Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1793/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1793/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 7095/211/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1793/2014
Ședința publică din 15 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. U.
Judecător: I.-M. L.
Judecător: A.-C. Ț.
Grefier: C.-L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurentul M. C. N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ împotriva sentinței civile nr._ din 11.11.2013 a Judecătoriei C.-N. privind și pe intimata . având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul intimatei ., numitul Z. Ruslan, identificat cu CI . nr._, CNP_, lipsă fiind reprezentantul recurentului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ. constată că, este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.
Instanța întreabă părțile dacă sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul intimatei solicită instanței respingerea recursului formulat de către recurent, menținerea în totalitate a sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală conform motivelor susținute și la instanța de fond, respectiv faptul că la adresa trecută în procesul verbal de contravenție, ., intimatul nu a făcut dovada că ar fi vorba despre domeniul public sau privat al recurentului, astfel încât nu se poate reține săvârșirea contravenției prev. de art.2 lit.b din HCL nr.149/2009 în situația parcării autovehiculului la această adresă. Depune înscrisuri în probațiune.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/11.11.2013 a Judecătoriei C.-N. s-a respins excepția tardivității plângerii contravenționale.
A fost admisă plângerea contravențională formulată de contestatoarea ., cu sediul în C.-N., ., jud. C., împotriva procesului-verbal de contravenție nr._/485 încheiat la data de 10.01.2013 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N.-DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C. și în consecință:
S-a anulat procesul verbal de constatare a nr._/485 încheiat la data de 10.01.2013 de către M. C.-N. - Direcția Poliția Locală.
A fost exonerată contestatoarea . de plata amenzii contravenționale în sumă de 400 RON, aplicată prin procesul verbal nr._/485 încheiat la data de 10.01.2013 de către M. C.-N. - Direcția Poliția Locală și s-au înlăturat celelalte consecințe ale sancțiunii respective.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.03.2013 sub numărul de mai sus, contestatoarea . a atacat procesul-verbal de contravenție nr._/485 încheiat la data de 10.01.2013 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, solicitând în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, constatarea nulității procesului-verbal de contravenție contestat, iar în subsidiar, anularea lui și implicit a amenzii de 400 lei.
În motivarea plângerii, contestatoarea a susținut în esență că nu poate fi subiect activ al faptei reținute în sarcina sa întrucât HCL nr.149/2009 nu instituie răspunderea persoanei juridice, că procesul verbal nu cuprinde datele de identificare ale contravenientului întrucât sunt indicate datele persoanei juridice căreia îi aparține autoturismul, iar nu ale persoanei vinovate de săvârșirea faptei, că prin omisiunea menționării persoanei fizice care a săvârșit fapta este vătămat dreptul la apărare al contestatoarei, că procesul verbal nu cuprinde datele unui martor asistent, că s-a prescris executarea amenzii, procesul verbal fiind încheiat la aproape 5 luni de la data constatării faptei și nefiind respectat termenul de 1 lună pentru comunicarea lui.
În drept, contestatorul a invocat art.16 și următoarele, art.32 și următoarele din OG nr.2/2001.
În probațiune, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității, iar în fond a solicitat respingerea plângerii, susținând că apărările contestatoarei sunt neîntemeiate, că persoana juridică răspunde conform actului normativ incident în cauză, că CEDO nu interzice instituirea unor prezumții de responsabilitate cu condiția ca ele să fie relative și să aibă o justificare rezonabilă, or autovehiculul aparține contestatoarei, că intimatul a solicitat contestatoarei să comunice identitatea utilizatorului autovehiculului, dar aceasta nu a răspuns cererii, că reclamanta a fost sancționată de mai multe ori pentru asemenea fapte contravenționale și de fiecare dată încearcă să scape de răspundere, că lipsa martorului poate atrage doar sancțiunea nulității relative, că procesul verbal a fost comunicat în termenul legal impus de art.14 din OG nr.2/2001 și că oricum această excepție privește executarea iar nu aplicarea sancțiunii. A susținut că fapta a fost constatată de agentul constatator cu propriile sale simțuri, motiv pentru care procesul verbal beneficiază de prezumția de temeinicie iar sarcina de a dovedi o stare de fapt contrară celei reținute în cuprinsul procesului verbal contestat pentru a răsturna această prezumție revine contestatoarei (f 14-18).
Instanța deliberând cu prioritate cu privire la excepția tardivității, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, a reținut că procesul verbal contestat a fost comunicat contestatoarei la data de 17.01.2013 (fila 21) iar plângerea contravențională a fost expediată pe adresa instanței la data de 31.01.2013: f. 26, prin urmare în interiorul termenului legal prevăzut de art. 31 din O.G. 2/2001. În consecință va respinge ca neîntemeiată excepția tardivității plângerii contravenționale.
Analizând ansamblul probelor aflate la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/485 încheiat la data de 10.01.2013 de către M. C.-N. - Direcția Poliția Locală, s-a constatat săvârșirea de către contestatoare, a contravenției prevăzute de articolul 1, litera a din HCL nr.149/2009, constând în faptul că la data de 24.09.2012, ora 08:25 pe domeniul public aparținând Municipiului C.-N., pe ., autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ încălca dispozițiile anterior menționate privind oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor destinate transporturilor de persoane sau de marfă, cu masa totală maximă autorizată de peste 2 tone pe domeniul public sau privat al municipiului C.-N.. În temeiul art.2, litera b din cuprinsul aceluiași act normativ, contestatoarei i s-a aplicat pentru această faptă, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 800 RON (f 19).
Potrivit articolului 34 aliniatul 1 din O.G. nr.2/2001, instanța este obligată, din oficiu, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat sub aspectul legalității, instanța de fond a reținut că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, instanța neputând identifica nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Instanța reține astfel că art.5 din HCL nr.149/2009 instituie răspunderea persoanei juridice și că omisiunea din cuprinsul procesului verbal de contravenție a datelor persoanei fizice care a condus efectiv autovehiculul nu încalcă în nici un fel dreptul la apărare al contestatoarei în condițiile în care sancțiunea a fost aplicată persoanei juridice în calitate de proprietar al autovehiculului.
Contestatoarea a mai invocat cu titlul de cauză de nulitate a procesului verbal contestat și împrejurarea că procesul verbal nu poartă datele unui martor asistent, dar instanța a reținut că deși prezența unui martor asistent care să confirme motivele încheierii procesului verbal în lipsa contravenientului a fost instituită ca o garanție suplimentară de legalitate a procesului verbal pentru cazul în care acesta ar fi întocmit în lipsa contestatorului, dispozițiile articolului 19, aliniatul 3 din OG nr.2/2001 prevăd și o situație de excepție în care este posibilă încheierea în condiții de legalitate a procesului verbal atât în lipsa contravenientului cât și în lipsa unui martor asistent cu condiția indicării motivului acestei lipse în cuprinsul procesului verbal, iar în speță, intimatul a indicat acest motiv consemnând că persoanele prezente refuză să se implice. Instanța de fond a reținut oricum că nici lipsa martorului asistent nu este prevăzută de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, putând atrage cel mult nulitatea relativă a procesului verbal cu condiția ca această omisiune să fi cauzat contestatoarei o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, dar contestatoarea nu a dovedit că ar fi suferit o vătămare din acest motiv.
În ce privește prescrierea executării sancțiunii, instanța de fond a reținut pe de o parte că procesul verbal de contravenție a fost încheiat în interiorul termenului legal de 6 luni prevăzut de art.13 din OG nr.2/2001 și pe de altă parte că deși potrivit art.14 din același act normativ, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, necomunicarea actului în interiorul termenului legal de o lună nu constituie un motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție, vizând executarea sancțiunii, fază ulterioară încheierii procesului verbal de contravenție a cărui valabilitate se raportează la cauze anterioare sau cel mult concomitente încheierii lui.
În ce privește temeinicia, instanța de fond a reținut însă că prin art.5 din H.C.L. nr.149/2009 a fost instituită obligația proprietarului sau deținătorului vehiculului/autovehiculului de a comunica poliției comunitare, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea utilizatorului vehiculului/autovehiculului la data și ora săvârșirii contravenției, în caz contrar procesul-verbal urmând a fi încheiat pe numele proprietarului sau deținătorului acestuia, chiar dacă este o persoană juridică. Așadar, această procedură prealabilă întocmirii procesului-verbal de contravenție este menită să conducă la stabilirea identității conducătorului auto la data și ora săvârșirii contravenției, fiind prevăzută tocmai pentru a se asigura respectarea principiului caracterului personal al răspunderii contravenționale, iar intimatul era îndreptățit să rețină în sarcina contestatoarei și să aplice sancțiunea acesteia numai în cazul în care contestatoarea nu ar fi răspuns cererii intimatului de indicare a identității autorului contravenției constatate.
În speță, nu se poate reține însă că intimatul a parcurs această procedură atâta vreme cât nu a depus la dosar și dovada comunicării către contestatoare a unei cereri în acest sens, or neîndeplinind propria sa obligație legală de informare, prealabilă întocmirii procesului verbal de contravenție, intimatul nu putea încheia în mod legal procesul verbal de contravenție pe numele contestatoarei, exclusiv în considerarea calității acesteia de proprietar al autovehiculului. În plus, contestatoarea fiind o persoană juridică, pe baza definiției date noțiunii de conducător auto prin articolul 6 punctul 13 din OUG nr.195/2002, conform căruia conducătorul auto este persoana fizică posesoare a unui permis de conducere și a unui certificat de atestate profesională, care conduce un autovehicul de o anumită categorie, instanța de fond a apreciat că numai conducătorul auto ca persoană fizică poate în mod logic și obiectiv să conducă un autovehicul și în consecință, să comită fapta de oprire, staționare sau parcare a autovehiculului, faptă reținută în sarcina contestatoarei care ar fi putut dezvălui identitatea conducătorului auto dacă intimatul și-ar fi respectat obligația impusă prin HCL nr.149/2009.
Instanța de fond a reținut astfel că procesul-verbal de contravenție nu a fost legal întocmit, nelegalitate ce pune sub semnul îndoielii inclusiv temeinicia actului întrucât identitatea autorului contravenției nu a fost stabilită de agentul constatator cu respectarea tuturor dispozițiilor HCL nr.149/2009.
În consecință, în temeiul articolului 34 aliniatul 1 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a admis plângerea formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimatul, a anulat procesul verbal de constatare a contravenției nr._/485 încheiat la data de 10.01.2013 de către M. C.-N. - Direcția Poliția Locală și a exonerat-o pe contestatoare de plata amenzii contravenționale în cuantum de 400 RON.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, M. C.-N., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii plângerii contravenționale, în motivare arătându-se în esență că admiterea plângerii contravenționale nu este o soluție legală și temeinică, din moment ce forța probantă a procesului-verbal nu a fost răsturnată prin probatoriul administrat în cauză, prima instanță motivându-și hotărârea exclusiv pe afirmațiile petentei, nedovedite prin probe concludente, respectiv interpretând în mod eronat situația de fapt descrisă în actul constatator al contravenției.
Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, reținând în mod corect că în cauză identitatea autorului contravenției nu a fost stabilită de agentul constatator cu respectarea tuturor dispozițiilor H.C.L. nr.149/2009 (existând astfel un dubiu care trebuie să-i profite petentei), argumentele aduse de către instanța de fond în sprijinul soluției pronunțate fiind pe deplin întemeiate și convingătoare, tribunalul însușindu-și-le în totalitate.
În acest sens este de precizat că, potrivit jurisprudenței CEDO, instanțele de control judiciar nu sunt obligate să reia în motivarea hotărârii argumentele învederate de prima instanță și să dezvolte din nou în considerentele deciziei întregul material probator, dacă aceste argumente sunt pertinente și complete și dacă, cazul de față, motivele de recurs prezentate de recurent nu diferă de susținerile acestuia în fața primei instanțe (f.14-18 dosar fond).
În consecință, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul M. C.-N., împotriva sentinței civile nr._ din 11.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M. C.-N., cu sediul în C.-N., .-3, jud. C., împotriva sentinței civile nr._ din 11.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 15.10.2014.
Președinte, P. U. | Judecător, I.-M. L. | Judecător, A.-C. Ț. |
Grefier, C.-L. B. |
Red. M.L./DM./2 ex.
Jud. fond: M. A.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 5011/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1245/2014.... → |
|---|
