Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 199/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 199/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 15180/196/2011
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr.199/RCA/2013
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte - M. S.
Judecător - C. G. I.
Judecător - G. E. V.
Grefier - G. A.
Pe rol judecarea recursului în materia contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta A. R. Română ARR, cu sediul în București, ..38, sector 1 și cu sediul procesual ales prin Agenția Tulcea, ..8, județul Tulcea, împotriva Sentinței civile nr.5842/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/2011, în contradictoriu cu intimata S.C. "T.B. I. E." SRL G., cu sediul în G., ., CP 623-OP nr.13, județul G. având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta ARR-Agenția Tulcea și intimata S.C. "T.B. I. E." SRL G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cerere este la primul termen de judecată, recursul a fost declarat în termen, motivat, cererea este scutită de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimata a depus întâmpinare care a fost comunicată recurentei, după care,
Nemaifiind alte cereri formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr.5842/19.09.2012 s-a respins excepția tardivității invocată de intimata A. R. Română, s-a admis plângerea formulată de petenta S.C. TB I. E. SRL G. în contradictoriu cu intimata A. R. Română și s-a dispus anularea procesului verbal . nr._/31.10.2011 precum și exonerarea petentei de plata amenzii aplicate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal menționat, petenta a fost sancționata contravențional potrivit dispozitiilor art.9 alin.1 lit. c din O.G. 37/2007, respectiv cu amenda in cuantum de 400 lei, întrucât la data de 28.10.2011 ora 9 35, in zona DN2B km 114+0,5 Baldovinești, a fost controlat in trafic auto_, condus de P. G.-Mihaita utilizat de TB I. E. și s-a constatat depășirea perioadei maxime de conducere neîntrerupta in data de 01.10.2011 cu o ora si 42 min. conform raportului de contravenții auto emis pe loc, cu ajutorul programului Tachoscan Control, fapta prevăzuta de disp. art.5 alin.1 pct. 4 din OG 37/2007.
F. de excepția tardivității invocata de către intimata, instanța a observat ca procesul verbal a fost comunicat petentei la data de 03.11.2011 iar impotriva acestuia petenta a formulat plângere contravenționala la data de 15.11.2011, data postei, data aflata in interiorul termenului prevăzut de dispozitiile art.31 din O.G. nr.2/2001.
În privința criticii petentei vizand inexistenta articolului 58 in actul normativ indicat, instanta a retinut ca aceasta este o eroare materiala care nu a produs nicio vătămare petentei, vătămare care sa fie dovedita de catre aceasta din urma, astfel incat sa intervina sancțiunea anularii procesului verbal pentru acest considerent.
Față de nerespectarea dispozitiilor art.19 din O.G. nr.2/2001, s-a considerat că devine incidenta decizia XXII a ICCJ/19.03.2007, situațiile in care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea data in cuprinsul art.17 din O.G. nr.2/2001.
In raport cu acest caracter imperativ limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia in considerare si din oficiu, se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie sa le întrunească un asemenea act, (…), nulitatea procesului verbal de contravenție sa nu poată fi invocata decât daca s-a pricinuit partii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Cum petenta nu a dovedit vătămarea creata acesteia prin nerespectarea de către intimate a disp art 19 din OG nr.2/2001, instanta a constatat ca aceste apărări sunt nefondate.
Cercetând art.7 din Regulamentul CE 561/2006, judecătoria a constatat ca perioada legal de conducere neîntrerupta este de 4 ore si 30 minute.
Prin procesul verbal s-a stabilit ca șoferul petentei a depășit acesta perioada cu 1 ora si 42 minute, ceea ce in total reprezintă 6 ore si 12 minute.
Din analiza fisei de descărcarea tahograf s-a constatat ca șoferul petentei a efectuat operațiuni de conducere de variind intre 1 min si 7 min, in total 21 minute, in care s-au înregistrat ca fiind parcurși, de la 0 km la 4 km.
Totodată, s-a observat ca șoferul a condus neîntrerupt doar 5.11 h, restul timpului reprezentând manevre de mișcare a vehiculului.
Aceste manevre sunt si ele înregistrate de către aparatul tahograf, însa în opinia instanței nu se pot lua in calcul la stabilirea perioadei maxime de conducere neîntrerupta prevăzuta de art 7 din Regulamentul CE 561/2006.
Instanța a apreciat ca prezenta fapta, asa cum se conturează din analiza fisei tahograf, nu poate reprezenta contraventie. În concret, manevrele de poziționare a autovehiculul pentru incarcare, descărcare, poziționare la pompa in vederea alimentarii, cu durate de ordinul minutelor, si cu un număr de km înregistrați de aparatul tahograf sub 10 km, nu pot constitui perioada de conducere in adevăratul sens.
Astfel, stabilirea unei fapte contravenționale in raport de aceste perioade infime in care șoferul se afla la volanul autovehiculul, si aplicarea unei amenzi contravenționale atât de ridicate, apar ca nefiind echitabile, reprezentând o sarcina disproporționata pentru petenta.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs intimata A. R. Română solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii introductive.
În motivarea recursului recurenta a arătat că din probele administrate în cauză rezultă că șoferul petentei a condus neîntrerupt 6 ore și 12 minute, iar faptul că instanța de fond nu a luat în calcul manevrele de mișcare a autovehiculului în intervale de la 1 până la 7 minute nu are nici o bază legală.
S-a precizat de recurentă că și în situația reținută de instanță privind conducerea neîntreruptă a autovehiculului pe un interval de 5 ore și 11 minute,, fapta constituie contravenție deoarece după 4 ore și 30 de minute șoferul trebuia să ia pauză de 45 de minute.
În drept recurentul a invocat dispozițiile art.304 pct. 9 c. pr. civ., OG. nr.2/2001 și O.G. nr.37/2007.
Prin întâmpinarea formulată în termen procedural, intimata-petentă S.C. TB I. E. SRL G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat în mod corect probele administrate în cauză raportat la dispozițiile legale aplicabile în speța dedusă judecății pronunțând o soluție necriticabilă atat sub aspectul legalitatii cat si al temeiniciei procesului verbal.
Astfel, petenta a fost sancționată prin procesul verbal contestat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.9 alin.1 lit.c în referire la art.8 alin.2 pct. 4 din OG nr.37/2007 constând în depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute. Prin art.7 din Regulamentul CE 561/2006 s-a stabilit că perioada legală de conducere neîntreruptă este de 4 ore și 30 minute, pauza obligatorie fiind de 45 minute sau două de 15 minute și 30 minute.
În cauza de față, se observă din fișa tahograf că angajatul petentei nu a avut o perioadă de conducere neîntreruptă de 4 ore și 30 minute în intervalul orar 7,33 – 14,45 din 01.10.2011. Este adevărat că până la ora 12,45 nu a fost înregistrată nici o pauză marcată ca atare însă sunt foarte multe staționări care întrerup perioadele de conducere și în acest mod, nici una nu mai poate fi încadrată în definiția art.7 din Regulamentul CE 561/2006.
Prin urmare, fapta reținută în sarcina petentei nu constituie contravenție, procesul verbal contestat fiind netemeinic astfel cum s-a considerat și de instanța de fond.
Totodată, din analiza sentinței civile nr.5842/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, tribunalul va observa că nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, hotărârea instanței de fond fiind legală.
Având în vedere aceste considerente și observând că în cauză nu sunt motive de casare sau modificare, tribunalul va aprecia că recursul declarat este nefondat urmând ca, în temeiul art.312 cod procedură civilă, să îl respingă ca atare și să mențină ca temeinică și legală hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. R. Română ARR, cu sediul în București, ..38, sector 1 și cu sediul procesual ales prin Agenția Tulcea, ..8, județul Tulcea, împotriva Sentinței civile nr.5842/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. "T.B. I. E." SRL G., cu sediul în G., ., CP 623-OP nr.13, județul G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 aprilie 2013
Președinte, M. S. | Judecător, C. G. I. | Judecător, G. E. V. |
Grefier, G. A. |
Red.G.E.V./Dact.G.A.
3ex./ 16.05 2013
Jud. fond:M. C. F.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1354/2013. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 429/2013. Tribunalul... → |
|---|
