Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 2639/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2639/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 10381/117/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR.10._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr.677/2001
SENTINȚA CIVILĂ NR.2639/2014
Ședința publică din 20 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. O.-S.
GREFIER: A.-P. BOȚIOC
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F. Z., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, având ca obiect restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier grefierul de ședință după care se constată că cererea de chemare în judecată este legal timbrată, iar reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Azi, 20 Martie 2014 s-au depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului concluzii scrise din partea reclamantului, și dovezile privind plata onorariului de avocat (f.26-29)
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art.395 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 16 Octombrie 2013 reclamantul F. Z. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, restituirea sumei de 2.030 lei, reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule, achitată cu chitanța . nr._/26 Martie 2010, împreună cu dobânda legală în materie fiscală, determinate potrivit art.124 alin.2 și art.120 alin.7 Cod procedură fiscală, aferente sumei de 2.030 lei de la data achitării, 26 Martie 2010 și până la data restituirii efective a sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând și practică națională și europeană relevantă.
La dosarul cauzei s-au depus decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, chitanțele doveditoare a plății, actele de proveniență ale autoturismului, dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în spațiul UE, actele de înmatriculare ale autoturismului din România, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, alte înscrisuri relevante.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul a achitat prin chitanța . nr._/26 Martie 2010 (f.7) taxa de poluare în cuantum de 2.030 lei pentru înmatricularea unui autovehicul marca FORD, tip FOCUS, autoturism înmatriculat anterior în stat membru au UE în data de 10 Iunie 2005, iar pentru a-și putea înmatricula în țară autoturismul în România a fost obligată să achite, în mod ilegal, suma de 2.030 lei, reprezentând taxă de poluare.
Ulterior reclamantul a solicitat restituirea acestor taxe, însă cererea sa a fost respinsă.
Taxa de poluare a fost percepută sub incidența OUG 50/2008 în forma modificată prin OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OG.218/2010. Ca atare legalitatea dreptului pretins de reclamantă trebuie examinate prin prisma prevederilor OUG 50/2008 în forma sus indicată .
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Analiza trebuie efectuata în primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor doua ordonanțe de urgență. Astfel, în preambulul Ordonanței de urgență nr.218/2008 se prevede faptul că adoptarea acesteia a fost necesară având în vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională; faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care sa asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare,,.
Este lipsit de echivoc faptul că intenția legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării O.U.G. 50/2008, care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmărea inițial „.asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Schimbarea de intenție declarată expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. Astfel, de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limita prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul declarat al O.U.G. 50/2008 s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de muncă angrenate în producția de autovehicule.
Intenția legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O.U.G. 7/2009 sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-și înlăturarea discriminărilor între contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior și ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării în vigoare a O.U.G. 218/2008. Impactul negativ în plan social enunțat în preambulul ordonanței a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, însă acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O.U.G. 218/2008, anterior analizat.
Trebuie enunțat în acest context si faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autoturismelor în România, indiferent dacă este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificările OUG 50/2008, o anumită categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. Astfel ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state
membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilita potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008. Într-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o nouă dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate.
Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse OUG 50/2008, taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Institute a Comunităților Europene.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
În urma modificărilor aduse prin OUG 218/2008 și OUG 7/2009, norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare intre autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Exista desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție și prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de către Comisia Europeană, la data de 25.06.2009, în temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, Comisia consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. Comisia se refera astfel la ultima formă a taxei de poluare.
Comisia a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, Comisia a motivat declanșarea procedurii de infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie supuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
Mai apoi, și nu în ultimul rând, trebuie menționat că în data de 07.04.2011 s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Apreciem că în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE –, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art. 20 alin 2 din Constituția României.
Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea paratei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligata să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusa în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, reclamantul este îndreptățit la încasarea dobânzii legale în de la data plății taxei din speță și până la data achitării efective.
Având în vedere considerentele mai sus expuse tribunalul în baza art. 8, 18 din Legea 554/2004 și a prevederilor anterior menționate va admite în parte acțiunea, în sensul că va obliga pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj să restituie reclamantului suma de 2.030 lei, cu titlu de taxă poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de 26 Martie 2010 și până la data restituirii efective a sumei menționate. Față de natura sumei a cărei restituire se solicită, instanța apreciază că sunt incidente normele legale privind dobânda legală și nu dobânda fiscală.
În baza art.453 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga pârâta aflată în culpă procesuală să plătească reclamantei suma de 203 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F. Z. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Cluj-N. și în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2030lei, reprezentând taxa de poluare precum și dobânda legală aferentă calculată de la data plății 26.03.2010 și până la restituirea integrală.
Respinge cererea privind obligarea paratei la plata dobânzii fiscale.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 203 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședință publică din 20.03.2014.
Președinte, M. O.-S. | ||
Grefier, A.-P. Boțioc |
Redactat M.O.S/A.P.B./24 Martie 2014/4 exemplare
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1775/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1969/2014.... → |
|---|
