Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 712/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 712/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 34785/211/2010
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 712/R/2014
Ședința publică din data de 9 aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. G. C.
Judecător F. C. J.
Judecător E. B.
Grefier M.-M. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta S.C. V. S. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 1429/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimat I. T. DE munca CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă av. Dairatani M., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurentei învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune..
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, depunând în acest sens copia chitanței care atestă achitarea cheltuelilor de judecată în sumă de 500 ron.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1429/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. la data de 24.01.2013 în dosarul nr._ s-a respins plângerea formulată de petenta S.C. V. S. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/21.10.2010 petenta a fost sancționată cu amendă pentru că numitele Gugula M. și J. M., angajate ale societății, deși lucrează în zilele de sâmbătă și duminică câte 12 ore pe zi, nu beneficiază de două zile libere consecutive săptămânal.
În urma probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că petenta nu a răsturnat prezumția de legalitate a procesului verbal, martorii audiați în cauză confirmând practic cele reținute în cadrul actului sancționator, cele menționate în statele de plată depuse la dosar nereușind să dovedească susținerile petentei.
Cu respectarea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 din codul de procedură civilă și de art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, petenta S.C. V. S. S.R.L. a promovat calea de atac a recursului, solicitând anularea procesului verbal de contravenție iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea recursului, s-a arătat că procesul verbal de contravenție este ilizibil și este singurul mijloc de probă iar sarcina probei revine agentului constatator. Cu privire la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, recurenta a arătat că gradul de pericol social al faptei este unul redus, deoarece nu a produs urmări grave și a adus o atingere minimă ordinii și valorilor sociale, fiind suficientă aplicarea sancțiunii avertismentului.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost reprezentat în cursul procesului pentru a-și preciza poziția procesuală.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică incidente, tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat și urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:
Recurenta S.C. V. S. S.R.L. solicită modificarea Sentinței civile nr. 1429/2013 a Judecătoriei Cluj-N., considerând pe de o parte că procesul verbal de contravenție este nelegal și netemeinic iar, pe de altă parte, instanța ar putea proceda la reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate și înlocuirea acesteia cu avertisment.
Sub primul motiv de recurs invocat, tribunalul procedează la verificarea procesului verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor . nr._/21.10.2010 și constată că mențiunile de la toate rubricile acestuia sunt perfect lizibile, nefiind necesară transcrierea textului în vederea înțelegerii sale.
Chiar dacă prima instanță a solicitat intimatului ITM transcrierea procesului verbal, acest demers denotă minuțiozitatea organului jurisdicțional și nu este de natură a demonstra nulitatea procesului verbal de contravenție. De altfel, nici recurenta petentă nu a întâmpinat nicio dificultate în lecturarea procesului verbal contestat, prin plângerea formulată raportând-se în mod corespunzător la starea de fapt descrisă.
Sub aspectul temeiniciei, analizând întregul ansamblu probator administrat în cauză, se reține că în mod judicios a concluzionat instanța de fond că starea de fapt prezentată prin procesul verbal contestat corespunde realității.
În acest sens, din declarațiile pe proprie răspundere date de salariatele Gugul A. și J. M. reiese că la data controlului acestea desfășurau activitate pentru S.C. V. S. S.R.L. cu un program de lucru zilnic de luni până vineri de 8 ore/zi, sâmbăta 12 ore/zi și respectiv duminica de 12 ore/zi, câte 2 duminici pe lună, dar fără a beneficia de două zile libere consecutive săptămânal.
Chiar dacă în cursul procesului salariatele au fost audiate în calitate de martore și au încercat să modifice declarațiile date, acest demers nu este convingător.
Astfel, martora J. M. a declarat că lucra sâmbetele și duminicile doar dacă dorea și doar 8 ore/zi, iar când a indicat programul de 12 ore se referea la programul magazinului iar nu la orele lucrate efectiv.
Tribunalul apreciază că o astfel de confuzie nu se putea produce, în condițiile în care fraza completată și însușită de martoră curgea cursiv „Lucrez cu program zilnic de luni până vineri de … ore, sâmbăta … ore, câte … sâmbete/lună, duminica … ore, câte … duminici/lună”, reieșind în mod expres că se solicita indicarea programului propriu de lucru, iar nu pe cel al magazinului; mai mult decât atât, confuzia putea interveni doar cu privire la tot programul atestat și nicidecum nu putea viza în mod exclusiv programul din zilele de sâmbătă și duminică, după cum se pretinde.
Apoi, martora Gugula M. C. susține că lucra în principiu de luni până vineri, câte 8 ore/zi, iar sâmbăta și duminica lucra doar dacă își lua câte o zi liberă și o recupera în acest fel, dar aceeași martoră mai arată că de regulă lucra 5 zile, după care își lua liber o zi și apoi lucra iarăși 5 zile. Or, programul prezentat nu se corelează cu cele expuse mai sus.
De asemenea, declarația martorei că „s-a speriat” la momentul controlului și că „s-a luat după colega M.” la completarea declarației nu este susținută de alte probe și este greu de crezut că o persoană aflată în câmpul muncii poate fi atât de influențabilă încât să indice un cu totul alt program de muncă decât cel prestat în mod efectiv.
Pe de altă parte, pontajele atașate de petentă la dosarul de fond nu cuprind nici măcar programul de lucru indicat de martore în cursul procesului și de aceea nu se coroborează în niciun fel cu proba testimonială administrată.
Reținând și că, potrivit art. 132 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, „(1) Repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica. (2) In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern (…)”, iar art. 276 alin. 1 lit. i din același act normativ sancționează contravențional nerespectarea de către angajator a acestei obligații, tribunalul apreciază că în mod temeinic s-a procedat la sancționarea contravențională a S.C. V. S. S.R.L.
În ceea ce privește solicitarea recurentei de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, potrivit art. 5 alin. 5 și art. 20 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”. De asemenea, potrivit art. 7 alin. 3 din Ordonanță, sancțiunea avertismentului poate fi aplicată și atunci când actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu o prevede în mod expres.
Ținând cont de gradul de pericol social concret al faptei comise, de urmarea produsă, constând în atingerea adusă valorilor protejate prin norma legală încălcată, respectiv de cuantumul amenzii, aplicate la nivelul minim prevăzut de lege și în condițiile în care gradul de pericol social concret al faptei exclude posibilitatea aplicării avertismentului, instanța apreciază că individualizarea sancțiunii s-a realizat în mod corespunzător prin procesul verbal de contravenție.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este una legală și temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, se impune respingerea ca nefondată a recursului.
În temeiul art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. V. S. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 1429/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. la data de 24.01.2013 în dosarul nr._, pe care o menține în totul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2014.
Președinte, A. G. C. | Judecător, F. C. J. | Judecător, E. B. |
Grefier, M.-M. C. |
Red.AGC/tehn.MG
2 ex./03.07.14
Jud. fond V. I.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
