Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1416/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1416/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 5627/117/2011
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1416/2014
Ședința publică din 07 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. M.
GREFIER: P. R. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta S. R. SRL, în contradictoriu cu pârâta D. G. REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE A JUD. CLUJ, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Cauza s-a judecat pe fond la data de 17.01.2014, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești la 24.01.2014, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești la 31.01.2014, respectiv 07.02.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea formulată si precizata de reclamanta S. R. SRL în contradictoriu cu pârâta D. G. REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE A JUD. CLUJ s-a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei de impunere numărul 1308 / 30. 09. 2010 și a Deciziei de soluționare a contestației numărul 14 / 19. 01. 2011. De asemenea s-a mai solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii s-a arătat ca decizia de impunere este nelegală deoarece s-a efectuat o noua verificare pentru aceeași perioada și pentru același impozit aferent aceleiași bazei de impozitare, ceea ce legea interzice în mod expres.
Prin decizia de impunere atacată s-a reținut aceeași stare de fapt care nu corespunde realității și se fac aceleași confuzii ca și in decizia anterioară desființată pe cale administrativa, in urma contestatiei, nerespectându-se dispozițiile imperative impuse pentru reverificare. Prin aceeași decizie se analizează condițiile prevăzute de lege pentru acordarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată și nu se face aplicarea prevederilor art. 216 alin. 3 din Codul de procedură fiscală.
Decizia de impunere este și netemeinică deoarece s-a stabilit în mod neîntemeiat ca reclamanta datorează către buget taxa pe valoare adăugată suplimentara.
In drept au fost indicate dispozițiile art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală și art. 10 din Legea numărul 554 / 2004.
In probațiune, s-au anexat înscrisuri și s-a solicitat încuviințarea efectuării unei expertize contabile.
Prin întâmpinarea formulată in cauza, pârâta a solicitat instanței să dispună respingerea cererii și a invocat excepția lipsei capacității procesuale active și a lipsei calității de reprezentant, excepția de inadmisibilitate iar pe fond s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Analizând cererea formulată, în baza probelor administrate, instanța reține că aceasta este de neîntemeiată.
Astfel, cu privire la excepția lipsei capacitatii procesuale și a excepției lipsei calității de reprezentant, excepții ridicate de către pârâtă ca urmare a faptului că societatea reclamantă a intrat în procedura de insolvență, instanța reține ca acestea sunt neîntemeiate, deoarece administratorul judiciar și-a însușit acțiunea formulată de către reclamantă si a împuternicit același avocat pentru reprezentarea intereselor reclamantei./f.75/
Cu referire la excepția inadmisibilității, excepție ridicată de către pârâtă ca urmare a neatacarii deciziei de soluționare a contestației, instanța reține ca reclamanta si-a precizat cererea formulată și cu capătul de cerere referitor la anularea deciziei de soluționare a contestației.
Prin urmare, excepțiile invocate de către pârâtă sunt neîntemeiate, și vor fi respinse, cererea formulată urmând a fi analizată pe fond.
Cu referire la fondul cauzei, instanța reține că organele fiscale au organizat o inspecție fiscală la sediul reclamantei, în urma căreia a fost încheiat Raportul de inspecție fiscală înregistrat sub numărul 23. 775 / 25. 06. 2009 și Decizia de impunere numărul 136 / 29. 06. 2009 pentru modificarea bazei de impunere și Decizia de nemodificare a bazei de impunere numărul 137 / 29. 06. 2009.
Reclamanta a formulat contestație împotriva actelor administrative fiscale încheiate, contestația fiind soluționată prin Decizia numărul 5 / 11.01. 2010 în sensul admiterii, urmând să se efectueze o noua verificare pentru aceeași perioadă și pentru același impozit.
În urma reverificării, a fost încheiat Raportul de inspecție fiscală numărul 9212 / 30. 09. 2010 și Decizia de impunere numărul 1308 / 30. 09. 2010.
Reclamanta a formulată și de această dată contestație administrativă, aceasta fiind soluționată prin Decizia numărul 14 / 19. 01. 2011 în sensul respingerii.
Potrivit Deciziei de impunere numărul 1308 / 30. 09. 2010, in sarcina reclamantei s-a stabilit obligația de plată a TVA suplimentar în valoare de 660. 707 lei.
S-a reținut în sarcina reclamantei, că a aplicat în mod greșit dispozițiile legale referitoare la înregistrarea în contabilitate a discounturilor și a deprecierii stocurilor, ceea ce a condus la colectarea în mod greșit a TVA datorată bugetului de stat.
Reclamanta apreciază că nu datorează TVA suplimentar și a atacat în justiție prin cererea care face obiectul prezentului dosar, atât decizia de impunere cât și decizia de soluționare a contestației.
Pentru verificarea modalității în care reclamanta a procedat la înregistrarea în contabilitate a operațiunilor comerciale, instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabil, raport efectuat de către experții C. M. și M. M..
Potrivit raportului de expertiză, în contabilitatea societății figurează înregistrate două reduceri financiare, respectiv două discounturi financiare acordate inițial clientului . și care apoi au fost integral anulate, facturile de anulare nemai fiind înregistrate în contabilitatea societății, pentru operațiunile de acordare de reducere financiară neexistând niciun temei legal. Societatea reclamantă a acordat ulterior alte două reduceri financiare, respectiv două discounturi tot aceluiași client pe care nu le-a înregistrat deloc în contabilitatea societății, operațiuni pentru care nu există niciun temei legal, respectiv nicio înțelegere scrisă între părți care să fi fost respectata.
Au mai stabilit experții ca ajustările privind deprecierea stocurilor trebuiau înregistrate în contabilitate la data constatării deprecierii respectivelor stocuri. Constatarea deprecierii se face cu ocazia inventarierii stocurilor respective sau ori de câte ori sunt indicii de depreciere a stocurilor, ocazie cu care respectivele stocuri pentru care există astfel de indicii de depreciere se vor inventaria și evalua. La baza înregistrării în contabilitate a ajustărilor privind deprecierea stocurilor stau procesele verbale de inventariere a stocurilor respective.
Au precizat experții și că toate operațiunile economice derulate anterior și ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței trebuiau înregistrate în contabilitatea societății, inclusiv cele cu serviciile IT. Reglementările contabile aplicabile anterior datei deschiderii procedurii insolvenței nu au fost diferite față de reglementările contabile aplicabile ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței, inclusiv pentru serviciile IT prestate de către ., excepție făcând TVA care se înregistrează prin metoda simplificată. Reglementările fiscale aplicabile societăților în insolvență au fost diferite față de reglementările fiscale aplicabile societăților care si-au desfășurat in mod normal activitatea. Până la finalul anului 2009, Codul fiscal prevedea aplicarea măsurilor de simplificare pentru serviciile prestate către persoanele pentru care s-a deschis procedura de insolvență, cu excepția bunurilor livrate în cadrul comerțului cu amănuntul.
Prin urmare, la calcularea TVA suplimentar, organele fiscale au procedat în mod corect, cu respectarea dispozițiilor fiscale aplicabile cât și avand in vedere situația concretă a stocurilor si a discounturilor.
Pentru aceste motive, în baza art. 1,8 și 10 din Legea 554/2004 și art. 218 C.pr.fiscală, instanța va respinge cererea formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de către reclamanta S. R. SRL, cu sediul procesual ales în Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 112, ., jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta D. G. REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE A JUD. CLUJ, cu sediul în Cluj-N., P-ța A. I. nr.19,jud. Cluj.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Februarie 2014
Președinte, M. T. | ||
Grefier, R. P. |
MT/MT 16.04.2014
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
