Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1969/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1969/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 3765/328/2012
Dosar nr._
Cod operator cu caracter personal:3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1969/2014
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-F. B.
Judecător I.-M. L.
Judecător A.-C. Ț.
Grefier M. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de către recurenta S.C. C. T. S.R.L, împotriva sentinței civile nr.1627/30.05.2013 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul intimata A. R. ROMÂNĂ - AGENȚIA CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul din oficiu își verifică competența, astfel stabilește că, este competent general, material și teritorial în soluționarea recursului de față .
De asemenea, se constată că, recursul este declarat în termen, motivat, comunicat.
Nefiind alte cereri de formulat în probațiune tribunalul, încuviințează proba cu înscrisuri ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare pe recurs.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1627/30.05.2013 a Judecătoriei T. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta ..R.L., cu sediul social în . jud. Cluj, în contradictoriu cu intimata A. R. Română-Agenția Cluj, cu sediul procesual ales în mun. Oradea, ..6, jud. Bihor, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/25.01.2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței la data de 04.02.2011 sub nr. de dosar_ petenta ..R.L. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata A. R. Română, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, . nr._ din 25.01. 2011.
În motivarea plângerii contravenționale petenta susține că procesul-verbal este lovit de nulitate pentru neîndeplinirea de către agentul constatator inspector a obligațiilor stabilite în sarcina sa de art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001. Totodată, s-a solicitat instanței să stabilească că sancționarea petentei este neîntemeiată și să dispună anularea efectelor procesului verbal de contravenție cu consecința exonerării societății de la plata amenzii contravenționale, iar în subsidiar, având în vedere împrejurările concrete ale stării de fapt să dispună admiterea în parte a plângerii contravenționale prin înlocuirea sancțiunii aplicate din amenda contravențională în avertisment sau reducerea cuantumului amenzii aplicate.
Petenta precizează că autovehiculul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_, supus controlului ARR la data constatării contravenției, destinat transportului de călători, era condus de către numitul C. R. A., autovehiculul deținea la zi toate licențele, autorizațiile, inspecția tehnică periodică, rovinieta, era întocmită foaia de parcurs, achitată polița de asigurare de răspundere civilă auto, verificarea tahografului, certificatul de competență profesională, certificatul de clasificare emis de ARR, asigurarea de accidente a persoanelor din autovehicul.
Petenta susține că, în exploatarea zi de zi și în relația cu agentul economic care se află la o distanță de 50 km, ai cărui angajați sunt transportați zilnic, pe două și trei schimburi, nu se pot preîntâmpina situații ca listele călătorilor să fie actuale, în condițiile în care pot exista situații de trafic de personal (învoiri, schimb de personal și zile libere) ca și în speța de față în care 2 persoane angajate, deși trecute pe lista de transport din ziua respectivă au făcut schimb cu alte persoane.
Petenta subliniază că în loc de doi angajați că erau alți doi întrucât s-a efectuat un schimb de tură între angajații firmei beneficiare.
Agentul constatator inspector se arată că nu a consemnat în mod obligatoriu toate împrejurările comiterii faptei, în sensul în care în stabilirea caracterului grav al contravenției nu a indicat și faptul că urmarea socialmente periculoasă a conduitei reprobabile a firmei nu a produs pagube sau prejudicii autorităților statului, rezumându-se la a reproduce în procesul-verbal textul articolului din actul normativ care prevede contravenția, fără a descrie fapta concretă, împrejurările producerii, modul și mijloacele folosite pentru săvârșirea ei, precum și alte date din care să se deducă situația concretă, vinovăția și pericolul social al faptei.
Petenta consideră că soluția se regăsește în dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, care statuează obligațiile corelative ale agentului constatator. Aceste lipsuri, care sunt cauze de nulitate, se arată că își au rațiunea lor și sunt considerate de lege esențiale, atrăgând nulitatea procesului-verbal, fiind vorba de erori și omisiuni.
Agentul constatator se arată că era obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni. La rubrica „Alte mențiuni” se arată că nu a fost precizată nici o mențiune în acest sens.
Astfel, se arată că actul de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat abuziv, persoana sancționată neavând posibilitatea producerii nici unei probe contrare prevăzute de lege, întrucât nu recunoaște faptele consemnate în procesul verbal de contravenție pe care 1-a contestat.
Lipsa elementelor constitutive al contravenției consemnate prin procesul verbal atacat se arată că rezidă în primul rând și din faptul că petenta nu a primit o solicitare din partea societății beneficiare a transportului de persoane de modificare a listei persoanelor transportate și din acest motiv se arată că în mod nelegal și fără temei s-a aplicat aceasta sancțiune contravențională.
În ceea ce privește fapta comisă, se arată că agentul constatator trebuia să sancționeze persoana fizică, respectiv conducătorul auto sau reprezentantul societății comerciale, întrucât se arată că acesta a încălcat obligațiile prevăzute în sarcina sa și nicidecum S.C. C. T. S.R.L.
Subiectul activ al acestei contravenții se arată că este persoana fizică conducătorul auto sau administratorul societății, S.C. C. T. S.R.L., nefiind subiectul activ al contravenției reținute în actul atacat.
Din punct de vedere juridic, se arată că: proprietarul unui autovehicul este persoana fizică sau juridică care figurează în acte în calitate de titular al dreptului de proprietate; deținătorul unui autovehicul, conform Codului civil R., este definit că este persoana care are posesia unui bun mobil, posesie care poate să fie temporară sau permanentă; utilizatorul unui vehicul - singura definiție juridică a acestei noțiuni de utilizator o găsim doar în legislația aferentă leasingului, acolo unde utilizatorul este definit ca fiind persoana ce utilizează un autovehicul în baza contractului încheiat cu firma de leasing; dreptul de utilizare a unei mașini așa cum este definită în contextul unui contract de leasing, este un drept special care are izvorul într-un contract de leasing și se deosebește de dreptul de folosință a mașinii normat de Codul Civil Român.
Deci, se arată că deținătorul unui autovehicul, în contextul general al raportării la dispozițiile Codului Civil în materie de dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, nu va putea fi sancționat cu amendă contravențională în condițiile în care fapta a fost săvârșită de către conducătorul auto, acesta acceptând să transporte alți doi angajați în locul celor trecuți în documentul lista persoanelor.
În subsidiar, se arată că în analiza concretă a împrejurărilor comiterii faptei petenta solicită aplicarea unui avertisment sau reducerea cuantumului sancțiunii aplicate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. O.G. nr. 2/2001, O.U.G. 195/2002, Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002.
Intimata a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată și menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție, cu obligarea petentei de a achita amenda contravențională.
În motivarea întâmpinării se precizează că susținerile petentei referitoare la faptul că fapta nu a fost descrisă corespunzător de către agentul constatator sunt nefondate. La punctul 1 din cadrul procesului verbal dedus judecății se arată că agentul constatator a precizat toate elementele necesare pentru individualizarea faptei contravenționale și pentru aprecierea gradului de pericol social concret al faptei reținute în sarcina petentei. Prin urmare, se arată că agentul constatator a respectat întrutotul dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001.
Procesul verbal se arată că a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 19 alin.3, menționând la punctul 10 din acesta motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului precum și cel al lipsei martorului.
În practica constanta a Curții Constituționale se arată că s-a statuat faptul că art. 19 alin (1) și (3) nu încalcă dreptul la apărare statuat de art. 24 (1) din Constituție, contravenientul beneficiind de toate beneficiile dreptului la apărare prin promovarea plângerii contravenționale, iar în cursul procesului își poate angaja avocat și poate face orice apărare pe care o consideră necesară.
Dreptul de a formula obiecțiuni se arată că s-a materializat pe deplin prin plângerea contravențională.
Susținerile petentei referitoare la faptul că nu poate fi sancționată motivat de faptul că aceasta nu este proprietara vehiculului se arată că sunt nefondate, deoarece legiuitorul a înțeles să prevadă în mod expres cine are calitatea de subiect activ al contravenției prevăzute de art. 58 lit. k) din O.U.G. nr. 109/2005 actualizată. Pe cale de consecință se arată că nu este lăsat la aprecierea agentului constatator pe cine să sancționeze, acesta fiind obligat să sancționeze operatorul de transport în conformitate cu art.. 58 lit. k raportat la art. 59 alin. (1) lit. d). din actul normativ mai sus menționat.
Prin urmare, se arată că sunt îndeplinite condițiile în care poate fi angajată răspunderea persoanei juridice, petentei îi revine atribuția să depună diligente suplimentare cu privire la legalitatea efectuării transportului și supravegherea în acest sens a modului în care se desfășoară activitatea de transport pe care aceasta o prestează prin prepușii săi, în cazul de față are obligația de a verifica la finalul cursei cum s-a desfășurat aceasta, de a stabili dacă a fost respectată legislația în materia transporturilor de către prepușii săi și să ia măsuri în cazul încălcării acestor prevederi. Așadar, se arată că răspunderea încălcării dispozițiilor legale îi revine operatorului de transport, deoarece răspunderea unității de transport este una legală derivată din prerogativele de diriguire și control asupra modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, revine persoanei juridice angajatoare, care în consecință răspunde contravențional. Art. 59 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009 se arată că prevede „ se sancționează cu amendă aplicată întreprinderilor sau operatorilor de transport rutier români sau străini, după caz: (...) lit. d). de la 7.000 lei la 9.000 lei. faptele prevăzute la art. 58 lit. g), j), k) și r).”
Contravenția reținută în sarcina petentei se arată că are ca element material încălcarea obligației de a nu transporta persoane care nu sunt menționate în documentul de transport, petenta se arată că nu se poate prevala de propria culpă în apărarea sa, iar reaua credință aparține petentei și nicidecum agentului constatator care, în mod corect a reținut în sarcina acesteia încălcarea obligației de a respecta legislația transporturilor cu privire la obligația operatorului de transport de transporta numai persoanele precizate în documentul de transport. Fapta ca realitate concretă, se arată că realizează într-o măsură și într-un mod distinct, trăsăturile esențiale ale contravenției și orice faptă care întrunește elementele constitutive prevăzute de o normă contravențională constituie contravenția prevăzută în acea normă și tocmai de aceea trebuie apreciată distinct de la o persoană la alta și de la o împrejurare la alta.
Sub aspectul temeiniciei, se învederează că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptelor săvârșite, la împrejurările în care acestea au fost săvârșite, la modul și mijloacele se săvârșire a acestora, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientei.
Sub aspectul laturii obiective, se arată că elementul material al contravenției s-a materializat prin acțiunea petentei de a încălca obligația legală ce îi incumbă în calitate de operator de transport rutieri de a-și organiza activitatea astfel încât să fie respectate dispozițiile referitoare la transportul rutier public de persoane. Urmarea imediată a faptei săvârșite de către petentă se arată că constă în lezarea valorii sociale care asigură desfășurarea activității de transport rutier cu respectarea O.U.G. nr. 109/2005.
Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de petentă și urmarea imediată se arată că rezultă, ex re, din însăși săvârșirea acțiunii incriminate.
Sub aspectul laturii subiective, se arată că atitudinea psihică a petentei față de fapta și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu 1-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia, astfel încât sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzută și sancționată de O.G. nr. 37/2007.
În drept, s-au invocat prevederile OUG 109/2005 actualizată, Ordinul MTCT nr. 1892/2006 OG nr. 2/2001, art. 115, art. 242 C.pr. civ.
Prin Sentința civilă nr. 3768/2011 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr._, instanța respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta ..R.L., cu sediul social în . jud. Cluj, în contradictoriu cu intimata A. R. Română, cu sediul procesual ales în mun. Cluj-N., ., nr. 63 jud. Cluj.
Prin decizia civilă nr. 480/R/25.04.2012 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, instanța admite recursul declarat de recurenta ..R.L. în contradictoriu cu intimata A. R. Română împotriva Sentinței civile nr. 3768/2011 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a format astfel Dos.nr._ cu soluționarea căreia a fost învestită prezenta instanță.
Plângerea contravențională este scutită de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar în conformitate cu art.15, lit.i din Legea nr.146/1997, art. 36 din OG nr.2/2001 și art.1, alin.2 din OG nr.32/1995.
În temeiul art.167 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de către petentă și de către intimat la dosarul cauzei, precum și proba cu declarațiile martorilor C. R. (fila 32 dos.), Bocoș G. O. (fila 39 dos.), S. D. (fila 40 dos.), S. C. I. (fila 52 dos.).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/25.01.2011 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 7000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 58 lit. k din OUG nr. 109/2005 și sancționată potrivit art. 59 alin. 1 lit. c din același act normativ, reținându-se în sarcina sa următoarele: în data de 25.01.2011 pe DN 1 E60 km 452+200 în loc. Tureni a fost oprit și verificat conducătorul auto Cânta R. A. cu microbuz cu nr. de înmatriculare_ deținut și utilizat de . Viișoara, care efectua transport ocazional de persoane în trafic național, pe traseul Câmpia Turzii - Cluj-N.; conform documentului de control nr._, din documentele prezentate și prin verificarea listei de călători s-a constatat efectuarea transportului având la bord persoane care nu sunt menționate în documentele de transport, exemplu Bocos G., S. D.. De asemenea s-a constatat utilizarea unui document de transport fără data efectuării transportului.
Plângerea împotriva procesului verbal a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.31 din OG nr.2/2001.
În cauză, instanța de fond, procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției, a constatat că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea tuturor condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul textelor legale cărora li s-a dat eficiență, respectiv art. 58 lit. k și art. 59 alin. 1 lit. c din OUG nr. 109/2005, instanța a reținut că acestea erau în vigoare la momentul săvârșirii faptei, însă ulterior au fost abrogate. În prezent, fapta calificată drept contravenție constituie în continuare contravenție în temeiul art.4 pct.13 din HG nr.69/2012, nefiind scoasă în afara sferei ilicitului contravențional, astfel încât nu este incident art. 12, alin.1 din OG nr.2/2001. Mai mult, întrucât minimul special prevăzut de HG nr.69/2012 pentru fapta dedusă judecății este de 8000 lei, nu se poate da eficiență nici art. 12, alin.2, teza I, astfel încât, în temeiul art.12, alin.2, teza a II-a, vor fi avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 59 alin. 1 lit. c din OUG nr. 109/2005.
Pe fondul cauzei, în privința criticilor aduse de petent legat de modul de descriere a faptei contravenționale instanța le-a apreciat ca neîntemeiate. În acest sens, instanța a avut în vedere că descrierea faptei contravenționale presupune o scurtă, dar cuprinzătoare descriere a faptei concrete, astfel încât să fie surprinse informațiile esențiale cu privire la această faptă și să permită încadrarea ei în ipoteza legală a normei juridice care reglementează contravenția. Din această ultimă rațiune se poate ajunge la situații în care descrierea faptei în procesul verbal să se apropie uneori în măsură considerabilă de modul în care este reglementată contravenția de legiuitor.
Într-adevăr o prezentare generală și lipsită de conținut a faptei echivalează cu lipsa acesteia și atrage nulitatea procesului-verbal în condițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, însă în cauză, verificând cuprinsul procesului verbal contestat, instanța de fond a apreciat că descrierea faptei este sintetică, dar îndestulătoare pentru a permite decelarea existenței elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art. 58 lit. k din OUG nr. 109/2005. Nu este nicidecum vorba despre o simplă redare a conținutului textului care prevede și sancționează fapta contravențională.
De altfel, petenta nu indică în concret care sunt elementele de fapt pe care agentul constatator ar fi trebuit să le insereze în procesul verbal, dar pe care a omis în fapt a le evidenția.
În ceea ce privește critica petentei în sensul că nu i s-a adus la cunoștință de către agentul constatator dreptul de a face obiecțiuni, instanța a apreciat că nu s-a dovedit de către petentă că astfel i s-a pricinuit o vătămare care să poată fi înlăturată doar pe calea anulării procesului verbal dedus judecății. Mai mult, pe calea plângerii contravenționale au fost dezvoltate toate obiecțiunile pe care petenta le-a avut față de procesul verbal contestat. Astfel fiind, instanța a apreciat și această critică drept neîntemeiată.
O altă critică a petentei privește lipsa calității de subiect activ în ceea ce o privește raportat la contravenția reținută în sarcina sa.
Potrivit prevederilor art. 58 lit. k din OUG nr. 105/2003 „Constituie contravenții următoarele fapte: ... k) efectuarea transportului rutier public de persoane prin servicii ocazionale în trafic național cu persoane care nu sunt menționate în documentul de transport". Totodată, potrivit art. 59 alin. 1 lit. c din același act normativ „(1) Se sancționează cu amendă aplicată întreprinderilor sau operatorilor de transport rutier români sau străini, după caz: c) de la 7.000 lei (RON) la 9.000 lei (RON), faptele prevăzute la art. 58 lit. g), j), k) și r)".
Față de normele anterior citate, se poate observa că subiectul activ al contravenției reținute în sarcina petentei este în concret determinat prin norma contravențională: întreprinderile sau operatorii de transport rutier romani sau străini. Deci, petenta poate fi și este subiect activ al contravenției constatate și sancționate prin procesul verbal contestat. dată fiind claritatea textului legal, susținerile petentei în ceea ce privește diferențele dintre noțiunile de proprietar, deținător, utilizator sunt lipsite de relevanță.
În ceea ce privește elementul material al laturii obiective a contravenției, respectiv efectuarea transportului rutier public de persoane prin servicii ocazionale în trafic național cu persoane care nu sunt menționate în documentul de transport, instanța a reținut că petenta a recunoscut prin plângerea ce face obiectul prezentei cauze săvârșirea contravenției, arătând totodată că a fost vorba de două persoane care au făcut schimb de tură și din acest motiv nu au apărut pe lista persoanelor transportate, precum și că astfel de situații nu se pot preîntâmpina pe fondul unor modificări care apar în fluxul de personal la societatea beneficiară a transportului.
Prin urmare, petenta nu a contestat realitatea celor reținute în procesul-verbal de constatare a contravenției, ci mai degrabă a încercat justificarea lor.
Mai mult, instanța a reținut că justificările petentei nu sunt conforme cu starea de fapt care se decelează din declarațiile martorilor audiați în cauză.
Astfel, așa cum se arată în chiar procesul verbal, au fost depistate două persoane care nu figurau pe documentul de transport: Bocos G., în realitate Bocos G. O., respectiv S. D., ambele audiate ca martori în prezenta cauză.
Din declarația martorului Bocos G. O. (fila 39 dos.) rezultă că acesta era angajat al . – beneficiară a transportului. Acest aspect este confirmat și de adeverința depusă în probațiune la fila 31 dos. Este de remarcat însă că martorul admite că nu figura pe listă, nu avea asupra sa legitimație de serviciu și, mai mult, arată că șoferul nici măcar nu a verificat lista pasagerilor, cel mai probabil prezumând că este angajat al . întrucât era împreună cu alți angajați ai aceleiași societăți.
Din declarația martorei S. D. rezultă că aceasta, văzând microbusul în cauză oprit în așteptarea unor muncitori a solicitat șoferului să o transporte până la Cluj, menționând că nu are bani să îi plătească, iar șoferul a acceptat. Este de remarcat că nu rezultă din declarația martorei că ar fi fost întrunite condițiile vreunei stări de necesitate astfel încât transportarea de urgență a martorei să nu sufere amânare și să îi pună acesteia în pericol viața, integritatea corporală sau sănătatea.
Nici declarația martorului S. C. I. (fila 52 dos.) nu permite decelarea vreunei stări de necesitate raportat la numita S. D., pe care o descrie doar ca o femeie bătrână și bolnavă.
Audiat ca martor, șoferul microbusului, numitul C. R. (fila 32 dos.) arată că a transportat-o pe numita S. D. din milă.
Față de cele de mai sus, instanța a reținut că nu se verifică decât în parte motivarea petentei în sensul că erau transportați alți doi angajați ai firmei beneficiare a transportului, pe fondul fluxului și modificărilor de personal din firma beneficiară. O persoană transportată - numita S. D. - nu avea nicio legătură cu .. Într-adevăr, numitul Bocos G. O. era angajat al ., dar nu figura pe documentul de transport pe care de altfel șoferul nici nu l-a verificat, cum însuși martorul Bocos afirmă.
Este fără îndoială culpa firmei beneficiare că nu a comunicat petentei lista modificată a pasagerilor, în condițiile în care, date fiind mijloacele moderne de comunicație (ex. fax, mail etc.) acest lucru se poate realiza în cel mai scurt timp, chiar și cu puțin înainte de începerea cursei.
Cu toate acestea, culpa societății beneficiare nu înlătură culpa societății petente care nu trebuia să transporte persoane care nu figurau pe documentul de transport, ci să lase societatea beneficiară a transportului să suporte consecințele propriei neglijențe constând în netransmiterea listelor actualizate de pasageri.
Este de asemenea fără îndoială culpa șoferului că a acceptat să transporte persoane care nu figurau pe documentul de transport, dar nici culpa șoferului nu este de natură să înlăture culpa societății petente.
Societatea petentă este culpabilă în eligendo raportat la persoana șoferului și este culpabilă prin aceea că nu și-a luat toate mijloacele de precauție care să prevină săvârșirea contravenției în cauză. Petenta în calitate de operator de transport rutier avea obligația de a-și organiza activitatea, respectiv de a verifica și controla activitatea personalului său, astfel încât să fie respectate dispozițiile referitoare la transportul rutier public de persoane. Este adevărat că șoferul, audiat ca martor, arată că a fost instruit să nu ia alte persoane decât cele de pe lista de transport, dar petenta trebuia să verifice dacă un simplu instructaj de acest fel produce efecte și, în caz contrar, să ia măsuri suplimentare pentru respectarea legii – ceea ce evident ar fi fost cazul în ceea ce îl privește pe numitul C. R.. Faptul că i s-a desfăcut ulterior șoferului contractul de muncă de către petentă nu este o măsură de natură să prevină încălcarea legii – cum ar fi trebuit să ia petenta, ci este o măsură post factum, luată în cadrul raporturilor de muncă petentă-angajat și în contextul răspunderii eventual disciplinare a acestuia din urmă.
Concluzionând, instanța de fond a apreciat că în cauză este îndeplinită și condiția vinovăției societății petente.
Raportat la toate cele de mai sus, instanța a reținut că petenta a fost în mod legal și temeinic sancționată contravențional, nefiind dovedită în cauză o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Cât privește petitul de înlocuire a amenzii aplicate petentei cu avertisment, instanța l-a apreciat ca neîntemeiat, raportat la dispozițiile art.7 din OG nr.2/2001.
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției din perspectiva sancțiunii aplicate, instanța a constatat că aceasta corespunde încadrării juridice date faptei, înscriindu-se în limitele prescrise de lege. Totodată a reținut că amenda a fost aplicată în cuantumul minim stabilit de lege, respectiv 7000 lei, neputând fi apreciată ca excesivă și corespunde, în aprecierea instanței, gravității faptei astfel cum aceasta rezultă din circumstanțele săvârșirii ei.
Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta, potrivit dispozitivului prezentei sentințe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta S.C. C. T. S.R.L., solicitând admiterea recursului formulat în temeiul art. 304 c.p.c și, în consecința modificarea în totalitate sentinței Judecătoriei T., casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare ca fiind nelegală, și în primul caz pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, ., nr._ din data de 25.01.2011, deoarece este nul absolut și în consecința sa anulați și efectele procesului verbal, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că instanța nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, deoarece potrivit tahografului, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ s-a deplasat în data de 25.01.2011 de la ora 7.00 - 7.40, respectiv 11.50 -12.45, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ fiind staționată între orele 7.40-11.50, deci la ora 11.00 nu putea sa se deplaseze pe DN1 E 60, KM452+200 DR loc. Tureni în direcția Cluj, așa cu, este reținut în procesul verbal. Mașina a fost oprită în trafic abia la ora 12,50 și aplecat mai departe la 13,25, fapt menționat de inspectorul care a oprit autoturismul și a ștampilat, completat și semnat tahograful.
Având în vedere că descrierea faptei nu corespunde cu realitatea, întrucât agentul de poliție nu a prezentat toate împrejurările în care s-a întâmplat, în vederea stabilirii în mod corect a faptei săvârșite, respectiv a textului de lege nesocotit, procesul verbal este nul absolut în temeiul art. 17 raportat la art. 16/1 din Ordonanța Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001, privind regimul juridic al contravențiilor:
De asemenea, având în vedere că în concepția Curții E.D.O., procedura contravențională este asimilată celei penale, sarcina probei aparține celui ce acuză, în speță organului constatator.
Pe lângă faptul că agentul procedează la o încadrare greșită a faptei săvârșite, nici nu face o descriere corespunzătoare a acesteia, pentru verificarea corectitudinii încadrării juridice a faptei și individualizării sancțiunii, în lipsa acestor mențiuni și în lipsa unor alte probe (de exemplu declarația unui martor) impunându-se aplicarea principiului în dubio pro reo.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată următoarele:
Prin procesul verbal procesul verbal de contravenție . nr._/25.01.2011 recurenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 7000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 58 lit. k din OUG nr. 109/2005 și sancționată potrivit art. 59 alin. 1 lit. c din același act normativ.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut aceea că în data de 25.01.2011 pe DN 1 E60 km 452+200 în loc. Tureni a fost oprit și verificat conducătorul auto Cânta R. A. care conducea microbuzul cu nr. de înmatriculare_ deținut și utilizat de . Viișoara, care efectua transport ocazional de persoane în trafic național, pe traseul Câmpia Turzii - Cluj-N.; conform documentului de control nr._, din documentele prezentate și prin verificarea listei de călători s-a constatat efectuarea transportului având la bord persoane care nu sunt menționate în documentele de transport, exemplu Bocos G., S. D.. De asemenea, s-a constatat utilizarea unui document de transport fără data efectuării transportului.
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat sub aspectul legalității, instanța de fond a reținut în mod corect, că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolelor 16 și 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, instanța neputând identifica nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor legale care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În privința deficiențelor constatate de recurent sub aspectul descrierii faptei contravenționale, instanța de control judiciar constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate în condițiile în care sunt redate în cuprinsul acestuia informații de o manieră care permite identificarea elementelor esențiale ale faptei contravenționale și totodată, încadrarea sa juridică.
În privința omisiunii judecătorului de a analiza datele inserate în cuprinsul tahografului depus la dosar, precizăm faptul că pe această digramă au fost înregistrate activitățile desfășurate de conducătorul auto în zilele de 25. 01 2011 și 26.01.2011 fără a se putea identifica intervalul orar de la care a început înregistrarea și la care a avut loc schimbarea diagramei, această apărare a recurentei neputând fi primită în condițiile în care aceasta, anterior nici nu a contestat faptul opririi în trafic, ci doar a susținut neactualizarea listelor de călători, indicarea unei ore greșite în asemenea circumstanțe, în care este indicată corect data și locul săvârșirii contravenției, neputând afecta valabilitatea procesului verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a reținut corect faptul că starea de fapt reținută de agentul constatator este una corespunzătoare realității, apărările contravenientei fiind corect înlăturate, declarațiile martorilor audiați și la care instanța de fond a făcut referire, susținând temeiniciei procesului verbal.
Ca atare, în cauza de față, instanța constată că petentul nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, instanța de fond efectuând o analiză obiectivă și judicioasă a tuturor observațiilor contestatoarei, sens în care și în ceea ce privește temeinicia procesului verbal, considerăm că instanța de fond a concluzionat în mod corect că starea de fapt reținută în procesul verbal este cea corespunzătoare realității iar contestatorul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare.
Față de cele de mai sus, tribunalul va respinge recursul declarat de S.C. C. T. S.R.L.Viișoara împotriva sentinței civile nr. 1627 din 30.05.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.C. C. T. S.R.L.Viișoara, cu sediul în Viișoara, nr. 1049 jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 1627 din 30.05.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 12.XI.2014.
Președinte, M.-F. B. | Judecător, I.-M. L. | Judecător, A.-C. Ț. |
Grefier, M. B. |
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4760/2014.... → |
|---|
