelor destinate protecției mediului.
Chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din 25.06.2013 s-a respins ca neîntemeiată excepția de tardivitate invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Salonta, prin D.G.F.P. Bihor.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform susținerilor reclamantului, a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autovehicul de ocazie marca BMW, număr de identificare WBABM11050JK01689, înmatriculat pentru prima dată în 22.07.1999.
În vederea înmatriculării în România a vehiculului menționat, reclamantul a plătit, la data de 07.12.2010, suma de 2213 lei ca taxă pe poluare în temeiul O.U.G. nr.50/2008, stabilită prin decizia de calcul a taxei pe poluare nr._ din 07.12.2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Comunelor T..
La data de 22.05.2012, reclamantul s-a adresat pârâtei solicitând restituirea taxei pe poluare, însă, prin adresa nr._ din 24.05.2012, această instituție i-a comunicat refuzul restituirii, prevalându-se de dispozițiile art.4 din O.U.G. nr.50/2004.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa pe poluare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de O.U.G. nr.50/2008, contravine Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – art.110 (ex-articolul 90 TCE), paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008 privitoare la problema dedusă judecății să aibă în vedere și prevederile art.11 și art.148 din Constituția României, ale Legii nr.157/2005, precum și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Astfel, se constată că în reglementarea internă a fost introdusă inițial o taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme, prin art.2141-2143 din Legea nr.343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, modificată prin O.U.G. nr.110/200, fiind stabilită obligația achitării taxei, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Ulterior, prin O.U.G. nr.50/2008 (publicată în Monitorul Oficial din 25.04.2008), s-au abrogat dispozițiile art.2141-2143 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, fiind stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Astfel, potrivit art.4 din O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare, „obligația de plată a taxei de poluare intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art.3 și 9;
c) la introducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art.8”.
Art.3 alin.1 lit.a) – f) și art.9 din acest act normativ, enumeră în mod expres și limitativ categoriile de autovehicule exceptate sau scutite de la plata taxei de poluare, iar art.8 definește valoarea reziduală a taxei de poluare.
Din prevederile legale arătate rezultă că această taxă pe poluare este percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 01.07.2008, această taxă nefiind percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art.110 paragraful 1 (ex-articolul 90 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Art.110 din TFUE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), există o încălcare a art.110 din TFUE, atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 09.03.1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Hotărârea din 22.02.2001, Gomes Valente, C-393/98, precum și Hotărârea din 19.09.2002, Tulliasiamies și Siilin, C-101/00).
În această privință, CJUE a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într-un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea din 05.12.2006 dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ákos Nádasdi c. Vam-és Penzugyörseg Észak-Alföldi Regionalis Parancsnoksága, respectiv I. Németh c. Vam-és Penzügyörség Del-Alfoldi Regionális Parancsnoksága). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel dată în cauza C-387/01 și Hotărârea din 20.09.2007, Comisia/G., C-74/06).
Însă cele mai importante hotărâri ale Curții Europene de Justiție în materia taxelor interne aplicate autoturismelor second-hand cu prilejul înmatriculării pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene – raportat la împrejurarea că în aceste hotărâri se analizează chiar taxa de poluare instituită de Statul Român prin O.U.G. nr.50/2008 – sunt Hotărârea din 07.04.2011 dată în cauza C-402/09 T. și Hotărârea din 07.07.2011 dată în cauza C-263/10 N., prin care s-a stabilit incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul european.
Prin hotărârea dată în cauza C-402/09 T., CJUE a stabilit faptul că „taxa pe poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii. Astfel, această reglementare are ca efect să descurajeze importul și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre. Reglementarea română – O.U.G. nr.50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (în speță este aplicabilă O.U.G. nr.50/2008 în versiunea sa inițială, fără modificările ulterioare) – a instituit, începând de la 1 iulie 2008, o taxă pe poluare care trebuie să fie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în Romania. Reglementarea menționată nu face distincție între vehiculele fabricate în acest stat membru și cele produse în străinătate. De asemenea, aceasta nu face distincție între vehiculele noi și vehiculele de ocazie”.
Potrivit hotărârii CJUE această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național întrucât are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. „În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare”.
În consecință, Curtea a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Argumentele Curții au fost reluate în hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 N., arătându-se că aceleași considerații vizează și regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr.50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.208/2008, O.U.G. nr.218/2008, O.U.G. nr.7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr.117/2009.
Curtea a reținut că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr.50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Curtea a decis că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că instituirea unei taxe de poluare doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr.50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr.50/2008.
În speță, pentru ca instanța să analizeze incompatibilitatea taxei pe poluare instituite în sarcina reclamantului cu dispozițiile art.110 TFUE, se impunea ca reclamantul să facă dovada achiziționării autovehiculului dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum și dovada faptului că autovehiculul în discuție a fost înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene.
Reclamantul nu a depus la dosar aceste probe, deși în temeiul rolului activ, în conformitate cu dispozițiile art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța i-a pus în vedere necesitatea îndeplinirii acestor obligații prin citația comunicată la data de 26.04.2013.
În considerarea acestor aspecte, reținând că în cauză nu s-a făcut dovada că autovehiculul pentru care s-a achitat taxa pe poluare este un autovehicul second-hand, achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, pentru a se putea reține incidența reglementării comunitare cuprinsă în art.110 TFUE, astfel cum a fost conturat jurisprudențial de CJUE în materia specifică a taxei pe poluare, se impune respingerea cererii reclamantului.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu, se reține că, potrivit art.60 alin.1 C.proc.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretențiuni cu o cerere de chemare în garanție sau în despăgubire.
Reținând, din analiza acestor dispoziții legale, că soluția dacă cererii de chemare în garanție depinde de soluția dată cererii principale, având în vedere că cererea principală a fost respinsă, în temeiul art.60 C.proc.civ., cererea de chemare în garanție urmează a fi respinsă ca lipsită de interes.
Față de soluția pronunțată, în cauză nu se acordă cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. F.-P., domiciliat în T., ., județul Bihor, cu domiciliul procedural ales în Oradea, ..1B, ., județul Bihor, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Salonta, cu sediul în Salonta, ., județul Bihor și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6.
Respinge ca lipsită de interes cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Salonta, reprezentată prin D.G.F.P. Bihor, cu sediul în Oradea, ..2B, județul Bihor, în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.
Președinte Grefier
D. V. E. C. B.
Red.jud. E.D.V.
Dact.gref.B.C.
Data red – 25.07.2013
Nr.ex. – 6
Emis 4 comunicări
reclamant P. F.-P.
domiciliul ales - Oradea, ..1B, ., județul Bihor
pârâta Administrația Finanțelor Publice Salonta
sediul - Salonta, ., județul Bihor
reprezentată prin D.G.F.P. Bihor - sediul în Oradea, ..2B, județul Bihor
chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu
sediul - București, ..294, corp A, sector 6
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5388/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4812/2013.... → |
|---|
