Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 22-09-2015, Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 8477/202/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 944/2015
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. M. G.
Judecător - R. R.
Grefier - C. E. C.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de . SRL împotriva sentinței civile nr.90/2015, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Călărași, având c aobiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și în urma deliberării avute pronunță următoarea soluție.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea introdusă la Judecătoria Călărași, la data de 06.11.2014 și înregistrată sub nr._ reclamanta S.C. F. T. Production S.R.L. cu sediul în ., jud. Călărași înregistrată în Registrul Comerțului sub nr.J_, având CUI_, prin administrator Ferar G., reprezentata prin avocat S. C. I., titular al “Cabinetului Individual de Avocat S. C.-I.", situat în Călărași,., .. B, parter, ., în contradictoriu cu I. Călărași cu sediul în Călărași, .-3, jud. Călărași, a formulat plângere contravențională prin care a solicitat ca, în urma probelor pe care se vor administra în cauză, să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 23.10.2014 si exonerarea de plata amenzii contravenționale în suma de 10.000 lei.
În motivare, petenta arată că la data de 23.10.2014 i s-a dresat procesul-verbal de contravenție sus-menționat, prin care a fost sancționată contravențional cu suma de 10.000 lei, motivându-se în drept faptele reținute pe dispozițiile art. 16 alin.1 din Lg. 53/2003R si art. 260 alin.1 lit. e din Lg. 53/2003R, respectiv faptul că, la data de 15.10.2014, petenta ar fi primit la munca o persoană fără încheierea prealabilă a unui contract individual de munca. Petenta arată că nu este de acord cu cele consemnate de către agentul constatator și nu recunoaște săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa. În fapt, societatea are ca obiect de activitate fabricarea articolelor de îmbrăcăminte. De-a lungul perioadei de funcționare, aceasta a angajat un număr de 13 persoane pentru a asigura activitățile specifice obiectului de activitate, persoane cărora le-au fost întocmite contracte munca. La momentul controlului, în data de 15.10.2014, în imobilul care aparține administratorului și în care se află și locuința acestuia, se afla si numita G. V.. Arată că aceasta nu presta și nici nu a prestat niciodată activități specifice obiectului societății, întrucât nu deține calificarea necesară operațiunii de finisare textile. Mai mult decât atât, așa cum rezultă din însuși procesul-verbal de control, aceasta persoana a fost găsită în cotețul de păsări, nicidecum în incinta sălii de confecționare. Arată că locul desfășurării activității societății este situat în aceeași incintă cu locuința personală a administratorului numitului Ferar G.. Numita G. V. era venită în locuința administratorului strict pentru a menține curățenia în cotețul de păsări. Aceasta nu era îmbrăcată cu halatul specific muncitoarelor din fabrică. Declarația pe care G. V. a dat-o în fața inspectorilor I. nu reflectă situația reală, întrucât, așa cum rezultă din însuși actul de control, această declarație i-a fost impusă numitei G. V., ea nereflectând situația reală de fapt. În concluzie, la data controlului 15.10.2014, persoana identificată de către organele de control, nu presta activitate în cadrul societății.
În subsidiar, dacă se trece peste apărările formulate, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, pentru următoarele motive: așa cum a arătat mai sus, petenta nu a săvârsit cu vinovatie fapta contravențională care a fost reținută în conținutul procesului-verbal. Cum legea cere pentru răspunderea contravențională existența vinovăției, urmează a se constata lipsa unui element esențial pentru tragerea la răspundere și anume condiția vinovăției. Consideră că valoarea amenzii, de 10.000 lei este extrem de oneroasa pentru posibilitățile financiare ale societății, o societate mica, care este la prima abatere de acest gen, motiv pentru care solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 53/2003R.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu acte și a probei cu martori (I. G. si N. M. - ambele domiciliate în ., jud. Călărași).
La data de 8 decembrie 2014, în termen legal, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale pentru următoarele considerente: în fapt, în urma unui control efectuat în data de 15.10.2014, ora 10-10.45, în cadrul unei campanii naționale de identificare și combatere a muncii nedeclarate, împreună cu reprezentanții IPJ Călărași, la sediul societății din D., ., județul Călărași și finalizat la sediul I. Călărași în 23.10.2014, în prezența domnului Ferar G., administrator, a fost identificată numita G. V., care presta activitatea de finisare a produselor textile, în sala de finisare și de călcat. În momentul pătrunderii inspectorilor de muncă în sala de finisare, aceasta a fugit și s-a ascuns în cotețul de păsări din curtea societății de unde a fost scoasă de către ofițerii IPJ care însoțeau inspectorii de muncă. Conform fișei de identificare completată în baza HG 1377/2009, art.15, alin.1, lit. b) și f), G. V. a declarat că prestează activitate pentru petentă, fiind prima zi de activitate, că nu a semnat contract individual de muncă, nu a negociat salariu și nu știe cât va fi plătită. Din documentele prezentate de administrator cu prilejul încheierii actelor de control s-a constatat că nu s-a încheiat contract individual de muncă numitei G. V.. Art. 16 alin. (l) din Legea nr. 53/2003 rep, prevede ca obligația de încheiere a contractului individual în formă scrisă revine angajatorului. De asemenea, potrivit art. 16 alin. (2) din Lg. 53/2003 rep., anterior începerii activității, contractul individual de munca se înregistrează în registrul general de evidenta a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de munca. Prin urmare s-a constatat că angajatorul a încălcat dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 rep. Fapta constituie contravenție și se sancționează conform art. 260 alin. (l) lit. e) din Legea nr. 53/2003 rep. Ca rezultat al celor constatate inspectorii de muncă au întocmit Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/23.10.2014, prin care a fost aplicată o sancțiune contravențională în cuantum de 10.000 lei – cuantumul minim prevăzut de lege.
La data controlului inopinat - 15.10.2014, nu exista întocmit contract individual de muncă pentru numita G. V.,deși aceasta desfășura efectiv activitate în folosul societății. Angajatorul nu poate justifica prezenta unor persoane la punctul de lucru / sediul societății, prestând efectiv activitate în folosul societății, în domeniul de activitate în care angajatorul este autorizat, decât în condițiile în care exista încheiate contracte individuale de munca in forma scrisa. Alegațiile petentei potrivit cărora nu a comis fapta reținută în sarcina sa sunt nedovedite solicitând respingerea. Simpla negare a petentei nu este suficientă pentru a dovedi o altă situație de fapt decât cea consemnată de inspectori și confirmată de înscrisurile depuse. Contrar susținerilor petentei, numita G. V. a fost găsită în sala de finisare și călcat a societății după care a fugit și s-a ascuns în adăpostul păsărilor din curtea societății, aspect menționat expres de inspectorii de muncă în procesul verbal de contravenție. Cu prilejul aceluiași control, au mai fost surprinse două persoane care au părăsit sediul societății fără să poată fi identificate: una desfășura activitate de confecții la mașina de cusut și cealaltă, după ce a ieșit din adăpostul de păsări, a refuzat să se identifice. Aceste aspecte au fost menționate în anexa procesului verbal de control nr._/23.10.2014. Atât procesul verbal de contravenție cât și cel de control au fost semnate și asumate de administratorul societății fără vreo obiecțiune concretă la conținutul acestora. Cu privire la susținerea petentei conform căreia numitei G. V. i-ar fi fost impusă declarația din fișa de identificare, consideră că acestea sunt ridicole și neîntemeiate, făcute cu intenția de a duce instanța în eroare. Așa cum se precizează expres în procesul verbal de contravenție, G. V. a completat fișa de identificare fără să fie silită sau intimidată. Partea pârâtă consideră relevantă atitudinea administratorului societății care neagă comiterea faptei reținute în sarcina sa dovedind nu numai că nu regretă dar și că nu conștientizează în nici un fel pericolul social al faptei comise de vreme ce nici până la această dată nu a încheiat contract persoanei identificate și nu a explicat în nici un fel prezența celorlalte două persoane care s-au sustras de la control și nu au mai putut fi identificate.
Sub aspectul legalității, Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/23.10.2014 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la solicitarea de înlocuire a amenzii cu avertisment solicită să respingerea pentru următoarele considerente: - sancțiunea aplicată a fost stabilită la limita minimă a dispozițiilor legale sancționatoare respectându-se dispozițiile art. 21 alin.3 din OG.2/200l în sensul că sancțiunea este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit și de urmarea produsă; - înlocuirea amenzii cu avertisment nu este în concordanță cu scopul urmărit de legiuitor, acesta nefiind atins prin minimizarea pericolului social pe care-l implică utilizarea forței de muncă fără forme legale de angajare; - gradul sporit de pericol social al faptei este evidențiat și de modificările aduse Codului Muncii, astfel că amenzile pentru săvârșirea contravenției au fost majorate considerabil, de la un minim special de 3.000 lei la un minim special de 10.000 lei și până la un maxim special de 20.000 lei, pentru fiecare persoană identificată fără forme legale de angajare, fiind desființat pragul maxim al amenzii, care era de 100.000 lei; - în actualul context socio-economic, munca la negru ca și evaziunea fiscală reprezintă două fenomene de amploare, cu profunde implicații negative în plan social și economic. Clemența pe care ar manifesta-o instanța cu privire la practici de acest gen nu ar face altceva decât să favorizeze propagarea lor, cu implicații atât la nivel individual, în ceea ce privește angajatul, cât și la nivel socio-economic, în ceea ce privește bugetul consolidat al statului, în final lipsind de eficiență actul de control. Consideră că s-a făcut dovada că fapta contravențională prevăzută de art. 260 alin. l lit e a fost săvârșită, fiind corect constatată și consemnată de către inspectorii de muncă, iar sancțiunea aplicată este bine proporționată, ținându-se cont, la individualizarea faptei, de vinovăția angajatorului, de pericolul social al contravenției, fiind aplicat minimul prevăzut de lege. Angajatorul trebuia să aibă reprezentarea consecințelor pe care le implică această faptă, inclusiv cele de natură pecuniară.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Codul de Procedura Civilă.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri: PVCSC ., nr._/23.10.2014, PVC nr. l7062/23.10.20l4, Anexă la PVC nr._/_, extras Revisal, fișa de identificare.
Reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare, deși întâmpinarea i-a fost comunicată.
La termenul de judecată, din data de 23.03.2013, când procedura de citare a părților a fost legal îndeplinită, instanța a decăzut reclamanta din dreptul de a administra proba cu martori, întrucât s-au acordat două termene de judecată pentru administrarea acestei probe iar reclamanta mnu a putut prezenta martorii propuși.
Analizând plângerea formulată prin prisma susținerilor părților, raportate la dispozițiile legale incidente în cauză și la probatoriul administrat, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul – verbal . nr._ din data de 23.10.2014, întocmit de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Călărași (în continuare I.), petenta S.C. F. T. Production S.R.L. a primit sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 10.000 lei pentru comiterea faptei prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii și sancționate de art. 260 alin. (1) lit. e) din același act normativ.
În fapt, agentul constatator a reținut că în urma unui control inopinat, având ca obiectiv verificare forme legale de angajare, efectuat în data de 15.10.2014, ora 10-10.45, împreună cu reprezentanții IPJ Călărași, la sediul societății din D., ., județul Călărași și finalizat la sediul I. Călărași în 23.10.2014, a fost identificată numita G. V., care presta activitatea de finisare a produselor textile, în sala de finisare și de călcat, în folosul societății, fără a avea încheiat contract individual de muncă.
Soluționând cauza Judecătoria Călărași prin sentința civilă nr.944/22.09.2015, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta S.C. F. T. PRODUCTION S.R.L., cu sediul în com. D., ., jud. Călărași înregistrată în Registrul Comerțului sub nr.J_, având CUI_, prin administrator Ferar G., reprezentata prin avocat S. C. I., titular al “Cabinetului Individual de Avocat S. C.-I.", situat în Călărași,., .. B, parter, ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 23.10.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Călărași cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași. A luat act că partea pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
P. a soluționa astfel, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de constatare a contravenției, conform art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, următoarele mențiuni: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
În acest context, instanța a constatat că petenta nu aduce nicio critică actului constatator sub aspectul legalității, susținând că nu a comis fapta contravențională. În cauza de față, judecătoria constată că procesul verbal de contravenție întrunește aceste condiții legale.
Cu privire la temeinicia procesului verbal legal întocmit, instanța a constatat că fapta reținută de agentul constatator în sarcina reclamantei se confirmă. Din probele administrate, rezultă că reclamanta a comis fapta contravențională pentru care a fost sancționată.
Astfel, este dincolo de orice îndoială rezonabilă că la data controlului inopinat, 23.10.2014, nu exista întocmit contract individual de muncă pentru numita G. V., deși aceasta desfășura efectiv activitate în folosul societății. Persoana identificată a declarat în fișa de identificare (fila 45) că în ziua respectivă a venit la punctul de lucru la ora 8 și a lucrat până la 10,30, nu are contract individual de muncă.
În cauză nu s-a făcut dovada că numita G. V. a completat fișa de identificare în urma unor presiuni exercitate de organele de control.
Din verificarea raportului din registrul general de evidență a salariaților (baza de date organizată la nivelul Inspecției Muncii), rezultă fără nici un dubiu că petenta nu a încheiat și transmis contractul de muncă pentru angajata menționată.
Instanța de fond înlătură și susținerile reclamantei potrivit cărora sancțiunea aplicată este în mod vădit disproporționată față de gravitatea faptei contravenționale, și va respinge cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului întrucât s-a aplicat amenda minimă prevăzută de textul de lege sancționator. De asemenea, așa cum susține partea pârâtă în întâmpinare, gradul sporit de pericol social al faptei este evidențiat și de modificările aduse Codului Muncii, astfel că amenzile pentru săvârșirea contravenției au fost majorate considerabil, de la un minim special de 3.000 lei la un minim special de 10.000 lei și până la un maxim special de 20.000 lei, pentru fiecare persoană identificata fără forme legale de angajare, fiind desființat pragul maxim al amenzii, care era de 100.000 lei. În prezenta cauză, relevantă este intenția angajatorului de a nu urma procedura legală de angajare, in baza unui contract individual de munca.
Mai mult decât atât, în actualul context socio-economic, munca la negru ca și evaziunea fiscală reprezintă două fenomene de amploare, cu profunde implicații negative în plan social și economic. Așa cum partea pârâtă susține în întâmpinare, eventuala clemență manifestată de instanță cu privire la practici de acest gen, că nu ar face altceva decât să favorizeze propagarea lor, cu implicații atât la nivel individual, în ceea ce privește angajatul, cât și la nivel socio economic, în ceea ce privește bugetul consolidat al statului. Legiuitorul a avut în intenție în primul rând protejarea intereselor persoanelor care muncesc în astfel de condiții și care nu beneficiază de nici un sprijin material în caz de accident de muncă, neavând contract individual de muncă încheiat și înregistrat înainte de începerea activității și nu a intereselor economice ale angajatorilor care încalcă prevederile legislației muncii.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel . SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și rejudecând cauza să se dispună admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată.
Deși legal citată I. Călărași nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul analizând apelul declarat sentința apelată constată că acesta este fondat având în vedere următoarele:
Din analiza actelor existente la dosar, rezultă cu certitudine că apelanta se face vinovată de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționată și prin probele administrate nu a infirmat temeinicia procesului-verbal sub aspectul existenței faptei.
Pe de altă parte, tribunalul, în baza art. 34 din OG 2/2001, va analiza legalitatea procesului-verbal contestat, sub aspectul sancțiunii aplicate, având în vedere și dispozițiile art. 21 alin.3 din ordonanță, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Pe de altă parte, art. 7 din același act normativ prevede posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului pentru fapte de gravitate redusă, chiar și atunci când în actul de stabilire și sancționare a contravenției nu se prevede această sancțiune.
Tribunalul constată că forța probantă a procesului verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie și legalitate instituită de lege în favoarea sa.
Cu toate acestea, având în vedere art.34 din OG 2/2001, coroborat cu art.38 al.3 din același act normativ care permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate nu a fost răsturnată, tribunalul consideră că sancțiunea avertisment, este suficientă pentru a-i atrage atenția apelantei pe viitor asupra obligațiilor ce-i revin.
Tribunalul are în vedere pe de o parte dispozițiile art. 5 al.5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar pe de altă parte dispozițiile art.20 al.3 din același act normativ conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
În consecință, tribunalul având în vedere că fapta nu a avut urmări grave, că nu a săvârșită cu vinovăție și că valoarea amenzii este extrem de oneroasa fată de posibilitățile financiare ale societății, fiind la prima abatere de acest gen apreciază că sancțiunea avertisment aplicată de instanța de fond apare ca fiind suficientă în raport cu gradul de pericol social al faptei.
Pentru aceste motive în baza art.480 al.1 C.pr.civ. tribunalul urmează a admite apelul declarat de apelantul . SRL împotriva sentinței civile nr.90/2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Călărași, sentință pe care o va desființa în tot și rejudecând:
Urmează a admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul . SRL împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 23.10.2014 de I. Călărași și a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea "avertisment".
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In baza art.480 alin.2 C.p.civ.
Admite apelul declarat de apelantul . SRL împotriva sentinței civile nr.90/2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Călărași, sentință pe care o desființează în tot și rejudecând:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul . SRL împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 23.10.2014 de I. Călărași și dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea "avertisment".
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2015.
Președinte, C. M. G. | Judecător, R. R. | |
Grefier, C. E. C. |
RED CG/Dact C.C.
Azi 28 Septembrie 2015/ 4 ex
j.fond S. O.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Decizia... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 706/2015. Tribunalul... → |
|---|
