Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1674/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1674/2015 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 2179/269/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 477/2015
Ședința publică de la 14 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. T.
Judecător - R. R.
Grefier - M. S.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de intimatul I.P.J. Călărași împotriva sentinței civile nr.1674 din data de 13 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Oltenița, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent Ț. S. R., având ca obiect anulare proces - verbal de contravenție . nr._.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns, pentru intimatul petent, avocat G. G., cu împuternicire avocațială aflată la fila 15 din dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul intimatului petent, având cuvântul, învederează că nu are cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, solicitând judecarea cauzei.
Instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susțineri.
Apărătorul intimatului petent, având cuvântul, apreciază sentința fondului ca fiind judicioasă. Criticile învederate pe calea apelului se dovedesc a fi nefondate.
Într-adevăr, agentul constatator a apreciat ca fiind contravențională o faptă inexistentă. Nu există nici un nivel de poluare fonică măsurat și cu atât mai puțin stabilit un standard fonic, la care să se fi raportat o eventuală măsurătoare a pragului fonic.
Cu atât mai mult intrigă dresarea acestui act contravențional cu cât s-a și arătat, cu ocazia verificărilor realizate la acel moment, că autoturismul în discuție are verificările tehnice realizate corespunzător și nu există nici un indiciu care să ducă în vreo zonă de necorespundere tehnică a autoturismului în discuție.
Prin urmare, apelul urmează să fie respins, ca nefondat.
Instanța declară dezbaterile închise și reține dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Oltenița, sub nr._, petentul Ț. S. R., domiciliat in Oltenița, . a, jud. Călărași, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. Călărași, anularea procesului - verbal de stabilire si sancționare contravențională . nr._/08.06.2014 și restituirea sumei de 170 lei, reprezentând amendă contravențională achitată conf. chitanței nr._/11.06.2014; anularea măsurii complementare a reținerii certificatului de înmatriculare a autovehiculului înmatriculat sub nr._ ; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată suportate conform dovezilor (taxa judiciară de timbru, onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare).
În motivare, arată că agentul constatator a dispus sancționarea contravențională, întrucât în data de 08.06.2014, la ora 7,48, in localitatea Mânăstirea, jud. Călărași, a condus auto marca Dacia cu nr_ având zgomot în mers și în staționare, care depășește pragul fonic prevăzut de lege. Totodată, ca măsură complementară amenzii contravenționale luate fata de petent, agentul constatator a dispus ridicarea certificatului de înmatriculare al autovehiculului în discuție, totodată eliberând dovada . nr._, act în cuprinsul căruia este reluată motivarea privitoare la poluarea fonică pretinsă.
S-a apreciat, de către agentul constatator că, în raport de descrierea situației de fapt, încălcării de lege îi corespunde încadrarea juridică dată de dispozițiile art. 148. alin. 1, pct. 17 din H.G. n 1391/2006, sancționarea fiind dispusă potrivit art. 100, alin. l, pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002-rep., respectiv aplicarea a 4 puncte amendă, în cuantum de 340 lei.
În vederea diminuării consecințelor prejudiciabile (iar nu ca dovadă implicită a recunoașterii unei vinovații contravenționale, pe care nu și-o asumă), a realizat plata a jumătate din minimul prevăzut de lege, conform dovezilor atașate.
Apreciază drept lipsită de orice temei, abuzivă chiar, maniera în care agentul constatator a raportat situația de fapt la textul contravențional indicat. Potrivit art. 148, alin. 1, pct. 17 din H.G. nr. 1391/2006, "se interzice conducătorului de autovehicul ... să conducă un autovehicul care emana noxe peste limita legală admisă ori al cărui zgomot în mers sau staționare depășește pragul fonic prevăzut de lege ..." Așadar, unul din criteriile esențiale la care urmează să fie raportată o situație de fapt precum cea descrisă în actul contravențional îl reprezintă indicarea expresă, punctuală a limitei (intervalului) fonic stabilit legal. În cazul său, sensibilitatea acustică a agentului constatator a substituit norma legală, căci nu a fost indicată expres o atare valoare. Altfel spus, impresia subiectiva și echivocă a agentului constatator, care sugerează o funcționare defectuoasă a autovehiculului în discuție, de maniera sa nu permită circulația sa pe drumuri publice . stare, devine argument legal în sensul pedepsirii pentru o faptă pe care nu o cunoaște. În plus, admițând existenta unui atare prag fonic, nu există nici o dovada a depășirii sale ci, din nou, doar părerea agentului rutier, devenită certitudine de fapt: funcționarul nu a realizat nici o măsurătoare a nivelului de zgomot, nu a utilizat valori indicate de un aparat verificat metrologic, ci a constatat ex propriis sensibus că un anume prag fonic, neindicat, ar fi fost depășit. În realitate, autovehiculul condus de petent este fapt să fie utilizat pe drumurile publice, fiind supus verificărilor tehnice periodice, conform dovezilor.
Exemplificând prin analogie cu situații mult mai frecvente în practică, în mod echivalent s-a aflat în situația în care, fără a preciza limita legală de viteză stabilită pentru un sector de drum, un agent constatator (posibil același) să-l sancționeze contravențional în absența unor măsurători realizate de un aparat radar, viteza de deplasare fiind estimată doar pe temeiul rutinei și abilitaților sale fizice/intelectuale. O atare ipoteza nu poate fi privită, însă, decât ca un exercițiu de imaginație.
În drept, a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2006, H.G. nr. 1391/2006.
La dosarul cauzei, petentul a depus copia procesului verbal de contravenție, dovada achitării taxei de timbru de 20 lei, dovada eliberată petentului la data încheierii procesului verbal de contravenție, dovada achitării a jumătate din minimul amenzii, în termen de 48 ore de la aplicarea sancțiunii, și copia filei cu notarea inspecțiilor tehnice periodice din certificatul de înmatriculare, inspecția tehnică fiind făcută la data de 21.01.2014, cu valabilitate până la 20.01.2015.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Călărași, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
In motivarea întâmpinării arată că petentul a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Contestatorul a fost sancționat contravențional întrucât, la data de 8.06.2013, locul DN 31 localitatea Mânăstirea, a condus auto marca Dacia cu nr._, având zgomot în mers și în staționare care depășește pragul fonic prevăzut de lege, faptă prev. de art. 148 alin. 1 pct. 17 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 1 pct. 7 din OUG nr. 195/2002.
Agentul constatator i-a adus la cunoștință contravenientului faptul că are dreptul să depună contestație împotriva procesului verbal, precum și faptul că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului sancționator care a fost semnat de către petent fără obiecțiuni.
Procesul - verbal este legal întocmit, iar sancțiunea principală a atras în mod corelativ și măsura tehnico-administrativă a reținerii certificatului de înmatriculare.
Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În cuprinsul procesului - verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Analizând conținutul plângerii depuse de contestator, rezultă că acesta încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul contestator în procesul-verbal de contravenție.
Pe de altă parte, solicită să se constate că, în speță, procesul - verbal de contravenție, legal întocmit, se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada, până la proba contrară, asupra situației de fapt și încadrării juridice a aspectelor constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator. A considera contrariul ar conduce la imposibilitatea obiectivă a sancționării unor conducători auto ale căror vehicule poluează fonic, lipsind astfel de eficiență norma care stabilește și sancționează contravenția în cauză.
În ceea ce privește eventuala solicitare de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea „avertisment”, solicită respingerea ca neîntemeiată, întrucât apreciază că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate și nu se justifică aplicarea avertismentului scris.
In situația dată, solicită respingerea plângerii contravenționale, menținerea sancțiunii principale a amenzii și a măsurii tehnico-administrative, ca legal aplicate.
In drept, a invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ. și a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Petentul Ț. S. R., a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimat.
Exercitându-și dreptul la apărare pe calea formala a întâmpinării, agentul constatator a învederat un singur argument în susținerea tezei legalității actului atacat: lipsa obiecțiunilor petentului față de constatările cuprinse in actul sancționator. Acesta însă nu este un argument juridic propriu zis, astfel că neexercitarea dreptului de a formula obiecțiuni nu poate echivala cu ratificarea unui act abuziv, emis cu încălcarea legii. Nu va găsi nicăieri, nici în interiorul O.G. nr. 2/2001, dar nici în cuprinsul vreunui alt act normativ, vreo regulă care să statueze că absența obiecțiunilor ar interzice cuiva dreptul de a formula plângere contravențională, sau că această omisiune ar reprezenta o recunoaștere de vinovăție contravențională, după cum argumentează I.P.J. Călărași.
Ceea ce este, însă, esențial dezlegării cauzei, în sensul admiterii plângerii de față, este că agentul constatator nu este în măsură să indice: a) care este limita superioară legală a pragului fonic, b) înscrisul constatator al valorii emisiei fonice stabilite pentru data de 08.06.2014, ora 7.48, c) dovezi cu privire la aparatul care a realizat măsurătorile nivelului de zgomot, respectiv certificat metrologic etc.
Așadar, apărările cuprinse în întâmpinare apar ca formale, lipsite de substanță, confirmând teza esențială pe care se sprijină plângerea de față, respectiv că dresarea actului sancționator și, corelativ, luarea măsurii complementare a ridicării certificatului de înmatriculare, sunt măsuri dispuse arbitrar, fără temei legal; astfel fiind, argumentația petentului răstoarnă prezumția relativă de veridicitate a constatărilor contravenționale realizate și de legalitate a actului sancționator.
În drept, a invocat OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.1674/2014, Judecătoria Oltenița a admis plângerea formulată de petentul Ț. S. R., în contradictoriu cu intimatul I. Călărași.
A anulat procesul verbal de contravenție . nr._ din 8.06.2011 al Serviciului Rutier Călărași.
A dispus restituirea sumei de 170 lei, achitată de către petent cu chitanța nr._/11.06.2014.
A anulat măsura complementară a reținerii certificatului de înmatriculare a autovehiculului cu nr._ .
A obligat pe intimată la 520 lei cheltuieli de judecată către petent.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a constatat că plângerea contravențională este întemeiată, urmând a fi admisă. Potrivit art. 148 din HG nr 1391/2006 „Se interzice conducătorului de autovehicul sau de tramvai: … 17. să conducă un autovehicul care emană noxe peste limita legală admisă ori al cărui zgomot în mers sau staționare depășește pragul fonic prevăzut de lege ori care are montat pe sistemul de evacuare a gazelor dispozitive neomologate”. În acest text se vorbește despre depășirea pragului fonic prevăzut de lege, și nu a unui prag fonic lăsat la aprecierea agentului constatator, tocmai pentru a nu lăsa loc arbitrariului în stabilirea faptelor contravenționale și, implicit, în luarea măsurilor sancționatorii. În cazul de față, agentul constatator nu a făcut dovada că în locul respectiv exista prescripția pentru un prag fonic de o intensitate prestabilită și realizarea măsurării acestei intensități cu aparate omologate. Mai mult, conform art. 100 alin. 1 pct. 7 din OUG 195/2002 R, „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:… 7. conducerea unui autovehicul și tractor agricol sau forestier care, în mers sau staționare, poluează fonic sau emană noxe peste limita legal admisă”. Aici se pune în discuție poluarea fonică peste limita legal admisă, ceea ce conduce la ideea că măsurarea poluării fonice este imperativă pentru a stabili dacă există sau nu fapta contravențională.
Cum în procesul verbal de contravenție nu este înscrisă nici o valoare a poluării fonice, nici limita maximă admisă și nici cea produsă de petent, se constată că procesul verbal de contravenție încalcă dispozițiile art. 16 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, întrucât fapta, așa cum este descrisă, nu întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului.
De altfel, petentul a făcut dovada că autovehiculul său corespunde din punct de vedere tehnic, ultima inspecție tehnică fiind realizată la data de 21 ianuarie 2014, cu valabilitate până la 20 ianuarie 2015.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Inspectoratul de Poliție al Județului Călărași, solicitând să se constate că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, pentru motive pe care apelanta le va dezvolta în fața instanței de judecată.
S-a mai solicitat, în baza art. 451 al. 2 c.pr.civ., să se dispună reducerea cheltuielilor de judecată, dată fiind complexitatea redusă a cauzei, vădit disproporționată în raport de activitatea desfășurată de avocat și vând în vedere circumstanțele cauzei.
În termen legal, intimatul Ț. S. R. a formulat întâmpinare în dosar, solicitând respingerea apelului și să se constate că instanța de fond a făcut o judicioasă analiză a situației de fapt, anulând procesul-verbal de contravenției dedus judecății și anulând, în același timp, certificatul de înmatriculare al autovehiculului. În condițiile în care apelanta nu a propus o argumentație distinctă de apărare în fața instanței de fond, neformulând critici din punctul de vedere al sentinței apelate, calea de atac în cauză nu poate fi admisă. Este de reținut faptul că nu s-a realizat nicio măsurătoare a nivelului de zgomot, nu s-au utilizat valori indicate de un aparat verificat metrologic, agentul constatator constatând ex propriis sensibus, că un anume prag fonic, neindicat, ar fi fost depășit.
Tribunalul, analizând actele dosarului, din perspectiva căii de atac declarate, dar nemotivate în fapt și în drept, urmează a constata și a reține, făcând o analiză exhaustivă a sentinței apelate, că cererea cu care apelanta a învestit instanța de control judiciar este nefondată și urmează a se respinge, în baza art. 480 al. 1 c.pr.civ. Tribunalul, analizând conținutul cererii de apel formulate de către I. Călărași, urmează a constata că, nici în scris și nici oral, menționata cale de atac nu a fost motivată în fapt și în drept, dat instanța de control judiciar urmează a realiza o nouă analiză a situației de fapt și a probelor administrate la instanța de fond, ca efect al devoluțiunii căii de atac declarate. Este dincolo de orice dubiu că motivele și mijloacele de apărare invocate la prima instanță sunt supuse judecății în apel, chiar dacă nu sunt arătate în cererea scrisă de apel - concluzie care se impune a fortiori, întrucât și un apel nemotivat provoacă o nouă judecată în fond, pe baza celor invocate la prima instanță [art. 476 alin. (2)].Astfel, așa cum corect a reținut prima instanță, la dosar nu există un certificat de măsurare, cu un aparat omologat legal, agentul constatator constatând ex propriis sensibus, că un anume prag fonic, neindicat, ar fi fost depășit. Această constatare nu este nici legală și nici temeinică, agentul constatator depășindu-și atribuțiile și competențele, prin formularea unor aprecieri proprii nesusținute de nicio probă și asta cu atât mai mult cu cât autoturismul contravenientului intimat a fost verificat tehnic și nu a prezentat nicio disfuncționalitate, din acest punct de vedere.
Din perspectiva modalității de aplicare a disp. art. 451 al. 2 c.pr.civ, tribunalul urmează a respinge cererea formulată de către I. Călărași, întrucât instanța de fond a dispus deja reducerea cuantumului onorariului avocatului G., de la 1.500 lei, la 500 lei, tocmai avându-se în vedere complexitatea cauzei, vădit disproporționată față de activitatea desfășurată de avocat. În acest sens, Judecătoria Oltenița a respins cererea de completare a dispozitivului sent. civ. nr. 1674/2014 a aceleiași instanțe, prin care se solicitase reducerea cheltuielilor de judecată reprezentate de cuantumul onorariului avocatului G., dat fiind că, în considerentele sentinței menționate anterior nu s-a motivat reducerea menționatelor cheltuieli, dar în minută s-a precizat suma la care intimata a fost obligată către contravenient, cu titlul juridic amintit anterior, sumă redusă de la 1.500 lei, la 500 lei. O altă reducere a cheltuielilor de judecată, în această fază procesuală, nu se poate dispune, întrucât s-ar lăsa fără eficiență și fără conținut activitatea avocatului, nefiind culpa contravenientului în promovarea prezentei acțiuni în instanță din perspectiva modului de dresare a actului sancționator.
Prin urmare, constatând că, nici în această fază procesuală, agentul constatator nu a dovedit realitatea celor înscrise în actul sancționator, constatând că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, în baza art. 480 al. 1 c.pr.iv., tribunalul urmează a respinge apelul declarat de I. Călărași împotriva sentinței civile nr.1674/2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Oltenița.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 alin.1 C.proc.civ.
Respinge apelul declarat de I. Călărași împotriva sentinței civile nr.1674/2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Oltenița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2015
Președinte, G. T. | Judecător, R. R. | |
Grefier, M. S. |
Red.G.T.
J.F.M.Ț.
Tehnored.M.S.+G.T.
Exp.4/27.04.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 661/2015. Tribunalul... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
