Obligaţia de a face. Sentința nr. 2912/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2912/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 14274/111/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2912/CA/2013
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. O.
Grefier E. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. JUDEȚEAN BIHOR cu sediul în Oradea, ..5, județul Bihor în contradictoriu cu pârâta T. G. domiciliat în Oradea, ., județul Bihor, având ca obiect obligația de a face.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 03.04.2013 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 10.04.2013, când s-a pronunțat hotărârea.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului Bihor, la data de 28.12.2011, sub nr._ /_, reclamantul C. Județean Bihor a chemat în judecată pe pârâtul T. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1.695 lei încasată necuvenit de la C. Județean Bihor, în perioada ianuarie 2009 - iunie 2009, reprezentând sume acordate în cuantum mai mare decât cel legal a sporului de 15% cuvenit unui funcționar public care posedă titlul științific de doctor, sume ce urmează a fi actualizate cu dobânda de referință a BNR aplicabilă la data plății.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost angajat al Consiliului Județean Bihor în funcția publică de director executiv al Direcției Generale Administrație Publică Locală până la data de 15.02.2011, când raportul de serviciu a încetat prin acordul părților. Începând cu anul 2002, pârâtul a beneficiat, conform Deciziei nr. 14/07.02.2002, de plata unui spor de 15% din salariul de bază pentru titlul științific de „doctor”, în baza art. 6 din Legea nr. 92/1998.
Prin Decizia nr. 22/2009, Curtea de Conturi a României, în urma auditului financiar, a constatat acordarea în cuantum mai mare decât cel legal a sporului de 15% cuvenit unui funcționar public care posedă titlul științific de doctor, spor calculat eronat asupra salariului de încadrare, deși baza de calcul este salariul de bază. Prin urmare, în perioada martie 2002 – august 2008, pârâtul a beneficiat de plata sporului de doctorat în cuantum mai mic decât prevedea legea. Însă în perioada cuprinsă între septembrie 2008 – iunie 2009, pârâtul a beneficiat de plata aceluiași spor în cuantum mai mare decât prevedea actul normativ, deoarece sporul a fost adăugat încă o dată în totalul salariului brut realizat. Prin pct. 6 al deciziei, Curtea de Conturi a dispus stabilirea prejudiciului cauzat bugetului unității administrativ teritoriale prin plata acestui spor în cuantum mai mare decât cel legal.
Decizia nr. 22/2009 a fost pusă în executare în luna decembrie 2009, însă în urma verificării modului de calcul al întinderii prejudiciului efectuată în luna noiembrie 2011, Camera de Conturi a Județului Bihor a constatat că prejudiciul a fost stabilit eronat.
Astfel, în anul 2009, angajatorul a efectuat o compensare între sumele la care ar fi avut dreptul pârâtul și sumele pe care le datorează, motiv pentru care pârâtul a restituit suma de 883 lei, conform dispoziției de încasare nr. 360/N/14.12.2009 și a chitanței . nr._/14.12.2009. în urma verificărilor, auditul financiar a stabilit că nu a fost efectuată corect compensarea, aceasta putând opera doar pentru perioada decembrie 2006 – iunie 2009, și nu martie 2002 – iunie 2009. în urma recalculării diferențelor de bani, s-a constatat că pârâtul datorează angajatorului suma totală de 3.929 lei din care a fost recuperată pe cale amiabilă suma de 883 lei.
Având în vedere principiul prescripției extinctive reglementat de art. 85 din legea nr. 188/1999, reclamantul consideră că este îndreptățită la recuperarea sumelor de bani primite necuvenit de pârât pentru perioada ianuarie 2009 – iunie 2009, în cuantum de 1.695 lei.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c și art. 112 C.p.c., art. 1.345 și art. 1.346 C.civ., art. 84 lit. b, art. 85 alin. 3 și art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 171 și art. 256 din Legea nr. 53/2003, precum și Legea nr. 554/2004.
În dovedirea pretențiilor, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri în copie: Decizia Curții de Conturi a României nr. 22/2009, situație privind calculul întinderii prejudiciului, nota internă nr._/07.12.2011, adresa nr._/22.12.2011 emisă de Serviciul financiar contabil, adresele nr._/22.12.2011 și nr._/17.11.2011 emise de Direcția Generală Economică, Dispozițiile nr. 75/31.08.2000 și nr. 14/2002 emise de C. Județean Bihor – Cabinetul Președintelui, Dispoziția nr. 191/15.02.2011 privind încetarea raporturilor de serviciu prin acordul părților a pârâtului, dispoziția de încasare nr. 360/N/14.12.2009 și chitanța de plată nr. 2902/14.12.2009, copia Registrului unic de control.
Pârâtul a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că este adevărat că a avut loc o compensare, vizând perioada martie 2002-august 2008, între sumele la care ar fi avut dreptul cu titlul de spor de doctorat și sumele pe care le datorează cu același titlu, având în vedere că o perioadă i s-a acordat acest drept salarial în cuantum mai mic decât cel legal, iar ulterior i s-a acordat același drept salarial în cuantum mai mare, motiv pentru care a restituit suma de 883 lei. La controlul efectuat de Curtea de Conturi în anul 2010 nu a avut loc nici o obiecție sub acest aspect. Pârâtul mai arată faptul că paguba a fost constatată în anul 2009, cu termen de rezolvare până la 30.11.2009, pârâtul a achitat integral cât s-a constatat că a încasat necuvenit, conform situației depuse la dosar, ori, potrivit art. 85 alin. 1 din legea nr. 188/1999, recuperarea pagubelor se dispune într-un termen de 30 de zile de la data constatării pagubei, constatare ce s-a făcut în 14.12.2009, termenul de 30 de zile trecând de mult. Pârâtul mai susține că prejudiciul constatat prin Decizia nr. 22/2009 a Curții de Conturi a României s-a recuperat și nu poate fi vorba de o îmbogățire fără justă cauză.
În drept, pârâtul și-a întemeiat apărările pe dispozițiile art. 115 și urm. C.p.c., art. 274 C.p.c.
Pârâtul a depus la dosar următoarele înscrisuri: Dispoziția nr. 228/08.09.2009 privind punerea în executare a Deciziei nr. 22/2009 a Camerei de Conturi Bihor, emisă de reclamantă, referatul nr._/13.08.2009.
La solicitarea instanței, Curtea de Conturi a depus nota unilaterală nr. 1434 din 17.10.2011 emisă de Camera de Conturi a Județului Bihor.
Pârâtul a depus concluzii scrise prin care a reiterat aspectele invocate în întâmpinare.
Examinând excepția inadmisibilității acțiunii, pe calea dreptului comun, ridicată din oficiu de către instanță, tribunalul reține că izvorul pretențiilor formulate de către reclamant se regăsește într-adevăr în raporturile de serviciu care au existat între părți, și în baza cărora reclamantul a plătit drepturile salariale către pârât, fapt ce atrage competența instanței de contencios administrativ, însă la momentul constatării pagubei reclamantul nu avea deschisă calea prevăzută de legea specială, respectiv art. 84 – 85 din legea nr. 554/2004, tocmai datorită încetării raporturilor de serviciu până la acel moment.
Prin urmare, excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a aplicării cu prioritate a dispozițiilor legii speciale a funcționarului public și implicit a inaplicabilității dreptului comun, apare ca fiind neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Pârâtul T. G. a fost angajat al reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv gradul II al Direcției Generale Administrație Publică Locală, până la 15.02.2011, când s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin acordul părților, prin Dispoziția nr. 191/15.02.2011.
Reclamantul deține titlul științific de „doctor”, motiv pentru care prin Dispoziția nr. 14/2002 emisă de C. Județean Bihor – Cabinetul Președintelui, s-a aprobat acordarea acestuia a sporului de 15% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2002.
În urma auditului financiar efectuat de reprezentanții Camerei de Conturi a Județului Bihor, finalizat prin Decizia nr. 22/2009, la pct. 6, s-a constatat că pârâtului i s-a acordat sporul de 15% cuvenit funcționarului public ce posedă titlul științific de doctor în cuantum mai mare decât cel legal, fiind calculat eronat asupra salariului de încadrare, și nu asupra salariului de bază potrivit prevederilor legale. Sporul astfel calculat a fost inclus în salariul de bază și a mai fost încă o dată adăugat în totalul salariului brut și a constituit incorect bază de calcul pentru alte sporuri ce se stabilesc la salariul de bază.
În consecință, Curtea de Conturi a României prin Camera de Conturi a Județului Bihor a decis ca până la data de 30.11.2009 reclamantul să stabilească întinderea prejudiciului rezultat prin plata sporului de 15%, în cuantum nelegal.
Reclamantul, în executarea Deciziei nr. 22/2009, a adus la cunoștința pârâtului că suma netă rezultată în urma compensării și recalculării sporului în discuție, pe perioada martie 2002 – iunie 2009, este în valoare de 883 lei, sumă pe care pârâtul a achitat-o potrivit dispoziției de încasare nr. 360/N/14.12.2009 și a chitanței nr. 2902/14.12.2009.
Ulterior, în noiembrie 2011, a avut loc un control al Curți de Conturi privind modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 22/2009, ocazie cu care s-a stabilit efectuarea de plăți nelegale în sumă de 9.108 lei, asupra cărora au fost calculate daune interese în sumă de 1.563,73 lei, rezultând un prejudiciu total de 10.671,73 lei, mai mult decât suma estimată în timpul misiunii de audit. S-a consemnat recuperarea sumei de 2.012 lei.
Având în vedere că la momentul controlului, din noiembrie 2011, reclamantului îi încetaseră raporturile de serviciu (la data de 15.02.2011), reclamantul nu mai putea face aplicarea art. 84-85 din Legea nr. 188/1999 și să emită dispoziție de imputare, însă poate solicita ca pârâtul să răspundă pentru prejudiciul produs instituției ca urmare a plății nedatorate efectuată de reclamant către el, pe calea dreptului comun.
În speță sunt aplicabile prevederile 1092 C.civ., având în vedere că perioada în care s-a produs plata nedatorată este cuprinsă în intervalul ianuarie 2009 - iunie 2009, anterior intrării în vigoare a noului Cod civil.
Față de prevederile art. 1092 C.civ., ceea ce s-a plătit fără a fi debit este supus restituirii, chiar în situația în care cel ce a primit plata, pârâtul din speță, a fost de bună credință. Ceea ce este esențial este datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic, iar plata să fie făcută din eroare, respectiv ca reclamantul să fi avut credința că datorează acea sumă de bani.
Instanța constată că reclamantul a plătit pârâtului sporul de doctorat de 15% în cuantum mai mare decât cel prevăzut de dispozițiile legale, aspect reținut prin auditul financiar și controlul efectuat de Camera de Conturi a Județului Bihor, conform Deciziei nr. 22/2009 și a Notei unilaterale nr. 1434/17.11.2011.
Deși pârâtul susține că prejudiciul a fost recuperat, acesta nu a adus probe contrare celor depuse de reclamant, respectiv a Nota unilaterală nr. 1434/17.11.2011 și situațiile de calcul prezentate. Cuantumul sumei pretinse de 1.695 lei sau modul de calcul a acesteia nu a fost contestat, ci pârâtul a contestat însăși existența vreunui prejudiciu. Însă tribunalul apreciază că reclamantul a dovedit existența prejudiciului solicitat prin acțiune, prin actele depuse la dosar și menționate mai sus.
Instanța reține ca neîntemeiată apărarea pârâtului privind tardivitatea recuperării prejudiciului, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 85 din Legea nr. 188/1999, întrucât pe de o parte nu se mai putea emite dispoziție de imputare, cu referire la care s-a prevăzut de textul normativ termenul de decădere de 30 de zile, fiind încetate raporturile de serviciu la momentul constatării pagubei, iar pe de altă parte paguba a fost constată în urma notei unilaterale din noiembrie 2011, iar acțiunea în instanță a fost introdusă în 27.12.2011.
Pentru aceste considerente, având în vedere că reclamantul a dovedit plata nedatorată a drepturilor salariale, în temeiul art. 994 C.civ., instanța va obliga pârâtul să restituie reclamantului suma de 1.695 lei ce reprezintă sume încasate necuvenit cu titlu de spor de 15% cuvenit funcționarului public ce posedă titlul științific de doctor. În vederea reparării integrale a prejudiciului, în temeiul aceluiași text normativ, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma la care a fost obligat actualizată cu dobânda legală, de la data introducerii acțiunii, și nu de la data încasării, reținând buna credință a pârâtului.
În cauză, conform art. 274 C.p.c., nu se vor acorda cheltuieli de judecată, întrucât reclamantul nu a solicitat astfel de cheltuieli, iar pârâtul este parte căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii ridicată din oficiu.
Admite cererea formulată de către reclamantul C. JUDEȚEAN BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 5, jud. Bihor, împotriva pârâtului T. G., cu domiciliul în Oradea, ., jud. Bihor.
Dispune obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1.695 lei ce reprezintă sume încasate necuvenit cu titlu de spor de 15% cuvenit funcționarului public ce posedă titlul științific de doctor, la care vor fi adăugate dobânzi legale calculate de la data introducerii acțiunii.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 10.04.2013.
Președinte, C. C. O. | ||
Grefier, E. S. |
Red. jud. O.C.C.
Ex. 4/24.05.2013
Pt. conformitate se comunică azi .cu:
- reclamantul C. JUDEȚEAN BIHOR cu sediul în Oradea, ..5, județul Bihor
- pârâta T. G. domiciliat în Oradea, ., județul Bihor
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 331/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 933/2013.... → |
|---|
