Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2013/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 15948/196/2011
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA_ /2013
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte – S. M.
Judecător – V. D.
Judecător – V. L. M.
Grefier - M. I.
Pe rol soluționarea recursului în materia contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., ..10-12, județ B., împotriva sentinței civile nr.6393/09.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. M. D., cu domiciliul în B., ., ., . obiect anulare proces verbal de contravenție . nr._/13.11.2011.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns d-na avocat C. Grațiela pentru intimatul B. M. D. în baza împuternicirii avocațiale (fila 15), lipsă fiind recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului B..
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, conform dispozițiilor art. 104 alin. 10 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, care învederează instanței următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită, cererea este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar mobil, dosarul se află la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen legal, motivat, iar la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatului și adresa nr._/15.05.2013 din partea recurentului reprezentând note scrise, după care;
Prezentă în fața instanței de recurs, d-na avocat C. Grațiela pentru intimatul B. M. D. arată că a luat la cunoștință de notele scrise depuse de recurent.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare acordând cuvântul părții prezente:
D-na avocat C. Grațiela pentru intimatul B. M. D. arată că instanța de fond a mers pe un raționament care nu a fost explicat în baza unui act normativ.
Mai arată faptul că petentul a contestat viteza cu care a fost depistat în trafic. În ceea ce privește recursul formulat, temeinicia procesului verbal criticată de recurentă în baza probelor administrate, respectiv planșele foto depuse la dosarul cauzei de recurent, consideră că instanța în mod corect a constatat că nu rezultă că petentul s-ar fi deplasat cu viteza de 135 km/h, iar cea mai mare viteză ce rezultă din fotografii ar fi 103 km/h.
Pentru toate aceste motive, apărătorul intimatului solicită respingerea recursului; cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea decizie în contencios administrativ:
TRIBUNALUL
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 6393/09 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, a fost admisă plângerea formulată de petentul B. M. D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/13 noiembrie 2011, s-a dispus anularea procesului verbal și exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 603 lei.
De asemenea, intimata a fost obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
La pronunțarea acestei sentințe, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției CC nr._/13.11.2011, încheiat de intimată, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 603 lei (9 puncte amendă), pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin 1 din RAOUG 195/2002 și sancționate de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, reținându-se că la data de 13.11.2011, petentul a condus auto_ pe DE 87 în zona de limitare de 70 Km/h cu viteza de 135 Km/h.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând nici un caz de nulitate relativă invocat de petent, cauzat de lipsa specificațiilor privind locul în care a fost săvârșită contravenția.
Verificând temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că din analiza planșelor foto depuse la dosarul cauzei de către intimat nu rezultă că petentul s-ar fi deplasat vreun moment cu viteza de 135 Km/h. Astfel, cea mai mare viteză ce rezultă din acele fotografii este de 103 Km/h (fila 10 planșa 2).
Pentru a ajunge la această concluzie instanța a avut în vedere faptul că viteza momentană a autoturismului supus controlului este redată pe ecranul aparatului radar la indicativul „T” (din engl. „target”).
Faptul că la indicativul „L” (din engl. „limit”) este înscrisă viteza de 135 Km/h nu dovedește în opinia instanței de fond că autovehiculul cu care se deplasa petentul ar fi avut măcar la un moment dat această viteză, atâta timp cât în nicio planșă fotografică nu se indică viteza momentană de 155 Km/h.
Viteza reținută ca limită de aparatul radar putea proveni de la un alt autovehicul.
Viteza maximă a petentului reținută de instanța de fond a fost de 103 Km/h.
Indicatorul ar fi stipulat o viteză limită de 70 Km/h așa cum se arată în procesul verbal
De aici rezultă că petentul a depășit viteza cu 33 Km/h, ceea ce duce la concluzia că petentul nu a săvârșit contravenția prevăzută de art. 121 alin 1 din RAOUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, de depășire cu 50Km/h a vitezei maxime admise.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG 2/ 2001 instanța a admis plângerea contravențională formulată de petent și a anulat procesul verbal de contravenție și a exonerat petentul de plata amenzii în cuantum de 603 lei și a înlăturat măsura reținerii permisului de conducere.
În baza art. 274 C.p.c. a obligat intimata la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs intimatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurentul susține că în mod nelegal instanța de fond a concluzionat că procesul verbal este netemeinic în baza raționamentului potrivit căruia viteza cu care a circulat autoturismul petentului nu este cea de 135 km/h, ci de 103 km/h fără a preciza însă nici un criteriu logic sau prevedere legală care să stabilească o altă stare de fapt.
Agentul de poliție rutieră a aplicat sancțiunea pentru viteza pe care a stabilit-o în mod automat aparatul radar sub indicativul de (L) – „loked speed”.
Practic, această funcție a aparatului radar exista pentru această rațiune și anume de a furniza agentului operator radar viteza cea mai mare atinsă de autoturismul înregistrat – autoturismul țintă și să elimine eventualele erori umane de interpretare a vitezei de circulație a autoturismului înregistrat.
Instanța de fond a reținut în mod eronat că indicativul (L) nu ar dovedi ca măcar la un moment dat autoturismul înregistrat ar fi avut viteza de 135 km/h fapt susținut de împrejurarea că nici o planșă fotografică nu indica viteza momentană (T target speed) de 135 km/h.
Această situație ține strict de funcțiile electronice ale cinemometrului radar, această funcție fiind menită să elimine eventualele erori de interpretare ale agenților de poliție.
Conform prevederilor art. 3.3.2 din Ordinul BRML 301/2005 privind aprobarea normei de metrologie legală NML 021-05, logica procesului de măsurare al cinemometrului trebuie să fie astfel concepută încât să nu poată fi atribuită o măsurare de viteză, unui autovehicul care nu are nici o legătură cu această viteză (în special în cazurile în care cinemometrul este utilizat pe măsurare manuală), precum și în cazurile de încrucișări sau depășiri între vehicule, când acestea se află simultan în raza de măsurare a cinemometrului, sau când cinemometrul este utilizat în regim de deplasare a autovehiculului pe car este instalat.
Toate aceste aspecte se puteau verifica prin vizionarea înregistrării video depuse la dosarul cauzei situație în care, se putea observa că înregistrarea s-a efectuat în mod corect, și nu există dubii în privința autoturismului care a circulat cu viteza de 135 km/h.
În sprijinul acestei idei stă și împrejurarea că petentul/contravenient nu a contestat viteza de 135 km/h în momentul întocmirii procesului verbal ci doar împrejurare că pe porțiunea de drum respectivă nu exista restricție de viteză.
Având în vedere argumentele expuse mai sus, consideră că există suficiente motive pentru a constata că hotărârea instanței de fond conține un raționament eronat, în fapt, înregistrare video depusă la dosarul cauzei fiind relevantă și lămuritoare.
Tribunalul, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041 c. pr. civ. constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Contravenția reținută în sarcina intimatului petent a fost constatată cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate, omologate și verificate metrologic.
În aceste condiții, dovezile obținute ca urmare a utilizării aparatelor radar constituie probe tehnice, acestea neputând fi combătute prin alte probatorii.
Din examinarea planșelor foto rezultă cu certitudine viteza cu care s-a deplasat intimatul, viteză care depășește cu mult limita maximă de deplasare cu care este permisă circulația auto vehiculelor pe acel sector de drum.
Constatând așadar, că instanța de fond a dat o altă interpretare probatoriului administrat, Tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 312 c. pr. civ. și art. 304 pct. 9 cod. proc. civilă urmează să admită recursul, să modifice sentința atacată și în rejudecare să respingă plângerea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul formulat de recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., ..10-12, județ B., împotriva sentinței civile nr.6393/09.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. M. D., cu domiciliul în B., ., ., .> Modifică sentința și în rejudecare;
Respinge plângerea contravențională.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 mai 2013.
Pentru Președinte, Judecător, Judecător,
S. M. - aflat în C.O. V. D. V. L. M.
Președinte Tribunal,
B. P.
Grefier,
M. I.
Jud.fond S. J.
Red.V.D.
Dact.C.P.E./Ex.3/18.07.2013
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 248/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 203/2013.... → |
|---|
