Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1840/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1840/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 1760/235/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1840/2014
Ședința publică de la 22 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Judecător G. O. O.
Grefier L. C.
S-a luat spre examinare apelul declarat de apelantul . SRL împotriva sentinței civile nr. 607/13.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, privind și pe intimatul I. DE S. PT. CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER(ISCTR), intimat I. T. NR.4, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Tribunalul procedează la verificarea din oficiu a competenței stabilind că este competent general, materiale și teritorial în soluționarea cauzei de față, conform art. 466 NCPC.
Instanța constată că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 411 NCPC astfel că reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr.607/13.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta . SRL în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I.S.C.T.R., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 15.05.2013 agenții constatatori din cadrul I.S.C.T.R. au întocmit procesul verbal . nr._ reținând că la data de 10.04.2013 în urma verificării ansamblului format din autotractorul cu nr. de înmatriculare_ și remorca_, condus de angajatul petentei, numitul F. L., s-a constatat că în data de 16.03.2013 nu a fost respectată perioada zilnică minimă de odihnă redusă de 9 ore, când intervalul de odihnă realizat a fost de 6 ore și 23 minute, motiv pentru care, în baza art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG 37/2007 s-a aplicat amenda în cuantum de 4.000 lei.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel . SRL, solicitând casarea hotărârii cu trimiterea spre
rejudecare a cauzei sau modificarea în sensul admiterii plângerii contravenționale așa cum a fost formulata si anume anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor Scria ISCTR nr._ din 15,05.2013, exonerarea de plata amenzii in cuantum total de 4.000,00, în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
Consideră ca hotărârea trebuia sa cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturai cererile părtilor. Din lecturarea hotărârii atacate, constată faptul ca instanța de fond a retinut ca "procesul verbal a fost întocmit in mod legal si temeinic". Rezultă astfel că, la deliberarea cauzei instanța de fond a pornit de la premisa menționată a legalității și temeiniciei faptei reținute și nu a considerat necesara administrarea altor probe, ceea ce o îndreptățește pe apelantă a solicita reanalizarea cauzei în vederea aplicării unui regim și tratament egal tuturor părților.
Arată apelanta că, prezumția de nevinovăție astfel cum este consacrat la art. 6 paragraf 2 din CEDO are trei componente: instanța să nu pornească de la prezumția că petentul a săvârșit contravenția, agentul constator să dovedească săvârșirea contravenției, iar îndoiala să profite petentului. Petentul trebuie să cunoască probele care există împotriva sa pentru a-și putea pregăti apărarea, iar instanța trebuie să administreze fie din oficiu, fie la solicitarea petentului probe împotriva procesului verbal, astfel încât să asigure echilibrul între autoritatea care a constatat contravenția și cel învinuit de săvârșirea acesteia. Mai arată că, aplicarea prezumției de legalitate trebuie făcută cu precauție, judecătorul verificând în prealabil dacă aceasta respectă raportat la împrejurările concrete ale cauzei dreptul la apărare al celui acuzat de săvârșirea contravenției. O primă consecință este excluderea prezumțiilor absolute, astfel încât nu putem vorbi de o prezumție de veridicitate absolută a procesului verbal de constatare a contravenției.
Învederează că, potrivit art. 8 și 9 din Regulamentul CE nr. 561/2006 în cursele care implică îmbarcări pe feribot sau pe calea ferată, un șofer poate să divizeze perioada sa zilnică de odihnă în mai mut de două părți, una din ele urmând a se lua pe uscat, iar cealaltă pe feribot sau tren. Atâta timp cât siguranța drumului nu este pusă în pericol și în scopul de a da posibilitate ca șoferul să ajungă la un loc potrivit, conducătorul auto poate să se abată de la prevederile regulamentului în măsura în care acest lucru este necesar pentru asigurarea siguranței persoanelor, a autovehiculului sau a încărcătorii După cum rezultă din actele anexate, vaporul a avut o întârziere de 2 ore, iar șoferul a trebuit să îl aștepte, după care a urmat perioada necesară de îmbarcare, deplasarea cu vaporul a durat aproximativ o oră și jumătate; la debarcarea în Franța, a fost nevoit să caute loc de parcare fiind foarte aglomerat și neavând posibilitatea de a lăsa ansamblul cunoscându-se pericolul de furtuni din port. Din extrasul anexat rezultă că, ulterior acestor evenimente și-a prelungit pauza în vederea recuperării perioadelor menționate. Consideră că, fapta reținută de agentul constatator a fost încadrată în mod eronat la contravenții, agentul trebuind să verifice actele amintite înainte de a dispune aplicarea unei sancțiuni.
Învederează că, hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal deoarece soluția s-a fundamentat pe de o parte în mod absolut doar pe propria convingere determinată de susținerile pârâtei, fără a lua în considerare apărările petentei, iar pe de altă parte instanța de fond a procedat la aplicarea matematică a legislației fără a ține cont de faptul că, aplicarea sancțiunilor are și un rol preventiv și nu doar punitiv, fiind evident că nu a fost produs nici un prejudiciu semnificativ, iar sancțiunea ce se putea aplica este avertismentul.
Mai arată că sancțiunea aplicata este mult prea aspra iar amenda ar putea fi înlocuită cu un avertisment, cu asumarea de a respecta in viitor si a nu mai comite in modul de aplicare dispozițiile legale.
Precizează că, nu a dorit a încălca legislația în vigoare însă la data respectivă angajatul avea bilet de îmbarcare pe vaporul care face legătura dintre Anglia și Franța și nu a avut posibilitatea de a opri, fiind cumpărat și rezervat deja biletul. Pe de altă parte, s-a reținut o diminuare a timpului de repaus cu două ore și 37 de minute, dar nu este vorba despre o lipsă totală a repausului. Fapta nu a produs nici un prejudiciu care să impună obligarea la plata unei amenzi, iar apelanta este o firmă serioasă de transport, fără datorii sau alte contravenții săvârșite în așa măsură încât să justifice sancționarea sa.
În drept au fost invocate prevederile art. 488 c.pr.civ.
Prin încheierea din data de 22.10.2014 calea de atac formulată a fost recalificată din recurs în apel..
I. de S. Pentru Controlul in Transportul Rutier -I.S.C.T.R., prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Pe cale de excepție invoca inadmisibilitatea exercitării ca si cale de atac a recursului, promovat de petenta in baza art.488 Cod procedura civila cu consecința respingerii recursului ca netemeinic.
Învederează că instanța de fond în urma analizării motivelor invocate de petenta prin plângerea contravențională a apreciat că procesul verbal este legal și temeinic întocmit si ca atare se impune respingerea plângerii contravenționale. Precizează că, pentru a ajunge la această soluție instanța de fond a respins motivat fiecare susținere invocată de petenta în apărarea sa. Pe cale de consecință solicită respingerea apelului ca netemeinic.
În ceea ce privește sarcina probei arată că, Curtea Constituțională a statuat în Decizia nr. 197/2003 și apoi prin Decizia 259/2007 că art. 6 din CEDO sunt incidente în materie contravențională, în consecință, procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, care trebuie însă să fie corelată cu prezumția de nevinovăție aplicabilă petentei, fapt care implică dreptul contravenientei de a dovedi liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul verbal.
În prezenta cauză petenta nu a admnisnitrat probe din care să rezulte că starea de fapt reținută de agentul constatator în cadrul procesului verbal nu corespunde realității. Mai mult decât atât a depus suficiente documente din care rezulta că starea de fapt corespunde realității, fapt reținut în mod judicios de instanța de fond.
Conform art. 9 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 "Prin derogare de la art. 8, atunci când un conducător auto însoțește un vehicul transportat cu feribotul sau cu trenul și efectuează în același timp o perioada de repaus zilnic normală, această perioadă poate fi întreruptă de două ori cel mult de alte activități a căror durată nu depășește o oră. Pe parcursul acestei perioade de repaus zilnic normal, conducătorul auto are acces la cușetă.
Din înregistrările tahograf nu rezultă întreruperi ale perioadei de repaus zilnic normale ci o diminuare a perioadei de repaus zilnic reduse cu 2 ore și 37 de minute. Ca atare, chiar dacă petenta ar fi în măsură să demonstreze că au fost îndeplinite prima și ultima din condițiile enumerate mai sus nu sunt îndeplinite condițiile privind perioada de repaus zilnic normal (11 ore) și de întreruperi (maxim 2 care să însumeze cel mult o oră) și ca atare această derogare de la respectarea prevederilor art. 8 din regulamentul (CE) nr. 561/2006 nu este incidență în prezenta cauză.
Apreciază că sancțiunea avertismentului nu se impune atâta vreme cât petenta a săvârșit o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr. 561/2006, așa cum este reglementată de alin. (1) din OG 37/2007 actualizată, iar agentul constatator a aplicat o sancțiune îndreptată spre minimul prevăzut de actul normativ.
Conform dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c). din OG nr. 37/2007 contravențiile prevăzute la art. 8 alin. (1) pct. 9 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei. Vă rugăm să observați, Onorată Instanță, că agentul constatator a aplicat o sancțiune îndreptată spre minimul prevăzut de actul normativ și a acordat petentei posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii în 48 de ore, ca atare, reindividualizarea sancțiunii aplicate nu se impune în prezenta cauză.
La data de 27 mai 2014 apelanta a formulat răspuns la întâmpinare ( f. 18-19).
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/ 15 mai 2013 a fost sancționată apelanta . SRL reținându-se că la data de 10.04.2013 în urma verificării ansamblului format din autotractorul cu nr. de înmatriculare_ și remorca_, condus de angajatul F. L., s-a constatat că în data de 16.03.2013 nu a fost respectată perioada zilnică minimă de odihnă redusă de 9 ore, când intervalul de odihnă realizat a fost de 6 ore și 23 minute, motiv pentru care, în baza art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG 37/2007 s-a aplicat amenda în cuantum de 4.000 lei.
În mod corect a apreciat prima instanță faptul că, procesul verbal de contravenție contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de OG nr. 2/2001, neexistând nici un motiv de nulitate . Procesul-verbal de contraventie contine mentiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contraveninetei, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia si semnatura agentului constatator.
Analizând in continuare temeinicia procesului verbal, prima instanță a constatat, pe baza probelor administrate, ca starea de fapt reținută de intimată corespunde realității în sensul că, în data de 16.03.2013 nu a fost respectată perioada zilnică minimă de odihnă redusă de 9 ore, când intervalul de odihnă realizat a fost de 6 ore și 23 minute.
La reținerea acestei stări de fapt, instanța a avut în vedere atât procesul verbal de contravenție, formularul de control în trafic, precum și împrejurarea că aceasta faptă a fost constatată în mod personal de către agentul constatator prin vizualizarea diagramelor verificate săptămânal săptămâna 12.03._13, conform înscrisului de la fila 20 din dosarul Judecătoriei G..
Situația de fapt reținută în procesul-verbal este rezultatul unor constatări personale ale organului constatator aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca ultim scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
Deși apelanta beneficiază de prezumția de nevinovăție în baza art. 6 CEDO și, de principiu, revine intimatei sarcina probei săvârșirii contravenției, veridicitatea constatărilor personale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității. Aceste indiciitrebuiesc furnizate de apelanta care susține netemeinicia procesului-verbal, neputându-se reduce însă la o simplă afirmație a acesteia. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
Totodată din Hotărârea CEDO în cauza A. contra României, reiese că nicio dispoziție a Convenției nu se încalcă dacă statele acordă valoarea probatorie a unei prezumții de temeinicie, împrejurării că fapta a fost constatată personal de un agent al funcției publice, cum este cazul în speța de față.
Din analiza actelor depuse la dosar rezultă că apelanta nu a propus nicio altă probă din care să reiasă netemeinicia procesului verbal de contravenție, iar judecarea cauzei în fața primei instanțe a avut loc cu respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, i s-au comunicat înscrisurile de care s-a prevalat intimata, având posibilitatea de a propune în apărare probele pe care le considera utile soluționării cauzei, fiind asigurat, contrar susținerilor apelantei, echilibrul între aceasta și autoritatea care a constatat contravenția.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că, în data de 16.03.2013 conducătorul auto al apelantei a realizat un interval de odihnă de 6 ore și 23 de minute fiind astfel încălcate prevederile art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG 37/2007 conform cărora reprezintă încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult.
Astfel cum în mod corect a arătat prima instanță, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 9 al. 1 din Regulamentul CE nr. 561/2006 în condițiile în care, așa cum reiese din înregistrările tahograf, în data de 16.03.2013 a avut loc o diminuare a perioadei de repaus zilnic reduse cu 2 ore și 37 de minute, iar nu întreruperi ale perioadei de repaus zilnic normale.
Or, potrivit art. 9 alin. 1 din același Regulament prin derogare de la articolul 8, atunci când un conducător auto însoțește un vehicul transportat cu feribotul sau cu trenul și efectuează în același timp o perioadă de repaus zilnic normală, această perioadă poate fi întreruptă de două ori cel mult de alte activități a căror durată nu depășește o oră. Derogările sunt în mod expres prevăzute de regulament, transportatorul sau conducătorul auto neavând dreptul de a aprecia situațiile care justifică abaterile de la prevederile regulamentului.
Cat priveste sanctiunea aplicata acesteia, potrivit art.21 din OG nr.2/2001, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul verbal.
In prezenta cauza, tribunalul are în vedere limitele sanctiunii amenzii, prevazute de art.9 din OG nr.37/2007, de natura a reflecta un grad ridicat de pericol social al faptei incriminate, precum și faptul că normele legale încălcate au drept scop organizarea, efectuarea și asigurarea desfășurării transporturilor rutiere în condiții de siguranță. Totodată, apelanta are obligația de a-și organiza activitatea astfel încât să fie posibilă respectarea timpilor de odihnă, situație în care, împrejurarea că, angajatul său avea bilet de îmbarcare pe vaporul care face legătura dintre Anglia și Franța, nu este de natură a justifica înlăturarea sancțiunii contravenționale.
În consecință, față de considerentele de fapt și drept expuse mai sus, în baza art. 480 al. 1 c.pr.civ. va respinge calea de atac formulată, cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta . SRL, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat B. C.-N. în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I.S.C.T.R., cu sediul procesual ales în Cluj-N., .. 41, jud. Cluj împotriva Sentinței civile nr.607/13.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o menține în întregime.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2014.
Președinte, I. P. | Judecător, G. O. O. | |
Grefier, L. C. |
Red.G.O.O.
Tehn.V.A.M.
4 ex./06.02.2014
Judecător fond: C. T.
Judecătoria Huedin
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1881/2014. Tribunalul CLUJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1067/2014.... → |
|---|
