Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 369/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 369/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 14583/196/2011
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. SECȚIA A II-A CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 369/Rca
Ședința publică de la 12 septembrie 2013
Președinte - A.-A. P.
Judecător - C. R.
Judecător - M. L. V.
Grefier - M. G.
La ordine fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor – C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud – Est, cu sediul în G., . nr.45 bis, ., . civile nr.806/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata L. T. SRL, cu sediul în B., .-73, județul B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimată av.M. I. în baza împuternicirii avocațiale, lipsă fiind recurenta.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că procedura de citare este completă, recursul este declarat în termen legal, nemotivat, amânat pentru lipsă de apărare cu recurenta, al 2-lea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbateri.
Apărătorul intimatei, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nesusținut. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului contencios de față;
Prin sentința civilă nr.806/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._//196/2011, s-a admis ca fondata plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în B., .-73 împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/10.10.2011 întocmit de intimatul Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor B., cu sediul în B., ., nr.121ca fiind fondată.
Prin aceeași sentința s-a anulat procesul verbal de contravenție ., nr._/10.10.2011, întocmit de C. pentru Protecția Consumatorilor B., ca fiind nelegal și netemeinic li a fost exonerată petenta de la plata amenzii aplicate.
Spre a hotărî astfel instanța de fond a reținut că in urma controlului efectuat la societatea petentă de către reprezentanții intimatei s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art. 18, 19 și art. 51, al. 6 din OG 21/1992 și a fost întocmit procesul verbal de contravenție susmenționat.
Din declarația martorei Isaiea L. (între timp căsătorită C.) a rezultat că a fost prezentă la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție la sediul intimatei cu actele necesare apărării intereselor petentei, dar procesul verbal de contravenție era deja întocmit și a refuzat să semneze pentru că intimata nu a fost de acord să se consemneze obiecțiunile sale.
A aratat martora că intimata a mai efectuat un control înainte cu circa 3 săptămâni de controlul din 06.10.2011, în urma căruia s-a întocmit procesul verbal cu aceleași constatări, iar societatea petentă a luat măsuri în consecință de a doua zi.
A mai arătat martora că produsele care se livrează calde nu se pot ambala sau eticheta, dar toate informațiile sunt pe etichetele de la raft care conțin atât ingredientele cât și termenele de valabilitate ale produselor, de 24 ore în cazul produselor calde.
A precizat că petenta nu a produsul rulouri cu mac în anul 2012 (aprilie - octombrie 2012), iar produsul telemea era doar vândut, fiind ambalat de ., astfel că lipsa informațiilor nu este imputabilă petentei.
Amotivat că în prezent nu mai este angajata petentei, și lucrează ca secretară la o altă societate și că firma a fost înființată pe baza absorbției de fonduri europene și desfășoară activitatea în baza unui astfel de împrumut.
În drept, instanța de fond a reținut că pentru aplicarea sancțiunii avertismentului s-a reținut că s-au încălcat prevederile art. 18 și 19 din OG nr. 21/1992.
Potrivit art. 18 și 19 din OG nr. 21/1992
„ Art. 18 - Consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate.
Art. 19 - Informarea consumatorilor despre produsele și serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare și caracterizare ale acestora, care se înscriu în mod vizibil, lizibil, ușor de înțeles, într-o formă care să nu permită ștergerea și să nu fie inscripționate în locuri obscure, să nu fie întrerupte prin desen sau imagini, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică, contract, instrucțiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoțesc produsul sau serviciul, în funcție de natura acestuia.”
Din probele administrate în cauză respectiv eșantioanele de etichete depuse la f. 31 bis, coroborat cu declarația martorei Isaiea L. ( între timp căsătorită C.), nu rezultă cu certitudine săvârșirea de către petentă a acestor contravenții.
Prin decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Curtea constituțională a statuat că "procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. [...] Instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei".
Față de cele expuse mai sus instanța a apreciat că probele administrate în cauză nu au dovedit situația de fapt reținută în sensul încălcării prevederilor privind informarea consumatorilor.
Aceste probe nu pot fi coroborate cu mențiunile înscrise în procesul verbal contestat, născându-se o îndoială cu privire la faptul că s-a făcut constatarea situație de fapt reținute, și făcând aplicarea principiilor " in dubio pro reo"(dubiul profită învinuitului) și "in dubio quod minimum in dubio quod mistrius" (în caz de îndoială se ia în considerare ceea ce este mai puțin împovărător), s-a conchis că organul constatator nu a probat, fără dubiu, săvârșirea contravenției de către petenta contravenientă.
Pentru aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum de 1500 lei s-a reținut că s-a săvârșit contravenția prevăzută de 51, al. 6 din OG 21/1992.
Potrivit art. 51, al. 6 din OG 21/1992, săvârșirea repetată a uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 50 se sancționează cu amendă contravențională de la 1.000 lei la 10.000 lei
Din conținutul textului de lege nu rezultă care a fost situația de fapt reținută ca fiind contravenție și nici modul în care s-a constatat că a fost săvârșită în mod repetat.
În consecință instanța a reținut că procesul verbal contestat este nelegal pentru lipsa mențiunii temeiului juridic corespunzător contravenției săvârșite.
Corect agentul constatator ar fi trebuit să menționeze care dintre contravențiile prevăzute la art. 50 a fost săvârșită în mod repetat, pentru a se aplica sancțiunea prevăzută de art. 51, al. 6 din OG 21/1992, care cuprinde doar limitele maxime și minime ale amenzii ce se poate aplica pentru săvârșirea repetată a uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 50.
Pentru motivele expuse mai sus instanța a admis plângerea și a dispus anularea procesului verbal de contravenție contestat ca fiind nelegal și netemeinic.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs C. R. Pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud –Est, fără a-l motiva ,nici prin cererea scrisa si nici oral, întrucât deși legal citat nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
Intimata a solicitat in esența, respingerea recursului ca nefondat si menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinica si legala.
Procedând la examinarea sentinței atacate din oficiu conform art.3041 Cod procedură civilă sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că recursul este nefondat.
In urma unei analize temeinice si corecte a probelor de la dosar si a dispozițiilor legale incidente in cauza, instanța de fond a reținut ca in cauza petenta a făcut dovada contrara celor constatate si sancționate prin procesul verbal atacat.
Mai mult decât atât,in mod corect instanța de fond a constatat ca susținerile petentului sunt de natura a crea cel puțin un dubiu cu privire la existenta faptei si ca atare dubiul profita petentului.
In consecință, pentru considerentele mai sus expuse având in vedere ca nici din oficiu nu a fost identificata o cauza de nulitate absoluta a procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției atacat,tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat de CRPCR Sud - Est si va menține ca temeinica si legala sentința civila nr.806/30.01.2013 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor – C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud – Est, cu sediul în G., . nr.45 bis, ., . civile nr.806/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata L. T. SRL, cu sediul în B., .-73, județul B..
I r e v o c a b i l ă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. P. C. R. M. L. V.
Grefier,
M. G.
Red.M.L.V.
Jud.fond L.B.
Dact.M.G.
2 ex/14.10.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 460/2013. Tribunalul BRĂILA | Pretentii. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
