Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 298/2013. Tribunalul BRĂILA

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta și intimatul I. București.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că procedura de citare este completă, recursul este declarat în termen legal, motivat, scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, s-a depus întâmpinare de către intimata I. București, primul termen de judecată, după care,.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat tribunalul constată recursul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr.7679/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta .>, cu sediul în Timișoara, Calea Buziașului, nr.26, jud. T., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Traficul Rutier, cu sediul în București, ..38, sector 1, și s-a menținut procesul-verbal . nr._ ca temeinic și legal întocmit.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._ întocmit de intimat la data de 02.10.2012 petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3.000 de lei reținându-se că în data de 01.10.2012, ora 16:00, în zona DN2B, km.108, B., a fost controlat în trafic autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ condus de S. P.-M. utilizat de petentă în timp ce efectua transport rutier public de marfă în trafic național în baza licenței . nr.6195/13.05.2013, în urma verificărilor constatându-se că a fost depășită perioada maximă de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute dar mai puțin de o oră și 30 de min; conducătorul auto a condus în data de 25.09.2012, între orele 09:41-16:14, fără pauză timp de 5 ore și 56 de minute, depășind perioada de conducere continuă de 4 ore și 30 de min cu o oră și 26 de minute, conform raport contravenții conducător auto emis cu programul Tachoscan, fiind întocmit formular de control în trafic . nr._/01.10.2012, semnat de conducătorul auto fără obiecțiuni.

Procesul-verbal a fost întocmit ulterior constatării săvârșirii faptei, la data de 02.10.2012. Formularul de control în trafic a fost semnat de conducătorul auto fără obiecțiuni, acesta fiind întocmit pe loc.

În drept, conform art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 alin.7 și art.17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Petenta a invocat art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, în sensul că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, obiecțiuni ce nu au fost consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica alte mențiuni. Precizează aceasta că din procesul-verbal trebuie să reiasă clar dacă sunt sau nu obiecțiuni.

Instanța a apreciat însă că textul legal are în vedere situația în care procesul-verbal este întocmit chiar în momentul constatării faptei, iar nu ulterior, cum s-a întâmplat în speță – procesul-verbal fiind întocmit la sediul intimatei la data de 02.10.2012, reprezentantul petentei nefiind de față și, prin urmare, neexistând nici obligația agentului constatator de a aduce la cunoștință posibilitatea de a formula obiecțiuni pe care mai apoi să le consemneze.

Instanța a reținut Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.XXII/19.03.2009 pronunțată de Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii din care rezultă că nerespectarea cerințelor prevăzute la art.16 alin.7 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției, neputând fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare. Se observă însă că petenta s-a mulțumit doar să invoce textul legal și să arate că avea „multiple și importante obiecțiuni”, fără a preciza vătămarea ce i s-a produs prin presupusa nerespectare de către agentul constatator a dispozițiilor legale sau obiecțiunile pe care le-ar fi avut.

Prin urmare, instanța nu a constatat vreun motiv de nelegalitate sub acest aspect.

A mai susținut petenta că fapta nu a fost suficient și complet descrisă, mai ales că nu i-au fost comunicate constatările și eventual înregistrările realizate, toate acestea fiind lăsate la aprecierea subiectivă a agentului constatator.

Instanța a apreciat susținerile petentei sub acest aspect ca neîntemeiate, fapta fiind suficient descrisă, cu toate detaliile, nefiind vorba de o descriere generală a faptei, instanța fiind în măsură, pe baza celor consemnate, să efectueze un control complet, de legalitate și temeinicie, asupra procesului-verbal contestat. Cu referire la necomunicarea înregistrărilor și a constatărilor, petenta însăși depune la dosar, pe lângă procesul-verbal, raport conducător auto emis de aparatul Tachoscan; nu se înțelege exact la ce înregistrări sau comunicări se referă petenta, neexistând o obligație legală ce ar incumba intimatului de a transmite acesteia toate înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului-verbal. Nu s-a reținut ce alte apărări ar fi putut face petenta în afară de cele învederate instanței și cum au fost limitate posibilitățile de apărare petentei prin presupuse neregularități. Oricum, petenta nu a invocat vreo vătămare și, prin urmare, nu se impune anularea procesului-verbal pentru acest motiv – insuficienta descriere a faptei.

Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, potrivit art.8 alin.2 pct.4 următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale Regulamentului Parlamentului european și al Consiliului (CE) nr.561/2006ale Regulamentului (CEE) nr.3281/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: […] depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puțin de o oră și 30 de minute, fapta fiind sancționată potrivit art.9 alin.1 lit.d cu amendă de la 3.000 la 6.000 de lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier. Potrivit art.7 din Regulamentul (CE) 561/2006, după o perioadă de 4 ore și jumătate de conducere, conducătorul auto trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin 45 de minute, exceptând cazul în care își începe o perioadă de repaus.

Față de descrierea faptei, instanța a apreciat că fapta a fost corect încadrată de agentul constatator, sancțiunea de 3.000 lei fiind legal aplicată prin raportare la limitele prevăzute de lege. Instanța nu a reținut cele arătate de petentă prin plângere, art.8 din OG nr.37/2007 având chiar 3 alineate, iar nu unul cum pretinde aceasta.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, petenta a susținut doar faptul că aparatul Tachoscan prezintă o eroare, nefiind înregistrată deloc o perioadă de 14 min de condus, culpă ce nu i se poate imputa petentei. Instanța nu a reținut în ce constă această eroare, mai ales că raportul Tachoscan este identic, în ceea ce privește perioadele de condus, cu raportul emis de tahograful digital (fila 10).

Or, se observă în mod evident că, între 09:41 și 16:14 nu este evidențiată nici o pauză de condus de 45 de minute, pauză neîntreruptă, astfel cum impune art.7 din Regulamentul (CE) 561/2006.

Petenta a învederat jurisprudența CEDO în legătură cu art.6 din Convenție care impun intimatei sarcina probei în contextul în care este operantă prezumția de nevinovăție, procesul-verbal neputând singur să răstoarne această prezumție.

În legătură cu noțiunea de acuzație în materie penală și transpunerea regulilor prevăzute de art.6 în materie contravențională, instanța pleacă de la premisa că art.6 penal este aplicabil în cauză. În acest context, instanța are în vedere și jurisprudența Curții europene a drepturilor omului în materie; într-o decizie de inadmisibilitate (H. și alții contra României), dar și în cauza N. G. contra României, Curtea reamintește că, în materie contravențională, art.6 par.2 nu se opune unui mecanism prin care procesul-verbal să beneficieze de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție față de care ar deveni aproape imposibilă reprimarea faptelor ce constituie contravenții (par.12).

Prezumția este una evident relativă, putând fi răsturnată prin administrarea oricărei probe prevăzută de legislația națională, instanțele având însă rolul de a cerceta dacă nu cumva prin aplicarea acesteia s-ar depăși ceea ce Curtea numește „limite rezonabile”.

Instanța a apreciat că aceste limite nu au fost depășite, petenta având dreptul, potrivit art.1169 C.civ., să propună toate probele de care înțelege să se folosească și pe care o instanță independentă și imparțială să le analizeze, ceea ce s-a și întâmplat în cauză. Așadar, deși beneficiază de prezumția de nevinovăție, nu însemnă că sarcina probei revine în întregime intimatului, acesta depunând oricum la dosar toate probele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.

În aceste condiții, instanța a considerat că procesul-verbal este temeinic, susținerile petentei fiind neîntemeiate.

În privința sancțiunilor, agentul constatator i-a aplicat petentei o amendă în cuantum de 3.000 lei, minimul prevăzut de lege (art.9 alin.1 lit.d). Având în vedere elementele prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, instanța a constatat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, agentul constatator a procedând la o corectă individualizare a acesteia.

Astfel, legiuitorul consideră fapta petentei ca fiind „gravă”, apreciere făcută în abstract, ținând cont de realitățile sociale și de importanța transporturilor rutiere de mărfuri în cadrul Uniunii Europene, în sensul asigurării unor reguli stricte care să limiteze factori de risc în traficul rutier precum oboseala la volan.

S-a reținut că judecătorul poate, în concret, să constate că fapta este de o gravitate redusă, ceea ce nu se poate considera în speță, mai ales că perioada de condus neîntrerupt a fost depășită cu 1h și 26 de min, conducătorul nefăcând timp de aproape 6 ore pauza neîntreruptă de 45 min prevăzută de Regulament. Fapta este una de pericol, iar nu de rezultat și, prin nerespectarea dispozițiilor legale, s-a produs un risc evident atât pentru marfă, cât și, mai ales, pentru ceilalți participanți la trafic. Oricum, agentul constatator a aplicat amenda minimă prevăzută de lege, manifestând clemență din acest punct de vedere.

În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a respins plângerea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta .> Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că societatea nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată contravențional prin procesul verbal contestat.

A invocat nulitatea actului pentru nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.7 din OG nr.2/2001 privind dreptul de a face obiecțiuni și consemnarea acestora în procesul verbal întocmit.

Recurenta a susținut că beneficiază de prezumția de nevinovăție, agentul constatator având obligația de a informa petentul asupra naturii acuzației reținute împotriva acesteia și de a-i prezenta probele care dovedesc faptele consemnate în sensul hotărârii CEDO în cauză ”A. contra României.”

S-a învederat că în procesul –verbal fapta nu este descrisă concret și complet, pentru ca instanța să poată verifica îndeplinirea cerințelor legale privind normele încălcate și modalitatea de constatare, încadrarea fiind eronată art.8 alin.2 din OG nr.37/2002

A precizat recurenta că aparatul de citire al I. al tahografului mașinii prezintă o eroare de soft, nefiind înregistrată o perioadă de 14 minute pauză de condus iar din buletinul de trafic al agentului constatator rezultă un timp de condus fără pauză de maxim 1:26 ore, fără a depăși 1:30 ore, în sensul art.8 alin.1 pct.4.

S-a susținut că hotărârea atacată se sprijină pe motive contradictorii,instanța preluând doar apărările I., fără a cerceta celelalte probe solicitate.

Au fost invocate dispozițiile art. 258(1)Cod procedură civilă privind cerința semnării dispozitivului hotărârii sub sancțiunea nulității, conform dispozițiilor art.304 pct.2 Cod procedură civilă.

Recurenta a solicitat în consecință admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința admiterii plângerii.

Intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - I. a formulat întâmpinare, filele 16-18, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate

În acest sens s-a arătat că petenta a săvârșit la data de 01.10.2012 fapta contravențională prevăzută de art.8 alin.2 pct.4 din OG nr.37/2007 și sancționată conform art.9 alin.1 lit.d), procesul verbal contestat fiind întocmit la data de 02.10.2012, în lipsa societății petente și a reprezentantului legal al acesteia.

Astfel,s-a apreciat că dispozițiile art.16 alin.7 din OG nr.2/2001 nu sunt incidente în cauză, încălcarea acestora fiind însă sancționată cu nulitatea relativă, potrivit Deciziei Î.C.C.J. - complet RIL nr.XXII/19.03.2007.

Intimata a susținut că a fost respectată prezumția de nevinovăție, iar agentul constatator a făcut dovada faptelor reținute prin procesul-verbal contestat și înscrisurile anexate-analiza electronică a activității conducătorului auto cu aparatul tahoscan, petenta având posibilitatea de a face dovada contrară.

S-a considerat că fapta a fost corect descrisă în referire la art.7 din Regulamentul nr.561//2006,ce impune ca după 4 ore și 30 de minute de condus; conducătorul să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin 45 de minute, fie două pauze, din care una de 15 minute și cealaltă de 30 de minute.

În cauză nu au fost respectate aceste dispoziții legale, în intervalul orar 9:41- 16:14, în data de 25.09.2012, conducătorul auto efectuând o pauză de 33 min, urmată de o pauză de 4 min, generând o stare de pericol pentru siguranța traficului.

S-a învederat că recurenta a mai fost sancționată contravențional pentru alte fapte de nerespectare a regulamentelor din domeniul transporturilor rutiere, care evidențiază ineficiența avertismentului în corectarea conduitei societății.

Au fost anexate înscrisuri în dovedirea apărării, respectiv fișa operatorului de transport ., filele 20-21.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Pe baza analizării înscrisurilor de la dosar, în referire la dispozițiile legale incidente, prima instanță a respins plângerea formulată de petenta ., pronunțând o sentință legală și temeinică, ce nu se impune a fi modificată ori casată.

În acest sens se reține că recurenta a reiterat motivele expuse în plângere, care au fost înlăturate argumentat în considerentele sentinței atacate, fără a face referire la acestea.

Tribunalul constată că s-a reținut în mod corect legalitate procesului verbal de contravenție contestat, întocmit la data de 02.10.2012, în lipsa contravenientei, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art.16 alin.7 din OG nr.2/2001 invocate de recurentă, privind încălcarea dreptului de a face obiecțiuni.

În cauză au fost respectate toate garanțiile procesuale, petenta având posibilitatea de a-și expune punctul de vedere și criticile vizând actul de sancționare, prin plângerea formulată și de a face dovada contrară situației de fapt și de drept consemnate în procesul - verbal de contravenție.

Recurenta nu a făcut în cauză această dovadă, potrivit ar. 1169 Cod civil, invocând nedescrierea concretă a faptei și temeiul legal eronat, motive apreciate ca neîntemeiate.

Așa cum a reținut și instanța de fond, tribunalul constată că fapta este descrisă detaliat, în sensul art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, iar încadrarea juridică a contravenției săvârșite la adat de 01.10.2012 este corectă, respectiv art.8 alin.2 pct.4 din OG nr.37/2007, cu modificările și completările ulterioare, constând în depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puțin de 1oră și30 de minute..

Deși a invocat existența unei erori de soft a aparatului de citire al I.,privind neînregistrarea unei perioade de pauză de 14 minute, recurenta nu a făcut dovezi în acest sens, situația invocată nerezultând din probele administrate în cauză. De altfel, formularul de control în trafic încheiat de agentul constatator la momentul controlului, fila 19, a fost semnat fără obiecțiuni de conducătorul auto, angajat al recurentei-petente.

Nu va fi reținut nici motivul de recurs referitor la nesemnarea dispozitivului hotărârii, sub sancțiunea nulității, dispozitivul sentinței atacate, aflate în dosar, fiind semnat de judecătorul fondului.

Față de considerentele expuse, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, potrivit dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta .> cu sediul în Timișoara, Calea Buziașului nr.26, județul T., împotriva sentinței civile nr.7679/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier- I., cu sediul în București, ..38, sector 1 și cu sediul ales în C., . nr.2, ..