Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr. 5121/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5121/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 3001/111/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR.5121/CA/2013
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. B.
GREFIER: F. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții S. A., P. F. A., C. A., C. C., Ț. C. M. și T. R., toți cu domiciliul ales în Oradea, . B. nr.24, jud.Bihor, în contradictoriu cu pârâții M. A. INTERNE, cu sediul în București, P-ța Revoluției nr.1/A, sector 1, și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, cu sediul în Oradea, ..18, jud.Bihor, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statuari.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la termenul de judecată din data de 03.09.2013, partea prezentă a pus concluzii pe fondul cauzei, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru acest termen de judecată, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Constata ca prin acțiunea formulata si înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.03.2013, reclamanții S. A., P. F. A., C. A., C. C., Ț. C. M. și T. R., angajați cu statut de funcționari publici în cadrul I.P.J. Bihor, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. A. INTERNE, cu sediul în București, P-ța Revoluției nr.1/A, sector 1, și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la calculul și plata premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de "al 13-lea salariu", reactualizat în funcție de indicele inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții arata ca in conformitate cu prevederile art.25 din Legea nr.330/2009, „pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul în care se face prevederea”. Totodată, reclamanții arată că aceste dispoziții au rămas în vigoare până la finalul anului 2010, fiind aplicabile până la data de 31.12.2010, iar abrogarea acestor dispoziții s-a făcut în mod implicit prin Legea nr.285/2010, act normativ care viza salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice. Prin urmare, reclamanții arată că dreptul lor la premiul anual s-a născut la data de 1 ianuarie 2010 și a continuat să subziste pe întreg parcursul anului 2010, până la data de 31.12.2010.
Totodată, reclamanții arată că Legea nr.285/2010 nu poate produce efecte retroactiv, iar o altă interpretare ar echivala cu nerespectarea principiului neretroactivității legii, așa cum a fost acesta statuat prin art.15 din Constituția României și art.1 din vechiul Cod civil. Astfel, reclamanții arată că dreptul lor la încasarea premiului anual s-a născut la data de 01.01.2010 și nu poate fi înlăturat retroactiv printr-o lege aplicabilă din fata de 01.01.2011.
Se mai arată că interpretarea fată de către pârâți dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010, ce au stat la baza neacordării premiului anual cuvenit pentru anul 2010 echivalează cu înlăturarea retroactivă a unui drept patrimonial recunoscut.
In drept au fost invocate disp.art.25 din Legea nr.330/2009, ale art.1 din vechiul Cod civil, ale art.15. art.51 din Constituția României, ale art.28 din Legea nr.61/2011, ale OUG nr.1/2010, ale art.26 din OG nr.38/2003 si art.1 din Primul protocol la CEDO.
Pârâtul M. A. Interne, prin întâmpinarea de la fila 24 dosar, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că plata oricăror drepturi bănești către reclamanți se face exclusiv de către I.P.J. Bihor, unitate al cărei șef are calitatea de ordonator terțiar de credite. Prin urmare, pârâtul arată că în cauza dedusă judecății, I.P.J. Bihor este singurul în măsură să achite drepturile bănești solicitate de reclamanți, ordonatorul principal de credite având doar obligația legală de a repartiza creditele bugetare alocate cu o astfel de destinație către ordonatorul secundar de credite, care aprobă bugetele de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite subordonați.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca neîntemeiată, arătând că acordarea premiului anual a fost reglementată de art. 25 din Legea nr. 330/2009, conform căruia plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit legii, respectiv începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. Prin urmare, pârâtul arată că pentru activitatea desfășurată în anul 2010 personalul plătit din fondurile publice putea să beneficieze de un premiu anual începând cu luna ianuarie 2011. Totodată, pârâtul arată că, pentru salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost adoptată Legea nr.285/2010, în vigoare cu data de 31.12.2010, care la art.8 prevedea că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi", legiuitorul prevăzând în mod expres că nu se mai acordă premiul anual pentru anul 2010, stabilind totodată și destinația sumelor corespunzătoare acestui premiu.
In drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.285/2010 și ale Legii nr.330/2009.
Pârâtul I.P.J. Bihor, prin întâmpinarea de la fila 25 dosar, a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. Interne, arătând că M. A. Interne, prin ministrul acestuia, este cel care repartizează creditele bugetare, astfel încât stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist nu pot fi realizate fără repartizarea acestor credite.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, arătând că potrivit art.25 al.4 din Legea nr.330/2009, plata premiului anual se va face pentru întreg personalul salarizat potrivit prezentei legi începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. Prin urmare, pârâtul arată că plata premiului anual pentru anul 2010 urma să se facă începând cu luna ianuarie 2011. De asemenea, pârâtul mai arată că, în conformitate cu disp.art.8 din Legea nr.285/2010, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor prezentei legi.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.330/2009, ale Legii nr.285/2010, ale Legii nr.500/2002 și ale Codului de procedură civilă.
Din coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, instanța reține în fapt următoarele:
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. Interne, instanța urmează să constate că potrivit art.7 alin.3 din OUG nr.30/2007, privind organizarea și funcționarea Ministerului A. Interne, „ministrul afacerilor interne are calitate de ordonator de credite”. De asemenea, în conformitate cu prevederile art.21 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, ministrul afacerilor interne, în calitate de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. Prin urmare, M. A. Interne, prin ministrul acestuia, este cel care repartizează creditele bugetare necesare stabilirii și plății drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist, având astfel calitate procesuală pasivă în cauză, considerente pentru care urmează să respingă ca neîntemeiată excepția invocată.
Pe fondul cauzei, instanța urmează să constate că, potrivit art.25 alin.1 și 4 din Legea nr.330/2009, „pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea…Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul”, aceste dispoziții fiind în vigoare în anul 2010, în ceea ce privește premiul aferent acestui an, până la . Legii nr.284/2010.
Prin disp. art.39 pct.w au fost abrogate expres dispozițiile Legii nr.330/2009, inclusiv cele privitoare la plata premiului anual pentru personalul plătit din fondurile bugetare.
În conformitate cu prevederile art.8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010), sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
În ceea ce privește momentul intrării în vigoare a prevederilor legale criticate, după data de 31 decembrie 2010, dată la care și-a încetat aplicabilitatea Legea nr.330/2009, au intrat în vigoare noile politici salariale, stabilite prin Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea nr.285/2010.
Legea nr.285/2010 se aplică premiului anual aferent anului 2010 întrucât ne aflăm în cazul unor raporturi juridice ce nu sunt încheiate, ci sunt născute numai sub imperiul legii vechi dar nu și-au epuizat efectele, câtă vreme plata premiului anual nu a fost realizată în luna ianuarie a anului 2011. Ca atare, plata premiului anual, ca efect viitor al unei situații reglementate prin legea veche va fi în mod evident sub incidența legii noi, respectiv Legea nr.285/2010 în situația de față.
În consecință noțiunea de retroactivitate a Legii nr.285/2010 ar trebui raportată la momentul plății drepturilor salariate corespunzătoare premiului anual aferent anului 2010, care potrivit legii se situează în cursul anului următor celui pentru care se acordă premiul.
În privința aplicării dispozițiilor art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului, adoptarea începând cu 1 ianuarie 2011 a noilor politici de salarizare a personalului plătit din fonduri publice și restrângerea, pentru o perioadă determinată, a beneficiului acordării drepturilor bănești în discuție nu reprezintă o ingerință ce a avut ca efect privarea acestora de bunul lor în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul nr.1, ci doar o restrângere temporară a drepturilor.
În principiu, dreptul la salariu este într-adevăr apt a cădea sub incidența protecției instituite de art.1 din Protocolul 1, însă aprecierea trebuie să se realizeze în concret avându-se în vedere principiile stabilite de CEDO în jurisprudența sa referitoare la situații similare sau apropiate. Conturarea unei posesii sau bun în sensul convenției, în ceea ce privește drepturi salariale, are loc atunci când acesta are un fundament solid în dreptul intern, când dreptul este prevăzut în ordinea de drept a statului. în momentul în care dreptul salariat este abrogat sau suspendat iar această operațiune se realizează prin lege, nu se mai poate reține în continuare existența unei posesii sau bun.
În acest sens s-a pronunțat Hotărârea Marii Camere în cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei din 19 aprilie 2007 " Convenția nu conferă dreptul de a continua să primești un salariu într-un anume cuantum(...) O creanță poate fi considerată o valoare patrimonială în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 dacă are o bază suficientă în drept intern, de exemplu dacă este confirmată prin jurisprudența bine stabilită a instanțelor de judecată"
Și Hotărârea Kecho c Ucrainei din 8 noiembrie 2005 „() arată că este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare..
Cu privire la acest aspect, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii, respectiv Decizia nr.115/2012, Decizia nr.257/2012, Decizia nr.395/2012, Decizia nr.549/2012.
Curtea Constituțională a constatat ca legiuitorul, prin aceleași dispoziții de lege criticate - art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora in salariul/solda/indemnizația de baza a angajatului, potrivit reglementarilor din aceeași lege. Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanța certa, lichida si exigibila a angajatului asupra angajatorului sau, este astfel recunoscut de acesta din urma, modificata fiind, in concret, numai modalitatea de acordare, si anume eșalonat si succesiv, respectiv prin creșterea, in mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de baza.
De altfel, nici art. 25 alin. (4) teza finala din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, in prezent abrogata, care prevedea acordarea acestui premiu "începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul", nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plata, astfel ca legiuitorul poate sa reglementeze o modalitate de plata eșalonata care sa satisfacă si sa mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, intre interesele angajaților in cauza, si, pe de alta parte, interesul public sub aspectul gestionarii resurselor bugetare in contextul actualei crizei economice (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011 si, respectiv, Decizia nr.1414 din 4 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009).
Totodată, instanța reține că, Curtea Constituțională a României a constatat ca, potrivit prevederilor Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor masuri financiare in domeniul bugetar, „creșterea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul/solda/indemnizația de baza, este acordata si in continuare, dovada ca de la 1 ianuarie 2012 a rămas in plata același nivel al retribuției, in condițiile in care legiuitorul a ales sa nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011. „
Concluzionând, Curtea Constituțională a constatat că ”nu se poate retine încălcarea prevederilor constituționale si convenționale referitoare la dreptul de proprietate privata. Premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanța certa, lichida si exigibila, pe care angajatul o are asupra angajatorului public si constituie un "bun" in sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, dar dispozițiile de lege criticate prevăd, in același timp, doar modalitatea prin care statul urmează sa-si execute intru totul aceasta obligație financiara, in forma arătata mai sus, fără a fi afectate in niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe”.
Având in vedere cele expuse, instanța va reține că nu se poate retine nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibila constatarea încălcării principiului neretroactivității legii. Curtea Constituțională s-a pronunțat constant in acest sens (a se vedea Decizia nr.812 din 9 noiembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 11 decembrie 2006 sau Decizia nr.458 din 2 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004).
Instanța urmează să mai rețină că la 6 decembrie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza F. Mihăies si A. G. Sentes împotriva României. Astfel, prin decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 6 decembrie 2011 în cauzele F. M. împotriva României (cererea nr._/11) și A. G. S. împotriva României (cererea nr._/11), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul Român a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție, sub aspectul reducerii cu 25% a salariilor, ca urmare a aplicării Legii nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare.
Raportat la aspectele mai sus arătate, instanța reține că, măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunului garantat de art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului astfel că va respinge aceste pretenții ale reclamanților ca neîntemeiate .
Pentru toate aceste considerente și văzând în drept și disp.art.8 din Legea nr.285/2010 și ale Legii nr.330/2009, instanța urmează să respingă ca nefondată acțiunea formulată.
Urmează să se constate că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. Interne.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții S. A., P. F. A., C. A., C. C., Ț. C. M. și T. R., toți cu domiciliul ales în Oradea, . B. nr.24, jud.Bihor, în contradictoriu cu pârâții M. A. INTERNE, cu sediul în București, P-ța Revoluției nr.1/A, sector 1, și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, cu sediul în Oradea, ..18, jud.Bihor, pentru pretenții.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. DorelBalaș F.
Red.B. D., jud.
Dact.BF în 18.09.2013.
10 ex.Pt.conf. 8 .> - S. A.
- P. F. A.
- C. A.
- C. C.
- Ț. C. M.
- T. R.
- Min.A. Interne
- I.P.J. Bihor
Azi, .2013.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3038/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1861/2013.... → |
|---|
