Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1138/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1138/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 3667/113/2010**
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1138/Fca/2013
Ședința publică de la 08 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A. P.
Grefier: G. A.
Pe rol judecarea cauzei în C. administrativ privind pe contestatoarea . B., cu sediul în B., . G. nr.4, județul B. în contradictoriu cu intimatele Direcția G. a Finantelor Publice B., cu sediul în B., ., județul B. și Administrația Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ., județul B., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 28 martie 2013 care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea la data de 04 aprilie 2013 și din aceleași motive a amânat pronunțarea la data de 08 aprilie 2013.
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea hotărâre în contencios administrativ.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ , instanța a fost sesizată în rejudecare, cu acțiunea formulată de reclamanta B. . contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finantelor Publice B. și Administrația Finanțelor Publice B., având ca obiect contestația împotriva Deciziei de impunere din oficiu nr._/02.06.2010 prin care s-a stabilit o creanță fiscală totală în sumă de 40.457 lei.
În motivarea acțiunii s-a arătat că decizia menționată este nelegală și anulabilă, pentru încălcarea de către emitent a dispozițiilor art. 83(4) din OG nr. 92/2003, în condițiile în care nu s-a efectuat înștiințarea contribuabilului asupra depășirii termenului legal pentru depunerea declarației fiscale.
Pe fond, reclamanta a precizat că a achitat toate taxele aferente activității de exploatare și organizare a jocurilor de noroc, pentru cele 24 mijloace de joc licențiate pe care le deținea, conform OUG nr. 69/1998 și a OUG nr.77/2009.
Ulterior s-a formulat cerere de scoatere din funcțiune a mașinilor electronice cu câștiguri înregistrată sub nr._/12.01.2010, cu începere de la data de 31.12.2009, iar urmare a controlului efectuat de Garda Financiară B. a rezultat că după data de 01.01.2010 cele 24 aparate electronice nu au lucrat, chiar dacă licențele de exploatare aveau valabilitate până la data de 22.01.2010. Conform extrasului de cont nr.287/26.12.2009, a achitat către bugetul de stat taxa pe jocuri de noroc pentru luna ianuarie 2010 în valoare de_ lei.. La data controlului aparatele erau depozitate în magazia societății, iar un număr de 10 aparate erau deja dezafectate.
În concluzie, comisarii Gărzii Financiare au precizat că pentru trimestrul IV.2009 cât și pentru trimestrul I.2010 societatea se încadrează în prevederile OUG nr.77/2009.
În consecință reclamanta a solicitat anularea deciziei de impunere din oficiu și exonerarea acesteia de plata taxei pentru exploatarea și organizarea jocurilor de noroc în sumă de 35.645 lei și a majorărilor de întârziere în sumă de 4812 lei, în temeiul art. 83(4) din OG nr. 92/2003 și ale art. 27 alin. 1 din OUG nr.77/2009.
Prin sentința civilă nr. 2427/28.12.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. s-a respins ca nefondată contestația formulată de contestatoarea . B., reținându-se că aceasta nu a respectat dispozițiile art. 206(3) și art. 209 Cod procedură fiscală, în sensul că s-a adresat direct instanței de judecată, fără să fi urmat procedura prealabilă. Ulterior în cursul soluționării acțiunii reclamanta s-a adresat cu o contestație și organul fiscal - DGFP B., fiind depusă la dosar Decizia nr.374/22.11.2010 emisă în soluționarea contestației înregistrate sub nr._/26.10.2010.
Instanța de fond a constatat că față de data comunicării actului fiscal atacat-04.06.2010 și data depunerii contestației-26.10.2010, acesta este tardiv formulată iar față de dispozițiile art. 218 Cod procedură fiscală a reținut că pot fi atacate în contencios administrativ numai deciziile emise în soluționarea contestațiilor, astfel încât a respins ca nefondată contestația formulată împotriva Deciziei de impunere din oficiu nr._/2010.
Prin decizia nr. 2228/08.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de reclamanta . B., s-a casat sentința civilă nr. 2427/28.12.2010 a Tribunalului B. și s-a trimis cauza spre rejudecare la această instanță.
În considerente s-a reținut că în decizia contestată nu este indicat organul fiscal la care poate fi depusă contestația iar la dosarul cauzei nu sunt dovezile de comunicare a deciziei și a actelor anexă acesteia, astfel încât, față de dispozițiile art. 207 pct.4 în referire la art. 42 alin.2 lit.i) din OUG nr. 92/2003 s-a constatat că există un dubiu cu privire la data comunicării deciziei, motiv pentru care s-a casat hotărârea primei instanțe și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul B., contestația urmând a fi analizată pe fond.
Cauza a fost înregistrată în rejudecare sub nr._ iar în cadrul acestui dosar pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice B. a depus la data de 14.02.2012 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția de inadmisibilitate a contestației formulate în contencios administrativ, față de dispozițiile art. 210 și art.218 Cod procedură civilă.
Prin Sentința nr.963/14.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. s-a respins excepția de inadmisibilitate invocată de intimata și s-a admis ca fondată contestația formulată de contestatoarea Societatea Comercială „B. . contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor Publice B.. S-a dispus în consecință anularea Deciziei de impunere din oficiu nr._/02.06.2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B..
Prin decizia nr. 5765/09.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de pârâta DGFP B., s-a casat sentința civilă nr. 963/14.03.2012 a Tribunalului B. și s-a trimis cauza spre rejudecare la această instanță.
În considerente s-a reținut că prin înscrisurile noi depuse în faza recursului a fost dovedit faptul că la baza emiterii deciziei de impunere din oficiu a stat o operațiune de control ce a fost realizată de o structură abilitată în acest sens potrivit actelor normative mai sus menționată.
Prin urmare hotărârea instanței de fond a fost soluționată în mod eronat pe baza unei excepții dar și fără citarea instituției emitente a deciziei de impunere din oficiu contestată, respectiv AFP B., astfel încât, pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție și pentru a fi citată AFP B., s-a casat hotărârea primei instanțe și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul B., contestația urmând a fi analizată pe fond.
Cauza a fost înregistrată în rejudecare sub nr._ iar în cadrul acestui dosar pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice B. și Administrația Finanțelor Publice B. a depus la data de 27.02.2013 întâmpinare, prin care au solicitat în principal, respingerea acțiunii ca nefondată. În subsidiar au solicitat să se dispună ca Direcția G. a Finanțelor Publice B. să soluționeze pe fond cauza, având în vedere că prin Decizia nr.374/22.11.2010, s-a pronunțat pe excepție în calea administrativă prealabilă obligatorie, respingând contestația administrativă ca fiind tardiv introdusă.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin Decizia de impunere din oficiu nr._/02.06.2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. s-a stabilit în sarcina reclamantei . B. obligația de plată a sumei totale de 40.457 lei, reprezentând 35.645 lei, taxă pentru exploatarea și organizarea jocurilor de noroc pe perioada 01.01._10 și majorări de întârziere aferente, calculate pe perioada 29.12._10.
S-a reținut ca temei de drept art. 83(4) din OG nr. 92/2003 privind stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale, Nota de constatare unilaterală nr._/28.05.2010 precum și Referatul nr._/02.06.2010.
Organul fiscal emitent a avut în vedere că operatorul era obligat, conform art. 27(3) lit. a) din OUG nr. 77/2009, să achite taxa de autorizare aferentă licențelor pentru exploatarea jocurilor de noroc la termenele și în cuantumul prevăzut de legislația în vigoare la momentul acordării acestora, respectiv OUG nr.69/1998, care prevede declararea și plata lunară până la 25 a lunii în curs pentru luna următoare, a taxei de 94 lei /mașină( licență).
Analizând motivele de fond ale contestației, instanța constată că acestea sunt întemeiate,urmând să soluționeze pe fond cauza ,față de considerentele deciziei de casare nr. 5765/09.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel G..
Astfel, se reține că reclamanta a formulat la data de 12.01.2010 cererea înregistrată sub nr._/2010, fila 9, prin care a solicitat scoaterea din funcțiune din data de 31.12.2009 a celor 24 de mașini electronice cu câștiguri( indicând seriile și amplasamentul), motivat de faptul că societatea nu s-a mai licențiat pentru anul 2010.
Urmare a controlului efectuat, organele Gărzii Financiare - Secția B. au întocmit Nota de constatare din 31.03.2012( fila 10-11dosar), din care rezultă că operatorul economic a deținut un număr de 24 de licențe pentru exploatarea jocurilor de noroc, valabile în perioada 23.01._10, iar mașinile electronice au fost utilizate până la data de 31.12.2009, fiind depozitate începând cu data de 01.01.2010 în interiorul imobilului proprietatea firmei din .. G. nr.4.
S-a constatat că în perioada 01.01.-22.01.2010 cele 24 aparate electronice nu au funcționat, chiar dacă licențele de exploatare aveau valabilitate până la data de 22.01.2010.
Conform extrasului de cont nr.287/24.12.2009, . a achitat către bugetul de stat taxa pe jocuri de noroc pentru luna ianuarie 2010 în valoare de 11.355 lei.
Față de situația de fapt constatată de organele competente, care nu a fost infirmată în cauză de pârâte, tribunalul constată că societatea reclamantă nu datora taxa pentru exploatarea și organizarea jocurilor de noroc pe perioada 01.01._10, aparatele electronice deținute fiind nefuncționale începând cu 01.01.2010, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art.27 alin.(3), lit.a) din OUG nr.77/2009.
Ca urmare, se apreciază că suma de_ lei din care_ lei taxa pentru exploatarea și organizarea jocurilor de noroc și 4812 lei, majorări de întârziere a fost stabilită în mod nelegal prin Decizia de impunere din oficiu nr._/02.06.2010 emisă de AFP B., astfel încât în temeiul art. 18(1) din Legea nr.554/2004, instanța va admite ca fondată acțiunea și va anula în consecință actul administrativ contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite ca fondată acțiunea formulată de contestatoarea . B., cu sediul în B., . G. nr.4, județul B. în contradictoriu cu intimatele Direcția G. a Finantelor Publice B., cu sediul în B., ., județul B. și Administrația Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ., județul B..
Anulează Decizia de impunere din oficiu nr._/02.06.2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice B..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08 aprilie 2013.
Președinte,
A. A. PavelGrefier,
G. A.
Red. A.A.P.
Dact.-5ex./G.A. 09 Aprilie 2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 428/2013. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 448/2013. Tribunalul... → |
|---|
