Contestaţie la executare. Sentința nr. 393/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 393/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 4801/196/2012*
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 393/Fca/2013
Ședința publică de la 11 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. V.
Grefier G. A.
Pe rol judecarea cauzei în C. administrativ și fiscal privind pe contestatorul M. A. L., domiciliat în B., ..32, ., județul B. în contradictoriu cu intimata C. de A. de Sanatate, cu sediul în B., ., județul B. având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 28 ianuarie 2013 care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru a da posibilitate contestatorului de a depune note scrise instanța a amânat pronunțarea la data de 04 februarie 2013 și la data de 11 februarie 2013.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr.2569/02.04.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, s-a admis excepția de necompetență a Judecătoriei B. și în consecință s-a declinat competența de soluționare a contestației, împotriva deciziei de impunere nr._/13.12.2011 emisă de pârâta C.A.S. B., în favoarea Tribunalului B..
S-a reținut că reclamantul, pe lângă o contestație la executare, a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr._/13.12.2011 și potrivit art. 110 alin. 3 coroborat cu art. 41 din OG nr. 92/2003, aceste acte sunt acte administrativ fiscale, iar potrivit art. 218 din OUG nr. 92/2003, impotriva acestora se poate face contestație la instanța de contencios administrativ competentă potrivit legii.
În prezenta cauză, potrivit art.10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, competența revine Tribunalului.
Față de aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 218 din OUG nr. 92/2003 în referire la art. 158 C.pr.civ. instanța a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei B. invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B..
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că decizia de impunere nr._/13.12.2011, emisă de pârâtă, s-au stabilit obligații de plată la FNUASS, reprezentând contribuție de asigurări de sănătate pentru perioada 01.01.2007 – 13.12.2011, în sumă de 250 lei contribuție și majorări 278,68 lei, în total 528,68 lei, pentru venituri realizate din dividende pe anul 2007 și 2008.
Reclamantul a precizat că în anul 2007 a realizat venituri din dividende în sumă de 18 lei, pentru care a plătit un impozit de 3 lei, conform adeverinței nr.1893/03.11.2011 emisă de A.F.P. B. și în anul 2008 a realizat venituri din dividende în sumă de 10 lei, impozit 2 lei, conform adeverinței nr.1919/03.11.2011.
Ca urmare a solicitat anularea deciziei de impunere.
În probațiune a depus actele la care a făcut referire.
Prin întâmpinare parata, CAS Braila, a solicitat respingerea acțiunii. A precizat pârâta că potrivit protocolului nr. P5282/_/30.10.2007 încheiat la nivel național între CNAS și ANAF privind furnizarea datelor referitoare la asigurații ce realizează venituri impozabile din dividende, reclamanta a realizat venituri impozabile în perioada 01.01._11.
Deoarece în perioada 01.01._11, reclamanta ca persoană ce realizează venituri impozabile, conform OUG 150/2002 și Legii nr.95/2006 aplicabile acestei perioade, ca cetățean român asigurat îi incubă și obligația plății contribuției la nivelul venitului impozabil inclusiv majorări conform prevederilor artz.261 din Legea nr.95/2006.
În ceea ce privește veniturile realizate din dividende, conform prevederilor art. 12 alin.2 din Ordinul CNAS 617/2007 ” contribuția pentru veniturile prevăzute la alin.(1) se aplică la venitul net din cedarea folosinței bunurilor stabilit prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut determinat potrivit Codului fiscal”.
Arată că alin.3 din textul de lege invocat prevede că: „ persoanele care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin.( 1) și dacă, până la data de 31 decembrie a anului în curs, aceste venituri anuale sunt sub nivelul a 12 salarii minime brute pe țară, vor plăti contribuția anual la data de 25 a lunii ianuarie a anului următor, calculată la nivelul a 12 salarii minime brute pe țară”.
Pârâta susține că majorările de întârziere au fost calculate conform prevederilor art.216 și art.261 alin.4 din Legea nr.95/2006 ” În cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța Guvernului nr.92/2003, republicată”.
A mai arătat pârâta, că art.11 din O.G.150/2002 și art.219 lit. d) din Legea 95/2006 se instituie obligativitatea ca fiecare asigurat să anunțe în termen de 15 zile medicul de familie și casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asigurați.
Procedând la examinarea cererii reclamantului prin prisma susținerilor părților și în lumina materialului probatoriu administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, instanța constată următoarele:
Prin Decizia privind obligațiile restante la Fondul Național Unic de Sănătate nr._/13.12.2011, pârâta a comunicat reclamantei că figurează în evidențele sale cu obligații de plată restante față de bugetul asigurărilor de sănătate cu o contribuție de 250 lei, majorări de 278,68 lei, în total 528,68 lei.
Decizia contestată constituie titlu de creanță conform Legii 95/2006 și art.28 alin.3 din O.G.nr.92/2003 și acest titlu de creanță devine titlu executoriu conform art.35 alin.2 din Ordinul 617/2007 cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor legale de mai sus, art.35 alin.4 din Ordinul 617/2007, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă, prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
Ori, decizia contestată deși menționează că obligațiile de plată sunt restante, fiind scadente la data de 25.01.2008 și respectiv 26.01.2009, a fost emisă după aproape 4 ani de la data scadenței obligațiilor, la data de 13.11.2011. Pentru acest motiv constituie în fapt titlu executoriu în baza căruia pârâta a emis Somația nr._/29.12.2011, care potrivit art.145 Cod fiscal, este începutul executării silite.
Așa fiind, instanța reține că pârâta nu a respectat dispozițiile art.86 alin.6 și art.141 alin.4 Cod de procedură fiscală întrucât nu a emis mai întâi titlu de creanță cu obligația la termen, emitea titlului executoriu și calcula majorările.
Este adevărat că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.215 alin.3 din Legea nr.95/2006 întrucât nu a depus declarațiile privind venitul impozabil realizat, dar nici pârâta C.A.S. B. nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.220 din aceeași lege de a informa cel puțin o dată pe an cu privire la nivelul de contribuție și modalitatea de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
Prin decizia contestată s-au stabilit obligații la fond cu titlu de contribuții și majorări aferente perioadei 01.01.2007 – 13.12.2011.
Referitor la veniturile avute în vedere ca bază de calcul la decizia atacată, instanța constată că acestea au fost de 1170 lei în luna martie 2007, 1170 lei în decembrie 2007 și 1500 în luna martie 2008, venituri din dividende.
În realitate, din adeverințele de la A.F.P. B., instanța constată că reclamantul a realizat din dividende un venit de 18 lei în anul 2007 și 10 lei în anul 2008.
Așa fiind, se constată de către Tribunal că pârâta a aplicat o bază de calcul eronată cu alte venituri decât cele realizate de reclamant și ca urmare decizia atacată este nelegală.
Conform dispozițiilor Legii nr.95/2006 - art. 257 alin (1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%), care se aplică asupra: f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), alin. (21) și (22) și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Sub acest ultim aspect instanta constata că dispozițiile art. 257 - alin. 2 lit. f) teza finală au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 335/2011, publicată în M.Of. nr.355 din 23 mai 2011, în măsura în care se interpretează că valoarea contribuției minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din dividende și dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Asa fiind, este nelegală stabilirea contribuției la nivelul unui salariu de bază minim brut pe țară sau la un venit eronat .
Față de considerentele mai sus expuse, tribunalul apreciază că prezenta acțiune este fondată, urmând ca în temeiul art.18 ( 1) din Legea nr.554/2004 să o admită ca atare și în consecință va anula Decizia de impunere nr._/13.12.2011 emisa de pârâta C.A.S. B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondată acțiunea formulată de contestatorul M. A. L., domiciliat în B., ..32, ., județul B. în contradictoriu cu intimata C. de A. de Sanatate, cu sediul în B., ., județul B..
Anulează Decizia de impunere nr._/13.12.2011 emisă de pârâta CAS B..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 Februarie 2013.
Președinte,
M. L. VasiliuGrefier,
G. A.
Red.M.L.V.
Dact.M.S.-4ex./ 18 Februarie 2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 153/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2299/2013. Tribunalul... → |
|---|
