Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2013/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 9728/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA_ /2013
Ședința publică de la 04 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte - V. L. M.
Judecător - P. A.-A.
Judecător - R. C.
Grefier – M. I.
Pe rol soluționarea recursului în materia contencios administrativ formulat de recurenta ., cu sediul în B., ..15, ., împotriva sentinței civile nr.7269/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de S. pentru Controlul în Transportul Rutier cu sediul în București, ..38, sector 1, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție . nr._ /03.07.2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns d-na avocat N. D. M. pentru recurenta . în baza împuternicirii avocațiale nr. 593/04.04.2013, lipsă fiind intimatul Inspectoratul de S. pentru Controlul în Transportul Rutier.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, conform dispozițiilor art. 104 alin. 10 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, care învederează instanței următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită, cererea este scutită de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, dosarul se află la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen legal, motivat, iar la dosar s-a depus adresa nr.J 179/2/21.01.2013 din partea intimatului reprezentând întâmpinare, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare acordând cuvântul părților prezente:
D-na avocat N. D. M. pentru recurenta . arată că la instanța de fond a fost audiată o martoră, în care nu s-a ascuns faptul că este angajată a societății. Din declarația acesteia nu reies contradicții și nici alte motive pentru care instanța ar privi cu suspiciune această declarație.
În situația în care instanța de fond ar fi considerat că mărturia depusă de angajata societății poate fi susceptibilă de parțialitate, ar fi fost suficient ca această instanță să pună în vedere petentei să prezinte alt martor.
Arată că martora se deplasa cu mijlocul de transport al petentei. De asemenea, sunt foarte mulți salariați care folosesc mijloacele de transport ale petentei.
Apoi, tot instanța de fond spune că martora se afla lângă șofer, este evident deoarece sunt colegi de serviciu având același angajator.
În situația în care instanța nu ar fi avut convingerea la finalul dezbaterilor că petenta nu se face vinovată de această faptă, solicită să se înlocuiască sancțiunea amenzii cu avertisment, deoarece fapta săvârșită este de un pericol social scăzut.
Mai arată că pericol social crescut și o faptă gravă ar fi existat în cazul în care petenta să nu fi încheiat asigurarea. Însă un exemplar original al asigurării nu poate exista la bordul fiecărui autovehicul.
Pe aceste considerente, apărătorul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal anularea procesului verbal și sancțiunea aplicată prin acest act, iar în subsidiar având în vedere pericolul social redus al faptei, înlocuirea sancțiunea amenzii cu avertisment; fără cheltuieli de judecată
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea decizie în contencios administrativ:
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.7269/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta . B. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR București.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată sub nr._, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de S. pentru Controlul în Transportul Rutier anularea procesului-verbal . nr._ și în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
În dovedirea plângerii petenta a depus în copie procesul-verbal contestat (fila 5), dovada de comunicare (fila 6) și polița de asigurare EE-_ (fila 7).
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit.
La termenul din 08.10.2012 instanța, în baza art.167 C.proc.civ., a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială cu un martor – T. G., declarația martorei fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut în fapt că, prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimat la data de 03.07.2012 petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei conform art.7 alin.1 raportat la art.4 pct.57.4 din HG nr.69/2012 reținându-se că la data de 14.06.2012, ora 12:50, în zona Șoș. Buzăului, a fost controlat auto cu nr._ condus de P. P., și utilizat de petentă în timp ce efectua un transport rutier public de persoane prin curse regulate în trafic local în baza licenței de transport persoane . nr._, în urma verificărilor constatându-se nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura la bordul vehiculului cu care efectuează transport rutier contra cost a asigurării pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscurile de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier.
În drept, conform art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 alin.7 și art.17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. De altfel, petenta nu a invocat vreo neregularitate formală a procesului-verbal.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, potrivit art.4 pct.57.4, „următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr.1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1072/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr.27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: […] 57. nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: […] 57.4. asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie;”, fapta fiind sancționată potrivit art.7 alin.1 din același act normativ cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei.
Față de descrierea faptei, instanța a apreciat că fapta a fost corect încadrată de agentul constatator, sancțiunea de 8.000 lei fiind legal aplicată prin raportare la limitele prevăzute de lege.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, petenta a susținut în esență că la bordul autovehiculului exista copia de pe respectiva asigurare, agentul constatator solicitând însă originalul care se afla la sediul societății, situație de fapt care nu a putut fi reținută.
Deși susținerile sunt confirmate de martor, instanța nu a făcut abstracție de împrejurarea că persoana ascultată se află în serviciul petentei, fiind casieră, declarațiile acesteia fiind analizate cu rezervă. A fost apreciat ca neverosimil faptul că martora se găsea în microbuz la data controlului, chiar alături de șofer, deplasându-se cu microbuzul pentru a-și rezolva anumite probleme personale. Mai mult, deși inițial a pretins că nu a văzut copia pe care șoferul a pretins în fața inspectorilor că o avea la el, a învederat instanței faptul că după control șoferul i-a arătat copia de pe asigurare ștampilată și semnată. Or, este greu de crezut că martora putea să își dea seama dacă documentul prezentat de șofer este sau nu copia de pe polița de asigurare, martora reținând detalii precum existența semnăturii și a ștampilei pe acea poliță. Nu este credibilă de altfel nici împrejurarea că șoferul i-ar fi înmânat spre analiză martorei polița respectivă, martora acreditând în declarația sa această idee.
Față de împrejurarea că agentul constatator a observat, prin propriile simțuri, săvârșirea faptei, instanța a apreciat ca neverosimile susținerile petentei, și prin urmare, faptele imputate acesteia sunt probate prin însuși procesul-verbal contestat. Chiar dacă petenta a depus copia de pe polița de asigurare la dosar, asigurare în vigoare la data constatării faptei, această împrejurare nu are nici o relevanță, cum întemeiat a susținut intimatul, din moment ce, la data controlului, petenta nu a respectat obligația de a avea la bordul autovehiculului o copie de pe respectiva asigurare.
Prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta nu este una absolută, ci relativă. Or, în cauză, instanța a apreciat drept credibile cele consemnate de agentul constatator. Nu există nici un indiciu că acesta, în calitate de agent al statului, ar fi acționat cu rea-credință, consemnând fapte nereale, că ar fi avut vreun interes în sancționarea petentului ori că ar fi făcut abstracție de documentele prezentate de șoferul microbuzului. Deși petenta a învederat în concluziile pe fond un abuz din partea agenților constatatori, aceasta nu a fost în măsură să explice care ar fi cauza presupusului abuz; instanța a apreciat că simplele afirmații, fără un minim de probe care să arunce măcar o umbră de îndoială peste corectitudinea agenților constatatori, nu pot fi reținute.
În acest context, instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții europene a drepturilor omului în materie; într-o decizie de inadmisibilitate (H. și alții contra României), dar și în cauza N. G. contra României, Curtea reamintește că, în materie contravențională, art.6 par.2 nu se opune unui mecanism prin care procesul-verbal să beneficieze de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție față de care ar deveni aproape imposibilă reprimarea faptelor ce constituie contravenții.
Prezumția este una evident relativă, putând fi răsturnată prin administrarea oricărei probe prevăzută de legislația națională, instanțele având însă rolul de a cerceta dacă nu cumva prin aplicarea acesteia s-ar depăși ceea ce Curtea numește „limite rezonabile”.
Instanța a apreciat că aceste limite nu au fost depășite, petenta având posibilitatea, potrivit art.1169 C.civ., să propună toate probele de care înțelege să se folosească și pe care o instanță independentă și imparțială să le analizeze, ceea ce s-a și întâmplat în cauză.
Instanța a reținut așadar că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa și, prin urmare, a constatat temeinicia procesului-verbal contestat.
În privința sancțiunilor, agentul constatator i-a aplicat petentei o amendă în cuantum de 8.000 lei, minimul prevăzut de lege (art.7 alin.1). Având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, agentul constatator a procedând la o corectă individualizare a acesteia.
Contrar celor susținute de intimat, instanța are această posibilitate în conformitate cu art.7 alin.3; doar dacă actul normativ prevede expres imposibilitatea înlocuirii sancțiunii cu avertisment instanța nu poate proceda la o astfel de individualizare a sancțiunii. Or, HG nr.69/2012 nu cuprinde vreo dispoziție în acest sens. Totuși, față de cele deja arătate, o asemenea măsură, în condițiile în care a fost aplicată amenda minimă, nu se justifică.
Astfel, legiuitorul a considerat fapta petentei ca fiind „gravă”, apreciere făcută în abstract, ținând cont de realitățile sociale și de importanța asigurării unei discipline în materia transporturilor rutiere de persoane, menită să înlesnească controalele efectuate în vederea protejării celor care beneficiază de serviciile de transport contra riscurilor de accidente. Instanța nu a reținut susținerile petentei în sensul că fapta ar fi lipsită de pericol social și, prin urmare, s-ar impune înlocuirea amenzii cu avertisment.
Legiuitorul apreciază că fapta este gravă (limitele sancțiunii relevând această împrejurare), judecătorul putând, în concret, să constate că fapta este de o gravitate redusă, ceea ce nu se poate considera în speță, mai ales că intimatul a depus la dosar un alt proces-verbal din care rezultă încălcarea de către petentă a normelor prevăzute de același act normativ care a atras sancționarea și în cauza de față. Deși reprezentantul convențional al petentei a susținut că, din câte cunoaște, procesul-verbal depus la dosar de către intimată a fost anulat de către instanță, nu a depus nici o dovadă în acest sens, motiv pentru care instanța a reținut faptul că petenta nu este la prima abatere în acest domeniu, nici circumstanțele personale ale contravenientului nefiind așadar în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment.
A mai aratat petenta că plata unei asemenea amenzi ar conduce la o destabilizare serioasă a activității în contextul economic actual; petenta însă nu face nici cea mai mică dovadă în acest sens, motiv pentru care instanța nu a avut în vedere aspectele economico-financiare învederate de aceasta, care chiar dacă acestea ar fi dovedite, nu ar justifica înlocuirea amenzii cu avertisment, interesul personal al petentei de continuare a activității în bune condiții neputând să prevaleze interesului general de a disciplina operatorii de transport rutier de persoane în beneficiul călătorilor.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta . B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește înlăturarea depoziției martorei pe considerentul că era salariata petentei (casiera), cu încălcarea dispozițiilor codului de procedura civilă.
S-a precizat în acest sens că martora se afla în microbuz lângă șofer, fiind colegi, împrejurarea relatată privind înmânarea poliței după control fiind apreciată drept credibilă, contrar celor reținute de instanța de fond.
Recurenta a susținut că se impunea înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, față de gradul de pericol social scăzut al faptei săvârșite în condițiile în care polița de asigurare era achitată și în vigoare, acesta fiind criteriul ce trebuia avut în vedere de instanță și nu sancționarea anterioară a societății.
S-a învederat că instanța nu a dispus administrarea de dovezi în sensul destabilizării activității petentei prin achitarea amenzii, situația fiind de notorietate în condițiile economice generale.
Recurenta a solicitat în consecință admiterea recursului formulat și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii.
Se reține că intimatul Inspectoratul de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR București a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
S-a precizat că recurenta a săvârșit contravenția prevăzută de art.4 pct.57.4 din HG nr.69/2012, întrucât asigurarea nu se afla la bordul vehiculului, în original, la momentul controlului iar declarațiile martorei T. G. sunt subiective. Intimatul nu a fost de acord cu înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, dat fiind gradul ridicat de pericol social al faptei.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit disp.art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este fondat sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, pentru următoarele considerente:
Față de probele administrate în cauză, tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod corect săvârșirea de către . B. a contravenției prevăzute de art.4 pct.57.4 din HG nr.69/2012, petenta nefăcând dovada contrară situației de fapt și de drept reținute de agentul constatator, conform art.1169 cod civil vechi, respectiv că la data controlului, 14.06.2012, deținea la bordul vehiculului cu care efectua transport rutier contra cost, asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscurile de accidente care cad în sarcina operatorului de transport.
Fapta a fost constatată prin procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 03.07.2012, fiind aplicată sancțiunea amenzii în suma de 8000 lei, potrivit art.7 alineat 1 din HG nr.69/2012.
Depoziția martorei T. G. este apreciată ca subiectivă, în condițiile în care aceasta era angajata petentei, iar în declarația dată a menționat că nu a văzut copia asigurării pe care șoferul a pretins că o avea la el, ulterior precizând că după control șoferul i-a arătat această copie, semnată și stampilată.
Petenta a învederat prin plângere că la bordul autovehiculului exista copia poliței de asigurare . nr._ încheiată la data de 10.06.2012, șoferul nefiind în măsură să prezinte originalul solicitat de inspectori, original care se afla la sediul petentei. Acest înscris a fost depus la dosarul de fond, fila 7, asigurarea fiind valabilă de la 11.06.2012 până la 10.06.2013.
Având în vedere situația de fapt reținută dar și solicitarea recurentei - petente de înlocuire a amenzii cu avertisment, tribunalul apreciază că se impune în cauză reindividualizarea sancțiunii amenzii aplicate în cuantum de 8.000 lei, care este prea aspră, deși reprezintă limita minimă legală, față de gradul de pericol social concret al faptei și împrejurările săvârșirii contravenției, reținând că . avea asigurare valabilă la data controlului, vizând un număr de șapte vehicule, inclusiv cel cu nr. de înmatriculare_ .
În aceste condiții starea de pericol creată prin lipsa de la bordul vehiculului a asigurării este diminuată, existând certitudinea existenței și valabilității acestei asigurări pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscurile de accidente.
Se rețin și consecințele evidente ale aplicării amenzii asupra patrimoniului societății recurente, dat fiind cuantumul legal semnificativ al acesteia, scopul legii contravenționale fiind în principal preventiv, nu punitiv.
Ca urmare, potrivit dispozițiilor art.5 alineat 5 și art.21 alineat 3 din O.G. 2/2001, instanța va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, în conformitate cu dispozițiile art.7 alineat 3 din actul normativ menționat, fiind suficientă atenționarea recurentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea respectării pe viitor a prevederilor legale încălcate.
Față de considerentele expuse, tribunalul constată că motivele de recurs invocate sunt întemeiate sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale aplicate, urmând ca potrivit dispozițiilor art.312 alineat 2 și 3 cod procedură civilă, să admită ca fondat recursul declarat, să modifice sentința atacată iar în rejudecare să admită plângerea și să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 8.000 lei cu avertismentul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de recurenta ., cu sediul în B., ..15, ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de S. pentru Controlul în Transportul Rutier cu sediul în București, ..38, sector 1, împotriva sentinței civile nr.7269/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul de fond nr._ .
Modifică sentința atacată și în rejudecare:
Admite ca fondată plângerea contravențională formulată de petenta . B..
Înlocuiește sancțiunea amenzii în suma de 8.000 lei cu sancțiunea avertisment.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. L. M. P. A.-A. R. C.
Grefier,
M. I.
Jud.fond M. V..
Red. și Dact P.A.A.
M.I./Ex.3/14.05.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2410/2013. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1588/2013. Tribunalul... → |
|---|
