Anulare act administrativ. Sentința nr. 2270/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2270/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 128/113/2013
Dosar nr._
OPERATOR DATE CP 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECTIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr.2270/FCa
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte – G. E. V.
Grefier – F. P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta M. A., domiciliată în B., ., ., . cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 12 noiembrie 2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 19.11.2013.
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea hotărâre de contencios administrativ.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta M. A., în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a formulat contestație împotriva deciziei nr.122/06.12.2012 emisă de pârâtă solicitând anularea acesteia și obligarea la acordarea despăgubirilor pretinse prin cererea înregistrată la Instituția Prefectului Județului B. cu nr.165/12.01.2004. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia contestată, s-a dispus menținerea hotărârii nr.179/26.08.2009 emisă de Comisia Județeană B. privind respingerea cererii sale de acordare a despăgubirilor pentru defuncții Peltec I. S. și M. pentru proprietățile situate în localitățile T. și Vaisal, județul I., Ucraina.
În opinia reclamantei, soluția dată de pârâtă este netemeinică și nelegală deoarece a dovedit cu acte că este moștenitoarea lui Peltec St. S. care a fost indicat în testamentul autentic, decesul lui Peltec I. Ș. rezultând din certificatul aferent. Totodată, a precizat reclamanta, faptul că soția lui Peltec I. Ș. și cele două fiice ale acestora au rămas în teritoriile ocupate nu este un argument că acestea au beneficiat de bunurile imobile care au intrat în proprietatea statului sovietic, fără să fi beneficiat de ele în orice mod.
De asemenea, reclamanta a susținut că va proba că Peltec St. Ș. și Peltec Nădejda figurau în evidențele organelor românești ca refugiati.
În drept, s-a invocat art.17 din H.G. nr.1120/2006.
Prin întâmpinarea formulată în termen procedural, pârâta ANRP – Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 a solicitat respingerea acțiunii introductive ca nefondată întrucât reclamanta nu a făcut dovada refugiului și a proprietății, potrivit legii, cu acte doveditoare certificate de autorități.
Astfel, a arătat pârâta, testamentul deținut de reclamantă nu este un act prin care se face dovada dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cât există posibilitatea ca acesta să nu fi produs efecte juridice. În plus, a precizat pârâta, în situația dată se prezumă că soția autorului Peltec I. S. și cele două fiice au rămas în teritoriile ocupate și nu se cunoaște dacă au beneficiat de bunurile solicitate ulterior anilor 1945.
În drept, pârâta a invocat prevederile art.115 și următoarele din Codul de procedură civilă, Legea nr.290/2003 și H.G. nr.1120/2006.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri depuse la dosar de ambele părți.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt.
Prin Decizia nr.122/06.12.2012 emisă de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a dispus respingerea contestației nr.8002/21.09.2009 formulată de petenta M. A. împotriva Hotărârii nr.179/26.08.2009 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.290/2003 care a fost menținută ca legală și temeinică.
Pentru a decide astfel, pârâta a reținut că petenta nu a făcut dovada refugiului și a dreptului de proprietate a bunurilor pentru care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii și nici nu a clarificat dacă moștenitorii autorului Peltec I. Ș., respectiv M. și fiicele Radulov E. și Volceanov M. care au rămas în teritoriul cedat, au beneficiat după anul 1944 de bunurile solicitate.
Prin urmare, pârâta a considerat că în mod corect Comisia Judeteană B. pentru aplicarea Legii nr.290/2003 a hotărât respingerea cererii petentei M. A. pentru acordare de despăgubiri.
În drept, potrivit art.1 din Legea nr.290/2003 „cetățenii români deposedați ca urmare a părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovina de Nord și Ținutului Herta precum și ca urmare a celui de-al doilea Râzboi Mondial și a aplicării Tratatului de P. între Romania și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi. De prevederile prezentei legi beneficiază foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora până la gradul al IV lea inclusiv sau moștenitorii testamentari ai acestora dacă au la data formulării cererii cetățenia română. Dovada calității de moștenitor se face prin certificatul de moștenitor, prin certificatul de calitate de moștenitor sau prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care se atestă calitatea de moștenitor”.
Totodată, sunt aplicabile prevederile art.1 alin.1 din H.G. nr.1120/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.290/2003 potrivit cărora „pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.290/2003, persoanele îndreptățite trebuie să facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii”.
În prezenta cauză tribunalul reține că reclamanta a solicitat atât în acțiunea introductivă cât și în cererea adresată comisiei acordarea despăgubirilor pentru proprietățile pe care defuncții Peltec I. Ș. și M. le-au avut în localitățile T. și Vaisal, județul I., Ucraina.
Prin urmare, pentru a beneficia de dreptul la compensații, reclamanta era obligată, potrivit art. 1 alin.2 din Legea nr.290/2003, să facă dovada refugiului proprietarilor Peltec I. Ș. și M. din teritoriile ocupate cât și a calității de moștenitor a acestora pentru autorul său Peltec St. S. prin certificat de moștenitor sau prin hotărâre judecătorească.
Or, din actele de la dosar nu rezultă că proprietarii Peltec I. S. și M. au părăsit Bucovina, persoana refugiată fiind fiul acestora – Peltec St. S.. Prin urmare, persoana privată de bunurile invocate nu este autorul reclamantei, ci părinții acestuia și ca atare nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.290/2003. De asemenea, nici dovada calității de moștenitor nu există la dosar, în lipsa acestuia neputându-se stabili masa succesorală și cota aferentă, mai ales că autorul reclamantei avea două surori care de asemenea, au rămas în teritoriile ocupate.
Reclamanta nu a invocat dreptul de proprietate al autorului său Peltec St. S. insa a considerat ca a dovedit calitatea de moștenitor prin testamentul din data de 18.06.1943. Acest înscris însă nu suplinește nici unul dintre actele menționate de legiuitor, respectiv certificat de moștenitor, certificat de calitate de moștenitor sau hotărâre judecătorească.
Instanța nu va analiza situația în care autorul reclamantei Peltec St. S. ar fi fost proprietarul bunurilor abandonate în teritoriile ocupate întrucât în cererea administrativă și acțiunea introductivă nu s-a invocat acest fapt.
Prin urmare, tribunalul contată că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în sensul că proprietarul bunurilor pentru care se solicită despăgubirea – Peltic I. S. nu a părăsit forțat Basarabia, locul decesului fiind în ., regiunea Odesa conform certificatului de deces .-JD nr._ iar autorul reclamantei nu deținea dovada calității de moștenitor certificată prin înscris.
Având în vedere considerentele expuse mai sus și prevederile legale menționate, tribunalul va aprecia că prezenta acțiune este nefondată și o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată reclamanta M. A., domiciliată în B., ., ., . cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.11.2013.
P.,
G. E. VoineaGrefier,
F. P.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1442/2013. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 787/2013. Tribunalul... → |
|---|
