Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 170/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 2384/196/2012
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B R Ă I L A
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr.170/2013/R.CA
Ședința publică din 11 aprilie 2013
Președinte: M. S. – judecător
Judecător: D. V.
Judecător: R. P.
Grefier: L. M.
-------------------
La ordine fiind soluționarea recursului de contencios administrativ declarat de recurentul-intimat I. T. de Muncă B., cu sediul în B., ..7, județul B., prin reprezentanții săi legali; în contradictoriu cu intimata-petentă Societatea Comercială „O.” SRL B., cu sediul în B., ., județul B., care a fost citată și prin afișare la ușa instanței și cu sediul social în Însurăței, ..34.A, județul B., prin reprezentanții săi legali; împotriva sentinței civile nr.4631 din data de 20 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ ; având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-intimat I. T. de Muncă B. prin consilier juridic Z. L., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și intimata-petentă S.C. „O.” SRL prin consilier juridic C. M., în baza împuternicirii de reprezentare juridică de la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că procedura de citare este legal îndeplinită; recursul este declarat în termen legal; motivat; exceptat de la plata taxelor judiciare de timbru; cauza se află la al 2-lea termen de judecată, după care;
Reprezentantul intimatei-petente S.C. „O.” SRL depune la dosar o . înscrisuri și comunică copii de pe acestea și reprezentantei recurentului-intimat.
Reprezentanta recurentului-intimat I. T. de Muncă B., având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că prin Legea nr.40/2011 această faptă nu era sancționată, dar odată cu modificarea legii aceasta este sancționată și precizează că societatea intimată-petentă a mai fost sancționată anterior pentru aceeași faptă.
Reprezentantul intimatei S.C. „O.” SRL depune la dosar concluzii scrise și, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și solicită a se observa că fapta pentru care societatea petentă a fost sancționată anterior, respectiv în anul 2011, a fost pentru neținerea evidențelor orelor de muncă. Practic în baza acestor facturi nu puteau fi evidențiate orele suplimentare. Precizează că anterior au fost sancționați cu avertisment.
Mai arată că societatea și-a îndeplinit obligațiile și au depus la dosar pontajele prin care fac dovada acestui lucru și precizează că orele respective nu au fost evidențiate în mod corect orele de muncă. Învederează faptul că gradul de pericol social se stabilește în raport de faptă, iar în situația de față consideră că fapta are un grad redus de pericol social.
Față de cele arătate și avându-se în vedere probele administrate în cauză solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentanta recurentului-intimat I. T. de Muncă B., având cuvântul, consideră că gradul de pericol social este foarte relevant.
În urma deliberării instanța a pronunțat următoarea decizie de contencios administrativ;
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr. 4631 din 20.06.2011 a Judecatoriei Braila s-a admis plangerea formulata de petenta . in contradictoriu cu ITM Braila dispunandu-se inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 17.02.2012 sub nr._ petenta .. a solicitat în contradictoriu cu intimata ITM B. anularea procesului-verbal . nr._/2012. În subsidiar s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
S-a arătat că angajatorul nu a încălcat obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat. S-a reținut de către agenții intimatei că efectuarea de prestații în zilele de sâmbătă și duminică decurge din cuprinsul facturilor fiscale semnate de aceștia. Dar facturile respective nu sunt documente care să dovedească această situație de fapt, ci sunt numai acte contabile justificative. Faptul că acele facturi au fost semnate în zile nelucrătoare s-a datorat unor împrejurări de urgență, urmare a comenzilor lansate către furnizori dar neonorate în timpul săptămânii. Activitatea respectivă, anume predarea mărfurilor în depozitul societății, care a durat mai puțin de o oră, nu poate fi considerată muncă prestată în folosul societății, deoarece s-a petrecut ocazional, o dată într-o lună, din motive obiective.
În subsidiar se arată că fapta prezintă un grad de pericol redus, iar societatea nu a mai fost sancționată pentru o asemenea faptă. Trebuie să se țină cont și de prevederile art. 19 alin. 1 lit. d din Legea nr. 108/1999.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și art. 36 din O.G. nr. 2/2001.
Intimata nu a depus întâmpinare, dar cu ocazia dezbaterilor a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. S-a arătat că facturile semnate fac dovada prestării activității neevidențiate în foile de prezență, or numai în temeiul acestora se dobândesc drepturile specifice de către salariați.
În cauză s-a administrat proba cu procesul-verbal . nr._/2012, facturi fiscale, foi colective de prezență, declarațiile martorilor D. A. și N. M. M..
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/2012 petenta a fost sancționată cu amenda în cuantum de 1500 lei pentru fapta de a nu ține corect evidența timpului de lucru, în sensul că nu sunt evidențiate orele de lucru din timpul zilelor de sâmbătă sau duminică, de asemenea persoane aflate în concediu de odihnă semnează de primire facturi fiscale. Această faptă a fost încadrată în prevederile art. 260 alin. 1 lit. m) din Codul muncii și sancționată cu amenda în cuantum de 1500 lei. Cât privește fapta prev. de art. 260 alin. 1 lit. p, sancționată cu avertisment, procesul-verbal nu este contestat sub acest aspect.
Instanța a fost obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or toate aceste mențiuni se găsesc în cuprinsul actului contestat.
Cu privire la motivul de netemeinciie invocat de petentă, acesta este nefondat. Astfel, chiar aceasta recunoaște faptul că angajați ai săi au efectuat activități de scurtă durată în zile de sâmbătă sau duminică. Or având în vedere că prestațiile respective (conform declarațiilor martorilor acestea constau în preluarea unei cantități de marfă și achitarea unei facturi) au fost efectuate pentru petentă și sub autoritatea acesteia rezultă că se circumscriu activității de muncă (art. 10 din Codul muncii).
În aceste condiții perioadele respective trebuiau să fie evidențiate în fișele de prezență. Nu are importanță că activitatea respectivă este una sporadică și doar în împrejurări excepționale, neexistând nici un temei pentru o astfel de interpretare.
În aceste condiții decurge că procesul-verbal a fost încheiat în mod temeinic și legal.
Rămâne de observat dacă în cauză se poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Într-adevăr, art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 spune că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (similar, art. 21 alin. 3 arată că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal). De asemenea, art. 7 alin. 2 și 3 din aceeași ordonanță spun că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putându-se aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În speță faptele nu prezintă un grad de pericol social atât de ridicat încât să impună aplicarea sancțiunii amenzii încă de la constatarea primei abateri. Trebuie ținut cont că din declarațiile martorilor audiați decurge că într-adevăr activitatea prestată în zilele de sâmbătă sau duminică aveau numai un caracter excepțional, iar petenta se află la prima abatere de acest fel.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs ITM Braila criticand-o pentru netemeinicie in sensul ca sanctiunea aplicata petentei pentru ca nu a evidentiat orele de munca prestate de salariati in zilele de sambata si duminica si nici orele de munca din perioadele in care acestia efectuau concediul de odihna sau erau invoiti, a fost orientata spre minimun special, organul de control tinand cont de situatia de fapt existenta la momentul sanctionarii dar, avand in vedere gravitatea faptei, sanctiunea “avertisment” aplicata de instanta de fond este prea blanda. Solicita admiterea recursului si modificarea sentintei atacate prin respingerea plangerii ca nefondata.
Intimata a depus intampinare si concluzii scrise prin care solicita respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei data de prima instanta.
Recursul nu este fondat.
Obligatia instantei de a-si motiva hotararea adoptata, consacrata legislativ in dispozitiile art. 261 c.p.c, are in vedere stabilirea in considerentele hotararii a situatie de fapt expusa in detaliu, incadrarea in drept, examinarea argumentelor partilor si punctul de vedere al instantei fata de fiecare argument relevant si, nu in ultimul rand, rationamentul logico-juridic care a fundamentat solutia data.
Aceste cerinte legale, impuse de insasi cerinta infaptuirii justitiei, au fost respectate de instanta de fond, iar faptul ca solutia adoptata il nemultumeste pe recurent nu poate inlatura rationamentul logico-juridic clar explicitat si intemeiat pe considerente de drept.
In cauza motivarea hotararii recurate raspude tuturor exigentelor legale deoarece examineaza efectiv apararile si sustinerile partilor, explicand in termeni accesibili situatia de fapt si dezlegarea in drept statuata de instanta.
Analizand hotararea atacata tribunalul retine ca nu exista motive de ordine publica care sa fie invocate din oficiu hotararea instantei de fond fiind legala, iar sub aspectul temeiniciei nu s-a invocat nici un motiv care sa fi avut in vedere de instanta de control judiciar.
Avand in vedere aceste considerente tribunalul apreciaza ca recursul este nefondat urmand ca in temeiul disp art 312/1 c.p.c sa il respinga ca atare si sa mentina hotararea instantei de fond ca fiind temeinica si legala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul de contencios administrativ declarat de recurentul-intimat I. T. de Muncă B., cu sediul în B., ..7, județul B.; în contradictoriu cu intimata-petentă Societatea Comercială „O.” SRL B., cu sediul în B., ., județul B., care a fost citată și prin afișare la ușa instanței și cu sediul social în Însurăței, ..34.A, județul B.; împotriva sentinței civile nr.4631 din data de 20 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ ; având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi data de 11 aprilie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
M. SurduDaniela VicolRelu P.
Grefier,
L. M.
Red. R. P./ 17.04.2013
Tehno-dact. S. C.
3 ex./ 17.04.2013
Jud. fond: A. C. C.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1313/2013. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 307/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
