Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1994/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1994/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 21372/271/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1994/R/2014
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE C.-V. B.
Judecător C.-A. C.
Judecător D. T.
Grefier C.-G. H.
Pe rol este judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe recurent V. T. I. și pe intimat I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr._ din 11.11.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N., dosar având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul constată că apelul este formulat și motivat în termen, comunicat, iar petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr._/2013, pronunțata de către Judecătoria Cluj-N., la data de 11.11.2013, în dosarul cu nr._ s-a respins ca fiind neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul V. T. I. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat în data de 26.11.2012 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ și s-a menținut procesul-verbal atacat.
S–a respins ca fiind neîntemeiata cererea petentului de restituire a amenzii contravenționale achitate, in suma de 140 lei.
S–a respins ca fiind neîntemeiata cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
In considerentele sentinței, instanța a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat în data de 26.11.2012 de către intimatul I. De Poliție Al Județului Cluj petentul V. T. I. a fost sancționat contravențional cu amenda contravenționala in suma de 280 lei (echivalentul a patru puncte-amenda) și cu sancțiunea contravenționala complementara a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, reținându-se ca in data de 26.11.2012, ora 18.25, in Cluj-N., petentul a condus un auto marca Renault pe . de mers spre localitatea Florești, iar la intersecție cu . fi respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric, pătrunzând in intersecție și continuându-și deplasarea.
Deși petentul nu a contestat legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, verificând procesul-verbal în ceea ce privește motivele de nulitate absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care să impună anularea acestuia.
În speță, petentul a contestat situația de fapt, arătând că sunt nereale constatările agentului constatator, fără a invoca vreun argument plauzibil în susținerea poziție sale, cu atât mai mult cu cât a semnat procesul-verbal fara obiecțiuni. Or, procesul-verbal se bucura de o prezumție de adevăr atunci când fapta este constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, supusă dovezii contrare in condițiile art. 1169 din vechiul Cod civil, proba ce nu a fost făcuta de către petent. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu referire la Decizia H. și alții c. României (cererea nr. 7034/07), nu se opune aplicării unei astfel de prezumții, în decizia menționată statuându-se că, în materia circulației rutiere prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil de sancționat încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Cum petentul nu a făcut dovada contrară celor menționate in actul contravențional contestat, instanța apreciază ca procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat în data de 26.11.2012 este legal și temeinic.
În ceea ce privește reindividualizarea sancțiunii aplicate, instanța apreciază că nu se impune aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, deoarece chiar și lipsa unor consecințe concrete încălcarea normei contravenționale menționate poate avea consecințe negative în ceea ce privește siguranța circulației rutiere și a participanților la trafic. Mai mult, din istoricul contravențional al petentului rezulta că acestuia i s-au aplicat multiple sancțiuni contravenționale pentru încălcări ale legislației rutiere.
In consecința, instanța apreciază ca plângerea contravenționala este neîntemeiata și urmează a fi respinsa.
F. de considerentele de mai sus, in temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a respins ca fiind neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul V. T. I. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat în data de 26.11.2012 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ și a menținut procesul-verbal atacat, considerându-l legal și temeinic.
F. de soluția de respingere a plângerii contravenționale, instanța a respins ca fiind neîntemeiata cererea petentului de restituire a amenzii contravenționale achitate, in suma de 140 lei.
Împotriva Sentinței civile nr._/2013, pronunțata de către Judecătoria Cluj-N., la data de 11.11.2013, în dosarul cu nr._, în termen legal, solicitând admiterea recursului, cu consecința modificării în totalitate a Sentinței menționate mai sus, în sensul admiterii plângerii contravenționale, prin care a solicitat în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26.11.2012, întocmit de Politia Mun. Cluj-N., ca fiind netemeinic și nelegal iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor aplicate în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26.11.2012, cu avertismentul.
In motivare recurentul a susținut următoarele motive de nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate:
A contestat de la început starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție arătând că nu am pătruns în intersecție în momentul în care semaforul electric arata culoarea roșie, motiv pentru care a solicitat sa se depună la dosarul cauzei planșe foto și dovada înregistrării video cu săvârșirea acestei contravenții, precum și verificarea metrologica a aparatului de înregistrare. Instanța i-a respins solicitarea de administrare a acestor probe, apreciind ca nu este necesar ca intimata sa depună astfel de înregistrări, atâta timp cat procesul verbal se bucura de o prezumție de adevăr atunci când fapta este constatata prin propriile simțuri de către agentul constatator și este supusa dovezii contrare făcuta de către petent.
Prin omisiunea administrării acestor probe i-a fost refuzat dreptul de a răsturna prezumția de adevăr de care se bucura procesul verbal atunci când fapta este constatata prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Instanța trebuia sa aibă în vedere practica CEDO și anume cauza A. vs. România, din cuprinsul căreia rezultă faptul CEDO asimilează contravențiile faptelor penale, iar faptul ca statul roman a ales sa scoată din sfera infracțiunilor anumite fapte pe care le considera mai puțin periculoase, nu înseamnă ca aceste contravenții nu întrunesc trăsăturile esențiale ale unei fapte pe care legea o prevede ca fiind infracțiune. Astfel Curtea a considerat, în cauza respectiva, ca, în ciuda naturii pecuniare a sancțiunii aplicate reclamantului, a cuantumului redus al acesteia, precum și a naturii civile a legii care sancționează contravenția respectiva, procedura în cauza poate fi asimilata unei proceduri penale. Trebuie remarcat faptul ca dispoziția legislativa a cărei incalcare i-a fost imputata petentului nostru are un caracter general și ea impune un anumit comportament, legiuitorul alăturând acestei cerințe o sancțiune menita în același timp sa descurajeze și sa pedepsească.
Aplicând cele statuate de CEDO in cauza mai sus menționată spetei de față, concluzia care se impune este aceea petentul s-a aflat pe poziția de acuzat din momentul întocmirii procesului verbal de contravenție și anume data de 26.11.2012, prin care era sancționat contravențional pentru comiterea faptei descrise mai sus cu amenda în valoare de 280 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice. Instanța de fond a plecat de la idei preconcepute cum ca procesul-verbal constatat prin propriile simțuri de către organul constatator se bucura de prezumția de adevăr, iar cel care ridica o pretenție trebuie sa o dovedească. Consideră total greșita poziția instanței de fond, atâta timp cat în prezenta cauza nu vorbim de pretenții ci de acuzare. In ceea ce il privește nu a recunoscut fapta care i-a fost imputata, de aceea am cerut intimatei sa prezinte probe care sa susțină veridicitatea acuzației care i s-a adus și pentru care a fost sancționat. Criticam vehement decizia instanței de fond de a nu administra probele solicitate de către reclamant, considerând ca el este cel care trebuie sa argumenteze și nu parata.
În ceea ce privește capătul subsidiar de cerere, înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul, instanța a apreciat greșit că nu se inlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul, câtă vreme proporționale pericolul social al faptei nu este atât de mare incat sa se impună o sancțiune principala a amenzii în valoare de 280 lei și una complementara a ridicării permisului de conducere pentru o perioada de 30 de zile.
În drept, au fost invocate prevederile art. 299 și urm. din C., art. 7 din OG2/2001, art. 6 din CEDO.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, cu sediul în municipiul Cluj-N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat in cauză și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată netemeinicia recursului declarat in cauză, având in vedere următoarele considerente:
Deși in cuprinsul plângerii contravenționale recurentul a contestat starea de fapt consemnată in procesul verbal de contravenție, acesta nu a fost in măsură să probeze o stare de fapt contrară.
Prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, ceea ce înseamnă că petentul are posibilitatea de a administra probe în înțelesul dispozițiilor Codului de procedură civilă pentru a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat.
In jurisprudența sa Curtea a recunoscut in același timp existența unei prezumții de adevăr a procesului verbal de contravenție. Astfel in Decizia H. și alții c. României (cererea nr. 7034/07), Curtea nu se opune aplicării unei astfel de prezumții statuând că, în materia circulației rutiere prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil de sancționat încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Apreciem in lumina celor reținute mai sus temeinică și legală concluzia primei instanțe potrivit căreia procesul-verbal de contravenție se bucura de o prezumție de adevăr atunci când fapta este constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, supusă dovezii contrare in condițiile art. 1169 din vechiul Cod civil, proba ce nu a fost făcuta de către petent.
Contrar celor susținute de recurent, prima instanță nu i-a refuzat dreptul de a înlătura prezumția de adevăr a stării de fapt menționată în procesul verbal de contravenție, căci a admis cererea sa in probațiune, dispunând emiterea adresei de la fila 14 dosar prin care a solicitat IPJ să fapta contravențională a fost înregistrată video, iar in caz afirmativ a solicitat copia înregistrării video sau planșele foto ce surprind fapta petentului.
In cuprinsul întâmpinării intimatul a răspuns acestei solicitări, arătând că nu au fost întocmit alte acte cu ocazia încheierii procesului verbal de contravenție; cu alte cuvinte, nu există înregistrări video sau planșe fotografice ce surprind evenimentul.
Fapta contravențională fiind constată prin propriile simțuri de către agentul constatator, procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de adevăr, intimatul neavând nevoile de probe suplimentare pentru dovedirea realității celor consemnate.
Inregistrarea video sau planșele fotografice serveau petiționarului in dovedirea unei alte stări de fapt.
Cum astfel de planșe sau înregistrări nu există iar petiționarul nu a fost in măsură să propună alte probe admisibile prin care să dovedească altă stare de fapt, susținerea sa privind netemeinicia procesului verbal de contravenție a fost in mod corect înlăturată.
De altfel, apreciem că omisiunea petiționarului de a formula obiecțiuni cu ocazia întocmirii procesului verbal de contravenție si achitarea a jumătate din amendă in termen de 48 de ore indică o atitudine de recunoaștere a celor consemnate in procesul verbal de contravenție.
În ceea ce privește natura sancțiunii contravenționale aplicate, instanța apreciază că amenda contravențională dispusă prin procesul-verbal contestat respectă criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Astfel, instanța constată că petentul nu a invocat sau probat împrejurări de natură să atenueze gradul de pericol social al faptei, iar fapta reținută în procesul-verbal contestat are un grad de pericol social însemnat, întrucâț prin nerespectarea dispozițiilor legale de reglementare a circulației pe drumurile publice se creează o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere și a participanților la trafic, astfel incât sancțiunea amenzii aplicate respectă criteriile de proporționalitate enunțate în cuprinsul art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, cu atât mai mult cu cât istoricul contravențional al recurentului cuprins in întâmpinare la fila 21 dosar, indică faptul că recurentul a fost sancționat in mai multe rânduri pentru contravenții la legea circulației.
Pentru motivele arătate, recursul declarat de petent este nefundat și urmează să fie respins in temeiul art. 34 din OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petentul V. T. I., împotriva Sentinței civile nr._ din 11.11.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 Noiembrie 2014
Președinte, C.-V. B. | Judecător, C.-A. C. | Judecător, D. T. |
Grefier, C.-G. H. |
C.H. 18 Decembrie 2014
RED. C.B. /DACT CH
2 ex./ 20.003.2015
Jud. fond R. C. R.- JUDECĂTORIA CLUJ-N.
| Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
