Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1818/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1818/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 16763/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 1818/2014
Ședința publică din data de 22 octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: V. B.
Judecător: A.-L. I.
Judecător: R. M.
Grefier: A. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ împotriva Sentinței civile nr. 4560/08.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., în contradictoriu cu intimatul A. E., cauza având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatului A. E., av. P. A., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind recurentul și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, conform dispozițiilor art. 159¹ alin. 4, raportat la art. 2 pct. 3 Cod proc. civ.
Instanța constată că, la data de 15 octombrie 2014, intimatul A. E. a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței, în 2 exemplare, întâmpinare la recursul formulat de recurentul IPJ Cluj.
De asemenea, instanța constată că recursul este declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat cu intimatul.
La întrebarea instanței, reprezentantul intimatului A. E., arată că nu are alte cereri de formulat. Depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială și chitanța reprezentând onorariu avocațial.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul intimatului A. E., solicită instanței să respingă recursul ca nefiind fondat și să oblige recurentul la plata cheltuielilor de judecată pentru motivele pe care le-a arătat pe larg în întâmpinare. În esență, apreciază că recursul este nefondat, că sentința instanței de fond este legală și temeinică, instanța de fond a soluționat cauza în mod corect, a verificat toate aspectele în cauză, atât cele de legalitate ale procesului-verbal cât și cele de temeinicie și a constatat în ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, acesta nu întrunește condițiile necesare, respectiv nu a fost dovedită fapta pentru care a fost sancționat contravențional petentul, aceasta fiind constatată doar de către agentul constatator prin propriile simțuri, iar în cauză au fost administrate probe în acesr sens, respectiv a fost solicitat ca martor agentul constatator și aceasta deoarece I. a răspuns la adresa instanței că nu deține planșe sau înregistrări video cu privire la fapta constatată și în procesul-verbal nu a fost indicat niciun alt martor asistent deși, față de data și ora la care s-a întocmict procesul-verbal, această împrejurare ar fi fost posibilă, era o zi de vară, la ora 10.00, pe . ar fi fost destui martori care să poată constata cele întâmplate, chiar pietonul despre care se susține că nu ar fi traversat.
Pentru toate aceste considerente, apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este legală.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 4560/08.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N. s-a admis plângerea formulată de petentul A. E. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ și s-a anulat procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, ca fiind neîntemeiat. Intimatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, petentul A. E. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei și măsura complementară constând în reținerea permisului de conducere pentru o durată de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută în cuprinsul art.100 alin. 3 lit. b OUG 195/2002, deoarece în data de 12.07.2012, a condus autoturismul proprietate personală iar la trecerea de pietoni semnalizată și marcată corespunzător, situată pe . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii.
Instanța de fond a mai reținut că probele administrate în cauză, relevă lipsa unei culpe din partea petentului, care a respectat în mod corespunzător normele de circulație pe drumurile publice, fapta reținută în sarcina sa fiind determinată de condițiile reduse de vizibilitate de care a beneficiat în momentul comiterii acesteia. De asemenea, s-a constatat că fapta nu a fost urmată de consecințe grave care să conducă la vătămarea unei persoane.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul menținerii procesului verbal ca fiind temeinic și legal.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie iar petentul nu a făcut dovada contrară a stării de fapt consemnate în actul sancționator și că măsura aplicată de agentul constatator a fost întemeiată.
Recurentul a mai arătat că un alt motiv de netemeinicie a hotărârii atacate este și cel referitor la faptul că judecătoria ignorând prevederile art. 1169 C.civ., a reținut în mod netemeinic că sarcina probei revine agentului constatator și că prevederile art. 47 din OG nr. 2/2001 sunt compatibile cu prevederile art.6 din CEDO iar în speță sarcina probei revine petentului.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul A. E., a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, arătând că motivele invocate de recurent sunt nefondate.
Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, neputând singură înfrânge prezumția de nevinovăție prevăzută de art.6 par.2 din CEDO și că recurentul nu a administrat vreun probatoriu care să indice vinovăția petentului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._ (fil. 6), petentul A. E. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei și măsura complementară constând în reținerea permisului de conducere pentru o durată de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută în cuprinsul art.100 alin. 3 lit. b OUG 195/2002. În sarcina petentului, s-a reținut faptul că la data de 12.07.2012, a condus autoturismul proprietate personală iar la trecerea de pietoni semnalizată și marcată corespunzător, situată pe . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii.
Prima instanță a admis plângerea a contravențională și a anulat procesul verbal contestat întrucât susținerile petentului –în sensul că vizibilitatea sa era obstrucționată- nu au fost combătute de către agentul constatator care a procedat la întocmirea procesului verbal contestat.
Tribunalul, contrar primei instanței, reține că susținerile petentului în baza cărora s-a anulat procesul verbal contestat se rezumă la afrmații care nu au vreun suport probator în cauză.
Astfel, petentul, în fața primei instențe, s-a rezumat la a invoca o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal, susținere care, privită singular, nu poate conduce la anularea procesului verbal de contravenție în lipsa unor dovezi care să o confirme și care să fie apte a răsturna prezumția că cele consemnate în procesul verbal corespund realității.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, sub aspectul situației de fapt și încadrării juridice reținute de agentul constatator, constituind o probă de vinovăție în săvârșirea contravenției, pe care contestatorul are posibilitatea de a o înlătura prin administrarea unor probe certe și concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Instanța reține că procesul-verbal conține constatările personale ale agentului care s-a aflat la fața locului în momentul săvârșirii faptei, care a intocmit procesul verbal contestat. Prin urmare, actul întocmit în aceste condiții are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, în eventualitatea în care acesta nu a făcut dovada contrară.
Persoana sancționată nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal, nu a adus nicio dovadă în sprijinul contestării stării de fapt reținute în sarcina sa și nu a dovedit nici existența unor împrejurări care să justifice un dubiu cu privire la obiectivitatea agentului constatator, iar simplul motiv că săvârșirea faptei nu rezultă dintr-o înregistrare video nu este de natură să atragă anularea, de plano, a procesului verbal de contravenție contestat.
În ce privește lipsa menționării unui martor în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, tribunalul constată că nerespectarea prevederilor art.19 din OG nr.2/2001 de către agentul constatator nu duce automat la anularea procesului verbal de contravenție, cât timp petentul nu face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Într-adevăr, nerespectarea de către agentul constatator a dispozițiilor art.16 și art.19 din OG nr.2/2001 nu este de natură a cauza o vătămare petentului, deoarece aceasta a putut și a exercitat efectiv calea de atac a plângerii contravenționale împotriva actului de sancționare, in cadrul căreia s-a exercitat un control independent și imparțial asupra aspectelor de legalitate ți temeinicie ale procesului verbal.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, întrucât criticile invocate sunt întemeiate, procesul verbal fiind legal și temeinic, iar sancțiunea corect individualizată, tribunalul va admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj împotriva sentinței civile nr. 4560/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. pe care o va modifica în sensul că va respinge plângerea contravențională și, prin urmare, va înlătura obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În raport de soluția menționată, nu se justifică obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată solicitate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj împotriva sentinței civile nr. 4560/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. pe care o modifică în sensul că respinge plângerea contravențională și înlătură obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
V. B. A.-L. I. R. M. A. B.
Red.VB/tehn.MG
2 ex. 07.11.14
Jud. fond T. C.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
