Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 963/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 963/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 2527/177/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 963/R/CA/2013
Ședința publică de la 02 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. O.
Judecător I. V.
Judecător N. C. T.
Grefier A. F. S.
Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta C. D. I. cu dom.în Oradea, .. 27,., jud. Bihor în contradictoriu cu intimata C. SA – C. cu sediul în sector 6, București, .. 401A, împotriva sentinței civile nr. 352 din 23.02.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție pl. contrav. OG 15/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 18.11.2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 25.11.2013 și 02.12.2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea, după care:
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față, Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 352 din 23.02.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd, s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta C. D. I., dom.în loc. Oradea, ..27, ., jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA -C., cu sediul în București, ..401 A, sector 6 împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 17.10.2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 17.10.2011 încheiat de intimata C. SA-C., petenta C. D. I. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei în temeiul art.8 alin. 2 din OG nr. 15/2002, fiind obligată de asemenea la plata sumei de 28 euro, adică 121,01 lei la cursul BNR valabil pentru data de 30.09.2011 reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire potrivit art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, așa cum reiese din înștiințarea de plată la procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 17.10.2011.
Instanța de fond, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, a constatat că plângerea a fost înregistrată la instanță în termenul legal de 15 zile de la data întocmirii procesului verbal contestat.
Potrivit dispozițiilor art.13 alin.1din OG nr.2/2001 ”aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei” iar conform art.14 alin.1 “executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.”
În cauză, fapta a fost săvârșită la data de 21.04.2011 și întocmirea procesului verbal s-a efectuat la data de 17.10.2011 (deci în termenul de 6 luni prevăzut de art.13 din OG nr.2/2001) acesta fiind comunicat petentei la data de 24.10.2011, deci în termenul legal de o lună prevăzut de art.14 alin.1 din OG nr.2/2001, astefl că nu s-a putut reține susținerea petentei privind constatarea săvârșirii faptei reținute în procesul verbal după termenul de 6 luni prevăzut de lege.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor articolelor 16 și 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese.
S-a reținut apoi că procesul verbal nu poate face dovada prin el însuși, procesul verbal reprezentând doar actul prin care petenta este acuzată de săvârșirea contravenției.
Procesul verbal de constatare și sancționare contravențională e un act juridic administrativ unilateral ce emană de la o autoritate publică, ce are competența de a constata și de a sancționa faptele contravenționale și se bucură de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, are forță probantă și se execută din oficiu. Acest act administrativ de sancționare nu trebuie însă să încalce prezumția de nevinovăție a persoanei contraveniente, care poate face dovada contrară.
Referitor la temeinicia procesului verbal, instanța de fond a reținut că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, printre care și prezumția de nevinovăție. Pe de altă parte, în favoarea intimatului a operat prezumția instituită prin art. 1171 C.civ. privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un functionar public, aflat în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu și în limitele competenței sale.
Petenta nu a invocat motive de nemeinicie a procesului verbal, iar intimata a depus fotografia care atestă surprinderea autoturismului petentei în trafic fără rovinietă valabilă. De asemenea, din chitanța depusă de petentă la fila 4, rezultă că perioada pentru care s-a achitat rovinieta este 26.10._12, ceea ce nu face dovada existenței acesteia pentru data de 21.04.2011, când autoturismul condus de petentă a fost surprins în trafic.
În aceste condiții, reținând și că în raport de principiile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la convenție dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore (cauza Lauko vs. Slovacia 1998) fără a acorda valoare probatorie unui proces verbal ce nu este afectat de vicii de legalitate, instanța de fond a apreciat că starea de fapt și sancțiunea au fost stabilite corect în cauză, sens în care a respins plângerea.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța de fond a constatat că acestea nu au fost solicitate.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat recurs recurenta C. D. I., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterea plângerii contravenționale.
În motivarea recursului se arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică dată cu interpretarea eronată a materialului probator. Recurenta arată contestă susținerea că nu ar fi deținut rovignetă valabilă la data controlului în trafic, arătând că nu a depus chitanța doveditoare a achiziționării rovignetei întrucât nu o mai deține, fiind aruncată în momentul expirării ei, neavând cunoștință de faptul că ar avea obligația de a păstra chitanța chiar după expirarea duratei valabilității rovignetei.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin înscrisul intitulat „precizare” înregistrat la data de 12.02.2013, recurenta a arătat că în data de 19.09.2011 a fost sancționată tot pentru aceeași faptă, sens în care s-a întocmit procesul verbal . nr._, a achitat sancțiunea amenzii contravenționale. Susține existența unei contravenții în formă continuată, sens în care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 17.10.2011.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod proc. civilă, instanța stabilește că motivele invocate în susținerea prezentului recurs sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Conform art. 8 al 1 din OG 15/2002 „Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda.”
Art. 1 lit. j) din OG 15/2002 definește rovinieta ca fiind documentul care atesta achitarea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din România, ale carui model, forma si conditii de eliberare se stabilesc prin normele metodologice aprobate prin ordin al ministrului transporturilor;
Potrivit art 1/1 din OG 15/2002 așa cum a fost modificată prin Ordonanța nr.8/2010 prin rovinieta valabila se înțelege:
“Litera a) a alin. (1^1) al art. 1 a fost abrogată de pct. 3 al art. I din ORDONANȚA nr. 8 din 29 ianuarie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 70 din 30 ianuarie 2010.
b) rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parb rizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului. În cazul deteriorării rovinietei matcă-cupon, dovada achitării tarifului de utilizare se face astfel:
(i) pentru utilizatorii persoane fizice - documentul care atestă plata integrală a tarifului de utilizare, în original sau în copie legalizată;
(ii) pentru utilizatorii persoane juridice - documentul care atestă plata integrală a tarifului de utilizare, în original sau o copie a acestuia ștampilată și semnată în original de către conducătorul unității, cu înscrisul "Conform cu originalul";
c) rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.”
Litera c) a alin. (1^1) al art. 1 a fost introdusă de pct. 5 al art. I din ORDONANȚA nr. 8 din 29 ianuarie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 70 din 30 ianuarie 2010.
Prin Ordonanța nr. 17 din 28 iulie 2010 termenul de 1 august 2010 prevăzut la art. 1 alin. (3^1) și (12), la art. 3 alin. (2) și la art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010, s- a prorogat până la data de 1 octombrie 2010.
Față de aceste dispoziții imperative, la data controlului 10.11.2010 era în vigoare rovinieta electronică, iar recurenta nu a făcut dovada achitării contravalorii rovignetei electronice.
Potrivit dispozițiilor art.13 alin.1din OG nr.2/2001 ”aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei” iar conform art.14 alin.1 “executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.”
În cauză așa cum a reținut și instanța de fond, fapta a fost săvârșită la data de 21.04.2011 și întocmirea procesului verbal s-a efectuat la data de 17.10.2011 (deci în termenul de 6 luni prevăzut de art.13 din OG nr.2/2001) acesta fiind comunicat recurentei la data de 24.10.2011, deci în termenul legal de o lună prevăzut de art.14 alin.1 din OG nr.2/2001, astfel că nu s-a putut reține apărarea privind constatarea săvârșirii faptei reținute în procesul verbal după termenul de 6 luni prevăzut de lege.
În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul existenței caracterului continuu și solictarea de a anula procesul verbal contestat instanța de recurs constată că reprezentanții intimatei au reținut în sarcina recurentei existența a două fapte contravenționale una comisă în data de 21.04.2011 la orele 11.00, locul DN 1 km 592+820 m iar cealaltă în data de 25.03.2011 ora 20.41, la locul DN 11 km 592 + 820 m Aleșd, faptele contravenționale fiind comise în locuri diferite, împrejurări diferite fără a se dovedi caracterul continuu al faptei.
În ceea ce privește măsura obligării recurentei de a achita și tariful de despăgubire în valoare de 28 euro respectiv 121,01 lei la curs BNR, instanța de recurs reține că, potrivit art.II din Legea 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri naționale din Romania – rovinieta, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 509 din 24 iulie 2012 „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicate si contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se anuleaza”
Pentru motivele sus arătat cu reținerea împrejurării că fapta contravențională a fost săvârșită anterior datei de 24.07.2012 și contestată în instanță tot anterior acestei date, va admite ca fondat recursul introdus de recurenta C. D. în contradictoriu cu intimata C. SA – C. împotriva sentinței civile nr. 352 din 23.02.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta C. D. I. în contradictoriu cu C. SA – C. și în consecință va dispune anularea dispoziției privind obligarea la plata tarifului de despăgubire.
Va menține celelalte dispoziții din procesul verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul introdus de recurenta C. D. I. cu domiciliul în Oradea, .. 27,., jud. Bihor în contradictoriu cu intimata C. SA – C. cu sediul în sector 6, București, .. 401A, împotriva sentinței civile nr. 352 din 23.02.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta C. D. I. în contradictoriu cu C. SA – C. și în consecință anulează dispoziția privind obligarea la plata tarifului de despăgubire.
Menține celelalte dispoziții din procesul verbal atacat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 02.12.2013.
Președinte, I. O. | Judecător, I. V. | Judecător, N. C. T. |
Grefier, A. F. S. |
Red.Jud.V.I./20.12.2013
Red.jud.fond. V.C.E.
Tehn.red.A.S./2 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5029/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3114/2013.... → |
|---|
