Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 862/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 862/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 28903/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 862/R/2014
Ședința publică de la 30 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. R. G.
Judecător C.-V. B.
Judecător C.-A. C.
Grefier C.-S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent L. F. R., împotriva Sentinței civile nr. 4173/01.03.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se instanța constată faptul că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, sens în care, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Reține că prin Sentința civilă nr. 4173/01.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N. s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul L. F. R., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
La data de 03.12.2012 a fost întocmit de către un polițist din cadrul I.P.J. Cluj - Poliția Municipiului Cluj-N. - Biroul Rutier procesul-verbal de contravenție CP nr._ prin care petentului i-au fost aplicate sancțiunea amenzii în cuantum de 630 lei, precum și măsura reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002, și anume pentru faptul că la data respectivă, ora 0145, a condus auto cu nr._ pe . din Cluj-N., fiind înregistrat de aparatul R. cu o viteza de 102 km/h, limita maximă de viteză admisă pe acel sector de drum fiind de 50 km/h.
Examinând mai întâi legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța consideră că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Cât privește motivul de nulitate invocat de către petent constând în nerespectarea disp. art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001, instanța îl apreciază ca fiind neîntemeiat, întrucât împrejurarea că în cuprinsul actului de constatare nu au fost consemnate obiecțiunile contestatorului cu privire la fapta reținută în sarcina sa nu ar putea fi de natură să-i cauzeze acestuia o vatămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, dreptul la aparare al acestuia fiind pe deplin respectat prin posibilitatea sa de a invoca în cuprinsul plângerii formulate toate apărările și obiecțiunile în legatură cu situația de fapt reținută prin procesul-verbal în litigiu.
Cât despre motivul de nelegalitate referitor la nerespectarea disp. art.19 din O.G. nr.2/2001, instanța apreciază că nici acesta nu poate fi reținut, având în vedere că martorul la care se referă textul de lege menționat ar fi trebuit să ateste nu veridicitatea situației de fapt (ci doar împrejurarea concretă care a condus la nesemnarea procesului-verbal de către contestator) și întrucât petentul în cauză nu a contestat faptul că a refuzat să semneze actul de constatare a contravenției, instanța apreciază că viciul de formă în discuție nu ar putea conduce la nevalabilitatea procesului-verbal. Opinia instanței se bazează pe de o parte pe faptul că pentru nerespectarea dispoziției legale în discuție nu este prevăzută sancțiunea nulității absolute (conform art.17 din O.G. nr.2/2001), iar pe de altă parte pe împrejurarea că în speță nu s-ar putea reține vreo vătămare a petentului prin nesemnarea procesului-verbal de către un martor asistent. În plus, având în vedere că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție în litigiu a fost menționat motivul pentru care acesta a fost încheiat în lipsa unui martor asistent (astfel cum impun disp. art.19 alin.3 din O.G. nr.2/2001), instanța a considerat că în realitate nici nu se poate vorbi despre un viciu al acestuia sub aspectul analizat.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal în litigiu, instanța a apreciat că din coroborarea înregistrării video depusă la dosar de către intimat cu buletinul de verificare metrologică nr._/13.03.2012 (din care reiese că aparatul radar utilizat la măsurarea și înregistrarea vitezei de deplasare a autoturismului condus de către petent îndeplinește cerințele tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005) rezultă că în cauză a fost făcută dovada situației de fapt reținute de agentul constatator.
Cât despre marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar - invocată de către contestator în susținerea plângerii - instanța consideră ca neîntemeiată această apărare, întrucât din interpretarea logică a dispozițiilor pct. 3.1.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005 (în cuprinsul cărora a fost stabilită de către Biroul Român de Metrologie Legală marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar atât în condiții de laborator, cât și în condiții normale de trafic) rezultă că fiind vorba de erori tolerate, aceste marje nu pot influența viteza înregistrată de cinemometre, în condițiile în care se face dovada faptului că ele îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.
Prin urmare, în temeiul disp. art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și apreciind că plângerea dedusă judecății în acest dosar este vădit neîntemeiată, instanța a respins-o ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs petentul L. F. R. solicitând instanței admiterea recursului astfel cum acesta a fost formulat si modificarea hotărârii atacate in sensul admiterii plângerii contravenționale a subsemnatului astfel cum aceasta a fost formulata.
În motivare petentul arată că a înregistrat la Judecătoria Cluj-N., o plângere contravenționala prin care a solicitat: constatarea nulității absolute a procesului-verbal de constatare si sancționare contravenționala . nr._ /03.12.2012 si consecutiv anularea amenzii contravenționale si a punctelor de penalizare aplicate prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției; în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În plângerea introductiva, a învederat o . aspecte pe care instanța de fond le-a considerat in mod neîntemeiat nefondate, dispunând in mod greșit respingerea ca neîntemeiata a acțiunii cu care a fost investita spre soluționare. Pe cale de ^consecința, va solicitam ca in baza argumentelor pe care le va dezvolta in continuare, să constate caracterul nelegal si netemeinic al sentinței ce face obiectul prezentului recurs si, consecutiv, sa dispună admiterea acestuia si modificarea sentinței in sensul admiterii plângerii contravenționale.
Consideră ca, în judecarea fondului trebuia sa se tina cont de art. 6 din Convenția europeana a drepturilor omului si totodată jurisprudenta Curții in aceasta privința; facem referire la prevederile alin. 2 prin care se instituie prezumția de nevinovăție care operează si in materie contravențional, potrivit jurisprudentei CEDO in cauza A. vs România. Practica CEDO stabilește clar modalitatea judecării plingerii contravenționale, in sensul aplicării prezumției de nevinovăție in procesele contravenționale. In speța instanța de fond s-a pronunțat inca de la primul termen, cu toate ca in plingere a fost indicata existenta unui martor, a cărui ascultare se impunea, pentru respectarea principiului aflării adevărului.
Potrivit jurisprudentei Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza A. vs. România, procesul verbal de constatare a contravenției nu face dovada celor înscrise în el până la proba contrarie, fiind datoria agentului constatator de a administra probe în susținerea celor consemnate. Curtea Europeană a extins astfel sfera de aplicare a prezumției de nevinovăție și în ceea ce privește faptele care constituie ilicit contravențional, în scopul protejării indivizilor față de posibilele abuzuri din partea autorităților prin atribuirea sarcinii probei, în procedura contravențională desfășurată în față instanței de judecată, în principal organului constatator, și nu petentului. Astfel, mențiunile consemnate de agentul care a dispus sancționarea trebuie in primul rand constatate de către acesta in mod personal; in plus, mențiunile din procesul verbal cu privire la viteza cu care as fi fost surprins circulând trebuie coroborate cu înregistrarea aparatului radar din care să reiese în mod indubitabil că petentul a săvârșit fapta contravențională pentru care a fost sancționat, condiționat de dovedirea de către intimata ca înregistrarea aparatului radar a fost realizata cu respectarea cumulativa si conforma a tuturor prevederilor legale aplicabile.
Facem referire la art. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-005 -„Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor(cinemometre)", aprobată prin Ordinul nr. 301 din 23.11.2005, care prevede că „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; sensul de deplasare a autovehiculului; faptul ca a fost efectuată autotestarea; imaginea autovehiculului, din care sa poată fi pus în evidenta numărul de înmatriculare al acestuia". Pentru a putea fi utilizate ca mijloc de probă, înregistrările cu aparatul radar trebuie să fie demonstrată conformitatea acestora cu cerințele metrologice și tehnice prevăzute de norma NML 021-005, atestarea legalității făcându-se, potrivit art. 5.2 prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice - buletinul de verificare metrologia a aparatului radar, valabil la data încheierii procesului-verbal.
În plus, potrivit art. 5.2.1 din norma metrologică menționată, "în buletinele de verificare metrologică, eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie să se menționeze marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuării verificării metrologice". :Având în vedere că procesul verbal de constatare a contravenției nu poate face proba, prin el însuși, a depășirii limitei legale de viteză, sunt imperios necesare înregistrările aparatului radar.
In speța viteza consemnata de către agentul de politie este eronata, viteza reala cu care circulam este de 98 km /ora . Având in vedere vremea ploioasa si vantul,23 aparatele de radar de la bordul autoturismelor dau o eroare de măsurare a vitezei cu care se circula. In conformitate cu paragraful 3.2.6. din norma de metrologie NML 021-05, aprobata prin ordinul directorului general al Biroului R. de Metrologie Legala nr. 153/2007 si care prevede ca înregistrarea efectuata trebuie sa conțină mențiunea ca a fost efectuata autotestarea aparatului.
Marja de eroare a aparatului radar este de 4%. Aceasta înseamnă ca un aparat sa fie declarat corespunzător trebuie ca viteza indicata de aparat sa difere de cea efectiva (reala), cu cel mult 4% .
Aparatele radar trebuie sa fie prevăzute cu o eticheta pe care trebuie trecut producătorul, tipul si . fabricație. Aparatele pot fi utilizate legal doar daca au fost verificate metrologic, âu fost marcate si sigilate si sunt insotite de buletine de verificare. Onorata instanța, fiind informații publice va rugam sa solicitați punerea lor la dispoziție.
Totodată, arătă ca instanța de fond nu a luat in considerare aspectele invederate prin plângerea contravenționala, in ceea ce privește lipsa unei identități intre agentul care a operat aparatura radar si agentul care a întocmit procesul verbal de sanctionaera contravenționala. Articolul 21 al OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, prevede ca: „In cazul in care prin actul normativ de stabilire si sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica si sancțiunea".
Din interpretarea acestui text de lege, reiese obligația pentru agentul constatator (operatorul radar) de a fi același care aplica si sancțiunea, prin proces-verbal. In practica, agentul care te trage pe dreapta si completează procesul- verbal, nu a constatat nimic, ci doar i s-a comunicat prin statia-radio o presupusa viteza de către un coleg care opera un radar undeva in urma. Procedura e profund ilegala. Norma de Metrologie Legala r. 021-05 stipulează la articolul 4.2. ca „Măsurările si înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere in vigoare, trebuie sa fie efectuate numai de către operatori calificați", precum si la articolul 4.4.
Având în vedere prevederile art. 15 alin. (1) din OG nr. 2/2001, care stabilește semnificația noțiunii de agent constatator, trebuie să existe identitate între agentul de poliție care a operat aparatul radar în momentul înregistrării depășirii limitei de viteză de către subsemnatul și persoana care a întocmit procesul verbal de sancționare a contravenției. în plus, acest agent trebuie să fie atestat să opereze radarul de tipul celui utilizat și să fi fost desemnat să efectueze controlul de trafic pe acel sector de drum.
În conformitate cu art. 15 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, "contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori".
Astfel, potrivit art. 15 alin. (1) din OG nr. 2/2001, trebuie să existe, pentru legalitatea angajării răspunderii contravenționale, o identitate între agentul care a constatat fapta și cel care întocmește procesul verbal. In aceste condiții, având in vedere ca agentul de politie care m-a oprit in trafic nu a fost cel care a operat aparatul radar in timpul înregistrării pretinsei depășiri a vitezei regulamentare, va solicitam in mod respectuos sa puneți in vedere intimate sa faca dovada ca exista identitate intre agentul care a dispus sancționarea contravenționala a subsemnatului si agentul care a operat aparatul radar in momentul înregistrării vitezei, doar acesta din urma putând avea calitatea de agent constatator al faptei imputate subsemnatului.
Legalitatea procesului verbal de contravenție este condiționată nu doar de respectarea condițiilor prevăzute la art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, ci și de faptul ca acest act administrativ să fie întocmit de același agent care a constatat prin propriile simțuri, in speța prin constatarea directa a inregistrarii aparatului radar, faptele care ar atrage sancționarea contravenționala. Desi nu ar fi vorba de o nulitate expresa, astfel incat vătămarea cauzata subsemnatului sa fie prezumata, este incontestabil faptul ca o astfel de vătămare s-a produs, in eventualitatea in care intimata nu face dovada celor solicitate anterior (respective nu face dovada existentei unei identități intre agentul care a operat aparatul radar si cel care a dispus sancționarea mea contravenționala), având in vedere ca mi-a fost aplicata o amenda contravenționala in cuantum de 750 de lei, fara ca agentul care a dispus sancționarea sa fi constatat efectiv ca as fi depășit limita legala de viteza, mai ales in condițiile in care acesta a refuzat sa imi arate înregistrarea radar din care ar rezulta ca am depășit limita legala de viteza.
III. In ceea ce privește locul săvârșirii contravenției, acesta trebuie sa fie foarte bine precizat, in caz contrar intervine sancțiunea nulității actului constatator, in conformitate cu art. 16 din OG nr. 2/2001 - in cazul străzilor trebuie indicat numărul acestora - menționata in procesul verbal cu numărul de mai sus a fost doar . un număr, ori Bld 21 Decembrie 1980 este destul de mare.
IV. Conform art. 16 din OG 2/2001 un element esențial al actului constatator al contravenției il constituie semnătura agentului care il întocmește, respectiv a contravenientului si eventual al martorilor . In cazul in care contravenientul refuza sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări care trebuie confirmate de cel puțin un martor, caz in care vor fi menționate si datele personale ale acestuia din actul de identificare si semnătura acestuia.
Mai mult, la rubrica martor asistent este menționat lipsa martor, ora târzie. Menționează, ca nu era singur in mașina, langa petent se afla soția sa L. C. cu domiciliul in Cluj-N. . . agentul a consemnat in procesul-verbal ca nu exista nici un martor. La data întocmirii procesului - verbal soția sa era angajata MAI, fapt verificat de către agentul constatator, culmea pentru a fi verificata calitatea sa de angajat MAI exista ca si persoana iar, pentru a infirma consemnările agentului constatator nu mai exista ca si martor. Consideră necesara audierea acesteia in calitate de martor.
V.La înscrierea obiectiunilor la rubrica "Alte mențiuni" in procesul-verbal agentul constatator nu a consemnat in procesul-verbal obiectiunile sale.Astfel, art. 16, alin.7 din OG 2/2001 menționează ca: "In momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a
face obiectiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte Mențiuni" sub sancțiunea nulității procesului-verbal". Agentul constatator nu a respectat aceasta dispoziție legala, obligatorie pentru acesta, fapt care ii conferă caracter imperativ,iar încheierea actului de constatare cu încălcarea acestei dispoziții imperative atrage nulitatea actului de constatare. Fiind vorba de o dispoziție imperativa si care privește dreptul la apărare al contravenientului, actul "întocmit in aceste condiții este nul absolut. (Judecătoria Bals sentința civila nr.404/2013 nepublicata).
Agentul constatator nu a luat in considerare obiectiunile sale considerandu-le in concepția lui neimportante. Agentul de circulație nu a avut o atitudine corespunzătoare demna de un reprezentant al statului, fapt pentru care a consemnat la acea rubrica Refuz sa semnez.
Potrivit art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001, obiecțiunile contravenientului cu privire la conținutul actului de constatare trebuie consemnate distinct în procesul verbal la rubrica „Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Subsemnatul am comunicat agentului obiecțiile mele cu privire la lipsa calității sale de agent constatator al contravențiilor rutiere, la faptul că nu am circulat cu viteza indicată de acesta, solicitând în acest sens să mi se prezinte înregistrarea aparatului radar, certificatul de omologare și buletinul de verificare metrologică, valabil pentru data la care a fost întocmit procesul verbal. Agentul a susținut însă că aceste obiecțiuni pot fi susținute în fața instanței, prin intermediul unei plângeri contravenționale, refuzând să le arate în mod expres în procesul-verbal de contravenție, aspect care rezulta din faptul ca in cuprinsul procesului verbal nu se menționează ca as fi semnat fara obiecțiuni, rubrica „alte mențiuni" fiind necompletata. în consecință, au fost astfel încălcate prevederile art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001, intrucat obiectiunile comunicate agentului de poliție au fost esențiale în raport cu lipsa de temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției, astfel încât solicit în mod respectuos instanței să constate nulitatea expresă a procesului verbal de constatare a contravenției, care face obiectul prezentei plângeri contravenționale.
VI. În subsidiar, în temeiul art. 7 alin. (3) din OG nr. 2/2001. potrivit căruia „avertismentul se poate aplica si în cazul în care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune", solicită să dispună consecutiv admiterii prezentului recurs, admiterea plângerii contravenționale si înlocuirea amenzii contravenționale cu un avertisment.
In drept: Convenția europeana a drepturilor omului, art 304 pct. 7, 8 si pct 9 Cod Procedura Civila, OUG nr. 195/2002, art.24 din Constituția României, OG nr.2/2001.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Pe baza probatoriului administrat pe parcursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut corect starea de fapt și legalitatea procesului-verbal contestat, pronunțând o hotărârea legală și temeinic motivată, motivare însușită și de către instanța de recurs.
Motivele de recurs, cuprinse, de altfel, și în plângerea contravențională au făcut obiectul analizei de către instanța de fond, iar în raport de prev.art.21 al.3 din OG nr.2/2001, față de gradul de pericol social al faptei comise, limitele speciale ale sancțiunii, întemeiat, prima instanță a apreciat că organul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate, nejustificându-se înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat sub aspectul legalității, instanța de fond a reținut că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, instanța neputând identifica nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Contravenientul a invocat drept cauză de nulitate a procesului verbal contestat, nesemnarea procesului verbal de un martor. Tribunalul reține că prezența unui martor asistent care să confirme motivele încheierii procesului verbal în lipsa contravenientului a fost instituită într-adevăr ca o garanție suplimentară de legalitate a procesului verbal pentru cazul în care acesta ar fi întocmit în lipsa contestatorului. Dar dispozițiile articolului 19, aliniatul 3 din OG nr.2/2001 prevăd și o situație de excepție în care este posibilă încheierea în condiții de legalitate a procesului verbal atât în lipsa contravenientului cât și în lipsa unui martor asistent cu condiția indicării motivului acestei lipse în cuprinsul procesului verbal. Chiar dacă procesul verbal de contravenție este încheiat atât în lipsa contestatoarei, cât și a unui martor asistent fără indicarea motivului absenței martorului, instanța reține că lipsa martorului asistent nu este prevăzută de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, putând atrage cel mult nulitatea relativă a procesului verbal dacă prin ignorarea dispoziției legale respective s-a cauzat contravenientului o vătămare care să nu poată fi înlăturată pe altă cale decât prin anularea actului. Contravenientul nu a dovedit în condițiile articolului 1169 din Codul civil că ar fi suferit o astfel de vătămare. Având în vedere aceste considerente, tribunalul a apreciat acest motiv ca fiind neîntemeiată.Așa cum a arătat și instanța de fond, semnificația de bază a semnăturii martorului este aceea de atestare a redactării regulate a procesului-verbal și nu confirmare a stării de fapt.
Nici criticile referitoare la încălcare dispozițiilor art.16 al.7 din OG nr.2/2001 nu sunt întemeiate, contravenientul nefăcând dovada vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată pe altă cale decât prin anularea actului.Mai mult petentul nu a făcut dovada că agentul constatator a încălcat aceste dispoziții legale, respectiv a refuzului agentului constatator de a-i consemna obiecțiunile.
Potrivit art.189 al.1 pct.2 cod procedură civilă, soțul nu poate fi audiat ca martor.Cu alte cuvinte, calitatea de soț cu una dintre părți, în speță, cu contravenientul constituie o piedică legală pentru ascultarea sa în proces.Din perspectiva dispozițiilor art.19 din OG nr.2/2001 este irelevantă împrejurarea că soția petentului a fost de față la momentul încheierii procesului-verbal.
Procesul-verbal a fost încheiat de agent din cadrul Biroului Rutier al Poliției mun.Cluj-N..
Sub aspectul temeiniciei, în mod corect, a reținut instanța de fond că, starea de fapt descrisă în procesul-verbal corespunde realității, fapta contravențională fiind constată cu ajutorul mijloacelor tehnice, aparatul radar fiind autorizat, în mod legal în baza certificatului nr.012/13.09.2009, îndeplinind condițiile de verificare metrologică conform buletinului de la fila 14 din dosarul de fond.
Având în vedere viteza de 102 km/h cu care a fost surprins circulând petentul pe un sector de drum public pe care viteza legală este de 50 km/h, precum și istoricul contravențional al petentului care denotă o perseverență în comiterea acestui gen de fapte antisociale, reprezentând un real pericol pentru siguranța circulației, tribunalul apreciază că invocarea marjei de eroare și solicitarea de înlocuire a amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului nu au nici o justificare.
Față de aceste considerente, în tem.art.312 cod pr.civ., tribunalul va respinge, ca nefondat, recursul declarat de declarat de recurentul L. F. R., împotriva Sentinței civile nr. 4173/01.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N. pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul L. F. R., împotriva Sentinței civile nr. 4173/01.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N. pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2014.
Președinte, O. R. G. | Judecător, C.-V. B. | Judecător, C.-A. C. |
Grefier, C.-S. Ș. |
Red.CC/dact.LM
27.06.2014
Jud.fond: D. G. R.
2 ex.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
