Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 246/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 246/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 9577/211/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA NR.246/A/2014
Ședința publică din data de 07 Mai 2014
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE F. C. J.
Judecător A. G. C.
Grefier R. B. M.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelanta S.C. A. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul M. C. N. DIRECTIA POLITIA LOCALA împotriva sentinței civile nr._/17.09.2013 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosarul nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de 06.02.2014 prin serviciul de registratura al instanței intimatul a depus întâmpinare, în doua exemplare, din care un exemplar a fost comunicat apelantei, iar la data de 18.03.2014 apelanta a depus chitanța reprezentând dovada achitarii taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 lei.
Instanța, în temeiul art. 131 Noul cod de proc. civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, temeiul de drept fiind art. 95 pct. 2 din Noul cod de proc. civ., care prevede că Tribunalul judecă ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în prima instanță.
Totodată instanța constată că apelul este declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat intimatei și apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza spre soluționare pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/2013 pronunțată de Judecătoria C. - N. în dosarul nr._ s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul MUNICPIUL C. N.- DIRECTIA POLIȚIA LOCALA împotriva procesului-verbal de contravenție nr._/11.03.2013 ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/11.03.2013 încheiat de agent constatator din cadrul Municipiului C.-N., Direcția Poliția Locală, Serviciul Control Urbanism și Disciplină în Construcții a fost sancționată petenta cu amendă în sumă de 1000 lei, întrucât în urma controlului efectuat la data de 25.02.2013,ora 10, a constatat că petenta, in calitate de proprietar si beneficiar al mijlocului publicitar in forma de prisma triunghiulara amplasata in parcarea din . fata bisericii Sf.P., a mentinut aceasta prisma dupa expirarea acordului dat de catre Primarie pe perioada 15 ianuarie-15 februarie 2013 fără a deține autorizație in conditiile Legii nr.50/1991. Fapta a fost încadrată în prevederile art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991, fiind sancționată cu amendă de la 1000 lei la_ lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa contravenientului, nefiind menționat vreun martor-asistent. Sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei a fost aplicată prin rezoluție la data de 11.03.2013 dispunand desfiintarea in 24 de ore de la comunicarea procesului verbal a mijlocului publicitar.
Sub aspectul legalității procesului—verbal de contravenție, instanța de fond a constatat ca procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din OG nr.2/2001, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia care sa poată fi invocat si din oficiu.
Instanța de fond a mai reținut că petenta nu a făcut obiecțiuni serioase care să conducă la ideea că modalitatea în care s-a încheiat procesul-verbal i-a adus prejudicii.
Prima instanța a mai considerat că indicarea in procesul verbal a unei alte persoane decat reprezentantul legal, in conditiile in care contravenienta a fost identificata in mod corect prin celelalte elemente de identificare, nu duce la nulitatea procesului verbal, in conditiile in care nu este invocata si nu a fost dovedita vreo vatamare.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție cu privire la faptul că intimatul ar avea obligația de a efectua probațiunea pentru a dovedi vinovăția persoanei, instanța de fond a reținut că petenta a avut la dispoziție posibilitatea de a se apăra în mod eficient în fața instanței, instanța păstrând în echilibru prezumția legalității procesului-verbal de contravenție și prezumția nevinovăției persoanei.
Observând planșele foto depuse la dosar de catre intimat, instanța de fond a reținut că în mod întemeiat s-a încheiat procesul-verbal în sarcina petentei, aceasta făcându-se vinovată de săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 26 lit. a din Legea nr.50/1991 republicată.
Pentru toate aceste motive, instanța de fond a constatat caracterul neîntemeiat al plângerii formulate de petentă, motiv pentru care a respins plângerea formulată de aceasta ca neîntemeiată.
Cu respectarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art. 468 alin. 1 din Codul de procedură civilă, . a formulat apel, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale .
În expunerea de motive s-a arătat că în cuprinsul procesului – verbal se face referire la altă persoană decât reprezentantul legal al societății apelante, astfel cum acesta este menționat în certificatul ORC
S-a mai susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001 procesul-verbal nefiind semnat de vreun martor asistent.
Totodată, s-a considerat că fapta imputata fost încadrată greșit, având in vedere că pentru mijloacele publicitare, cu caracteristicile unei prisme triunghiulare mobile, fara fundație si fara vreun racord la utilitățile urbane nu este necesara obținerea unei autorizații de construire, conform art. 11 alin 2 din Legea nr. 50/1991.
Intimatul M. C. N., Directia Politia Locala a depus întâmpinare în cauză la data de 06 februarie 2014, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelant și, pe cale de consecință, menținerea soluției instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor apelantei, Tribunalul constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contraventie contestat a fost sanctionată apelanta pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, retinandu-se în sarcina apelantei faptul in calitate de proprietar si beneficiar al mijlocului publicitar in forma de prisma triunghiulara amplasata in parcarea din . fata bisericii Sf.P., a mentinut aceasta prisma dupa expirarea acordului dat de catre Primarie pe perioada 15 ianuarie-15 februarie 2013 fără a deține autorizație in conditiile Legii nr.50/1991, împrejurare constatată la data de 25.02.2013, ora 10:00.
Potrivit prevederilor art.26 lit a din Legea nr. 50/1991, constituie contraventie, dacă nu a fost savarsită în astfel de conditii incat, potrivit legii, sa fie considerată infractiune, executarea sau desfiintarea, totala ori partiala, fara autorizatie a lucrarilor prevazute la art. 3 din același act normativ, cu exceptia celor mentionate la lit. b), de catre investitor si executant.
În mod corect a reținut prima instanță că procesul-verbal contestat de către apelantă a fost legal și temeinic întocmit de către agentul constatator, niciuna dintre susținerile petentei nefiind de natură atrage nulitatea acestuia pentru eventuale vicii de formă sau pentru netemeinicia faptei reținute în sarcina contravenientei.
Trebuie reținut în acest context că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr.2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi constatată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Or, în cauză apelanta nu a invocat și nici nu a dovedit că i-a fost produsă vreo vătămare prin identificarea eronata a reprezentantului legal al societății, iar din probatoriul administrat nu rezultă că apelantei nu i s-ar fi cauzat vreo vătămare care să-o fi expus la neexercitarea dreptului la apărare, dimpotrivă, aceasta a uzat de calea de atac prevăzută de lege, exercitându-și concomitent prerogativele dreptului la apărare.
De asemenea, privitor la susținerea apelantei referitoare la încheierea procesului-verbal în lipsa unui martor, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 19, alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 3, din același act normativ, în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Analizând mențiunile procesului-verbal de contravenție din prezenta cauză, tribunalul constată că acesta a fost încheiat în lipsa contestatoarei, astfel că agentul constatator avea obligația de a găsi un martor care să confirme această împrejurare, iar în ipoteza în care acest lucru nu era posibil, să precizeze motivele pentru care procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în acest mod (în lipsa contravenientei și a martorului asistent). Instanța constată că procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de un martor asistent, însă agentul constatator a precizat motivul pentru care procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în acest mod, arătând că persoanele prezente refuză implicarea.
Or, în raport de împrejurarea că agentul constatator a respectat dispozițiile legale, consemnând motivul pentru care nu a putut obține semnătura unui martor asistent, se constată că și în ceea ce privește acest aspect susținerile apelantei sunt neîntemeiate.
Referitor la temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, tribunalul va avea în vedere că prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției și pentru a acorda în mod real, efectiv petentului dreptul la un proces echitabil instanța apreciază că se pot administra probe în înțelesul dispozițiilor Codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat, în cazul petentului contravenient, respectiv că starea de fapt este cea reținută de agentul constatator, în cazul intimatului.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, tribunalul consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal-ipoteza care se verifica in cauza de fata– procesul-verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Întrucât apelanta nu a administrat probe care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal și nici din alte elemente nu a rezultat o altă situație de fapt sau, cel puțin un dubiu privitor la aceasta, în mod corect instanța de fond a reținut că situația de fapt astfel cum a fost consemnată de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție corespunde adevărului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.1 Cod.pr.civ., tribunalul va respinge apelul formulat în cauză și va păstra în integralitate sentința nr._/2013 pronunțată de Judecătoria C. - N. în dosarul nr._, apreciind-o temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de către apelanta ., prin administrator V. M., cu sediul procesual ales la punctul de lucru situat în C. N., .. 42, jud. C. in contradictoriu cu intimatul M. C. – N. - Direcția Poliția Locală cu sediul in C. N., ., jud.C. împotriva sentinței civile nr._/2013 pronunțată de Judecătoria C. - N. în dosarul nr._, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată
Definitivă.
Pronuntata în ședința publică, azi 07 mai 2014.
Președinte, F. C. J. | Judecător, A. G. C. Fiind în concediu, semnează președintele completului | |
Grefier, R. B. M. |
Red.F.C.J./Tehnored. F.C.J/4ex.
Jud. fond: C. R.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4828/2014.... → |
|---|
