Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 17/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 5013/196/2013
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 17/Aca/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. L. V.
Judecător - C. R.
Grefier - G. A.
Pe rol fiind judecarea apelului în C. administrativ și fiscal privind pe apelantul R. O. M., cu domiciliul în B., . G. nr.25, ., ., împotriva sentinței civile nr.4650/14.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B.- Serviciul Rutier, cu sediul în B., ..10-12, județul B., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat apelantul R. O. M., personal, legitimat cu CI . nr._ eliberat de SPCLEP B., lipsă fiind intimatul I.P.J.B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, apelul este declarat în termen legal, motivat, cererea este scutită de plata taxei de timbru și timbru judiciar, nu s-a depus întâmpinare de către intimatul I.P.J.B., după care,
Fiind primul termen de judecată, față de prevederile art. 131 Cod proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, prin raportare la art.95 pct.2 Cod proc.civ..
În baza art. 238 alin.1 Cod proc.civ., instanța pune în discuție estimarea duratei procesului.
Apelantul R. O. M. arată că lasă această estimare la aprecierea instanței.
Instanța apreciază durata necesară pentru cercetarea procesului la o lună, și având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente în dezbaterea apelului.
Apelantul R. O. M., având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond și în consecință admiterea plângerii împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.03.2013 emis de intimata I.P.J.B. iar în subsidiar solicită transformarea amenzii în avertisment și restituirea sumei de 225 lei pe care a achitat-o conform actelor depuse la dosar.
Apelantul consideră că în mod greșit instanța de fond nu a apreciat starea de necesitate pe care a invocat-o. Arată că a fost obligat să accelereze și să depășească viteza regulamentară deoarece un autovehicul se afla în depășirea altei mașini în urma sa și aceasta nu putea să se mai încadreze pe bandă în spatele său deoarece nu era loc suficient și ar fi intrat în autoturismul său. Fără cheltuieli de judecată.
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea hotărâre în contencios administrativ.
TRIBUNALUL
Asupra apelului contencios de față;
Prin sentința civilă nr._4650/14.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul R. O. M., domiciliat în B., ., nr. 25, ., . în contradictoriu cu intimata I. B. SERVICIUL RUTIER, cu sediul în B., .. 10-12, jud. B.. A fost menținut procesul-verbal . nr._/19.03.2013 ca temeinic și legal întocmit. A fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Spre a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._ întocmit de intimată la data de 19.03.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 450 lei și 6 puncte penalizare, în temeiul art.101 alin.2, art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG nr.195/2002 prin raportare la art. 121 alin. 1 din RAOUG nr.195/2002, reținându-se că la data de 19.03.2013, orele 1020 , petentul a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 131 km/h pe DE 584, în afara localității Valea Cânepii, fiind filmat și înregistrat cu aparatul radar montat pe autoturismul cu nr. MAI_.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului, fiind semnat de acesta, agentul constatator consemnând la rubrica „Alte mențiuni” faptul că petentul nu avea această viteză.
În drept, conform art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța a constatat că procesul-verbal cuprinde descrierea faptei, suficientă pentru a se putea aprecia asupra temeiniciei faptei.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, prin art.121 alin.1 din Regulament, legiuitorul a prevăzut obligația conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare. De asemenea, art. 101 alin.2 prin raportare la art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG nr. 195/2002 prevede că depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni.
Așadar, prin raportare la descrierea faptei de către agentul constatator, instanța a apreciat că fapta a fost corect încadrată în dispozițiile legale menționate.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că, potrivit art. 102 alin. 2 prin raportare la art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din OUG nr. 195/2002, depășirea vitezei legale se constată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Din această dispoziție reiese că sarcina probei cu privire la temeinicia faptei revine intimatului, acesta fiind utilizatorul mijloacelor tehnice prevăzute de lege.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 6, paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția și jurisprudența Curții fac parte din dreptul intern, în conformitate cu dispozițiile art. 11, alin. 2 și art. 20 din Constituția României), în care s-a arătat că, și în materie contravențională, în cazul unor sancțiuni de o anumită gravitate, sarcina probei săvârșirii faptei aparține acuzării (cauza A. contra României, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 oct. 2007, cauza N. contra României, decizia Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la admisibilitate din 18 noi. 2008). Astfel, obligația dovedirii vinovăției aparține acuzării, iar îndoiala îi profită celui acuzat (in dubio pro reo).
Astfel, instanța a constatat că, faptul că petentul nu a respectat viteza legală este probat cu înregistrarea efectuată cu aparatul radar marca Autovision, cu . de emisie-recepție ROM145 și . de prelucrare-afișare ROM145, montat pe autoturismul cu nr._ (MAI_), omologat și verificat metrologic (buletin de verificare metrologică nr._ din 11.04.2012, în termen de valabilitate) și care măsoară și în regim staționar și în regim de deplasare, utilizat de un operator atestat, aparat care a indicat că autoturismul cu nr. de înmatriculare_, se deplasa cu o viteză de 131 km/h în data de 19.03.2013, ora 1020, astfel cum rezultă din planșa fotoaflată la dosarul cauzei.
Din planșele fotografice depuse la dosar se distinge nr. de înmatriculare al autovehiculului, se vede data și ora înregistrării, precum și valoarea vitezei măsurate.
În ceea ce privește starea de necesitate invocată de petent, instanța constată că art. 11 alin. 1 din OG 2/2001 trebuie raportat, astfel cum permit dispozițiile art. 47 din OG nr. 2/2001, la prevederile art. 45 C.pen., care prevăd că „ Este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său sau un interes obștesc”.
Instanța a constatat că, în cauză, față de situația reținută în procesul-verbal și constată în planșele foto aflată la dosar, nu sunt îndeplinite condițiile stării de necesitate. Astfel, în primul rând, geneza pericolului în cazul stării de necesitate este, în general, un eveniment întâmplător, cum ar fi un cutremur, o inundație, dar poate fi creat și prin activități omenești, de exemplu un incendiu, însă nu se încadrează în această noțiune încălcarea regulilor de circulație de către un individ. Mai mult decât atât, instanța apreciază că, astfel cum rezultă din planșele foto, distanța față de mașina care circula din sens opus era suficient de mare, astfel încât să nu fie întrunită cerința iminenței pericolului. De asemenea, instanța consideră că săvârșirea faptei de depășire a vitezei legale nu era singura modalitate de evitare a pericolului.
În aceste condiții, în lipsa altor probe propuse de petent, instanța a apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției, fiind îndeplinite toate elementele constitutive ale acesteia.
Prin urmare, coroborând probele analizate, instanța a reținut temeinicia contravenției imputate petentului prin procesul-verbal contestat.
În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă în cuantum de 450 lei și 6 puncte de penalizare, minimul prevăzut de art. 101 alin. 2 prin raportare la art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 și art. 98 alin. 4 lit. c din OUG nr. 195/2002.
Având în vedere elementele prevăzute de art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001, instanța a considerat că petentul a pus în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, având o abatere considerabilă de la viteza legale, aceasta fiind prima cauză generatoare de evenimente rutiere grave. Astfel, pericolul social rezultă ex re, prin simpla săvârșire a faptei, neprezentând relevanță faptul că nu s-au produs urmări mai grave, în caz contrar fapta urmând a primi altă încadrare. Mai mult decât atât, instanța a apreciat că circumstanțele personale ale contravenientului au fost luate în considerare în momentul în care a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum minim.
Prin raportare la aceste aspecte, instanța a apreciat că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gravitatea faptei săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acestora.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a respins plângerea, ca neîntemeiată și a menținut procesul-verbal, ca fiind legal și temeinic întocmit.
De asemenea, în baza art.36 alin.2 din OG nr.2/2001, instanța a obligat petentul la plata sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal de 30 zile prevazut de disp. art 468 alin. 1, a declarat apel R. O. M. . In motivarea apelului s-au invocat aceleasi sustineri ca si in plangerea contraventionala. Astfel a aratat ca eronat instanta de fond nu a apreciat ca temeinică starea de necesitate pe care a invocat-o în raport de planșele foto prezente la dosarul cauzei.
De asemenea în mod greșit instanța de fond a respins proba cu filmarea video, proba a solicitat-o și prin care se putea demonstra starea de necesitate invocată ( împrejurarea că a fost obligat să accelereze și să depășească viteza regulamentară deoarece un autoturism se afla în depășirea altei mașini din urmă și nu putea să se mai încadreze pe banda din spatele său deoarece nu era loc suficient).
Condițiile în care nu ar fi accelerat, șoferul din spate care se află în depășirea unui alt autoturism l-ar fi accidentat.
A fost astfel nevoit să își protejeze bunurile personale, riscând să depășească viteza legală admisă.
În subsidiar apelantul a considerat că există temei legal pentru aplicarea avertismentului în această speță întrucât fapta pentru care a fost aplicată amenda nu este menționată de legiuitor în O.G. nr.2/2001, ca fiind una gravă, iar în speța de față a invocat starea de necesitate.
Față de cele prezentate apelantul a solicitat să se admită apelul așa cum a fost formulat, să se admită și să se anuleze amenda în sumă de 450 lei, și cele 6 puncte de penalizare, iar în subsidiar a solicitat transformarea amenzii în avertisment cu consecința restituirii sumei de 225 lei pe care a achitat-o conform chitanței depuse la dosar.
Intimatul nu a formulat întâmpinare in cauza.
Procedând la examinarea sentinței atacate prin prisma sustinerilor partilor si procedând la o noua judecata asupra fondului atat in fapt cat si in drept conf. disp. 476 alin.1, Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este fondat.
Este adevarat ca instanta de fond a efectuat o analiza aprofundata asupra tuturor aspectelor invocate de petentul apelant si a examinat procesul verbal atacat atat in ce priveste legalitatea cat si temeinicia acestuia, retinand ,in urma unei ample examinari a intregului probatoriu administrat in cauza si a dispozitiilor legale incidente,ca procesul verbal atacat este legal, dar nu a apreciat corect in conformitate cu imprejurarile concrete in care a fost comisa contraventia,asupra sanctiunii aplicate.
Astfel instanta de fond a retinut in mod corect ca in cauza, fata de situatia de fapt retinuta in procesul verbal si dovedita cu plansele foto aflate la dosar indeplinute conditiile starii de necesitate dar in acelasi timp eronat nu a retinut aceste imprejurari ca fiind circumstante reale care pot conduce la aplicarea unei sanctiuni mai blande.
Examinand plansele foto se constata de catre tribunal ca din spate venea un autoturism care era in depasire iar apelantul a accelerat pentru a-i face loc sa revina pe sensul de mers.Nu a fost singura modalitate de evitare a pericolului,dar in aceste conditii fapta este de o gravitate mai redusa dat fiind scopul urmarit :acela de a evita o posibila coliziune.
Pe de alta parte tribunalul va avea in vedre si circumstantele personale ale apelantului care nu are antecedente in materie contraventionala si reeducarea sa este posibila si in conditiile inlocuirii sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertisment conform art.7 pct.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
In consecinta, pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul urmeaza ca in temeiul art.480 alin 1 c.pr.civ, sa admita ca fondat apelul declarat de R. O. M. impotriva sentintei 4650/14.06..2013. pronuntata de Judecatoria Braila in dosarul nr._ si sa schimbă în tot sentința atacată și în rejudecarea cauzei se va admite ca fondată plângerea contravențională formulată de petent, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/19.03.2013 și se va inlocui sancțiunea aplicată a amenzii de 450 lei cu sancțiunea „avertisment”.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat apelul declarat de apelantul R. O. M., cu domiciliul în B., . G. nr.25, ., ., împotriva sentinței civile nr.4650/14.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B.- Serviciul Rutier, cu sediul în B., ..10-12, județul B..
Schimbă în tot sentința atacată și rejudecând cauza:
Admite ca fondată plângerea contravențională formulată de petentul R. O. M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/19.03.2013 întocmit de intimata I.P.J. B..
Înlocuiește sancțiunea aplicată a amenzii de 450 lei cu sancțiunea „avertisment”.
D e f i n i t i v ă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 Decembrie 2013.
Președinte, M. L. V. | Judecător, C. R. | |
Grefier, G. A. |
Red.M.L.V.
Dact.G.A.-3ex./ 26.02.2014
Judecător fond R.N.P.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 57/2013. Tribunalul BRĂILA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 762/2013. Tribunalul... → |
|---|
