Contestaţie la executare. Decizia nr. 1715/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1715/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 10832/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1715/2014
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. C. J.
Judecător E. B.
Judecător A.-M. B.
Grefier M.-C. D.
Pe rol este judecarea recursului formulat de recurent M. F. PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 926/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj N., privind și pe intimații S. M., C. A. M., I. C. M., B. M. AGOTA, M. D. A. și B. M. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, apreciind că la dosar se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare asupra recursului.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 926/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul M. F. Publice in contradictoriu cu intimatii S. M., C. A. M., I. C. M., B. M. Agota si Marusiac D. A..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că intimați (împreuna si cu alti creditori) au solicitat, la data de 06.06.2011, B. M. M. înființarea popririi asupra oricărui cont pe care debitorii Curtea de Apel Cluj, M. Justiției si M. Economiei și Finanțelor îl au deschis, poprirea fiind necesară executării integrale a obligațiilor de plată stabilite prin sentința civilă nr.674/15.04.2008 a Tribunalului Cluj, irevocabila prin Decizia nr.1119/2009 a C.A.Cluj, sentinta civila nr.2405/2007 a Tribunalului Cluj, irevocabila prin Decizia 248/2010 a C.A.Cluj, sentinta civila nr.335/2008 a Tribunalului Cluj irevocabila prin Decizia nr.2811/R/2099 a C.A.Cluj, Sentinta civila nr.635/14.04.2008 a Tribunalului Cluj irevocabila prin Decizia nr. 1697/2009 a Curtii de Apel Cluj, Sentinta civila nr.2918/2009 irevocabila prin Decizia nr.8648/2010 a C.A.Cluj, până la concurența sumelor datorate fiecăruia dintre intimați, cu cheltuieli de executare constând în onorariu executor judecătoresc.
Prin cererea de încuviințare a executării silite B. M. M. a solicitat Judecătoriei Cluj-N. încuviințarea executării silite la cererea creditorilor următori, cerere care a fost admisă prin Încheierea civilă nr. 8204/CC/2011 din data de 15.06.2011 în dosarul nr._/211/2011 și prin care s-a dispus încuviințarea executării silite, printre alții și împotriva M. Economiei si F. Publice. La data de 29.06.2011, B. M. M. a încheiat procesul verbal de cheltuieli, prin care s-au stabilit cheltuielile de executare si s-a emis somatia din aceeasi data pentru suma totala de 7.191.924 lei reprezentand debit datorat intimatilor (precum si altor creditori). La data de 05.04.2012 s-a emis somatia cu privire la plata sumei datorate de 948.508 lei.
La data de 28.11.2012 intimatele au formulat o cerere prin care au invederat executorului judecatoresc ca renunta la executarea silita in dosarul executional nr.352/2012 al B. Manchievici M., însă instanța a apreciat că și în această situație rămâne investita cu verificarea actelor de executare, legalitatea acestora urmând a fi verificata raportat la momentul emiterii/indeplinirii lor.
S-a mai reținut că titlurile executorii care fac obiectul dosarului execuțional nr. 506/2011 al B. M. M. privesc drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar și stabilesc creanțe în sarcina unei instituții publice, astfel că, în cauză, sunt incidente prevederile OUG nr. 71/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu. În cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept.”
Instanța a reținut că,art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului consacră asumarea obligației de către Părțile Contractante de a recunoaște oricărei persoane, de sub jurisdicția lor, drepturile și libertățile definite de Convenție. Cât privește România, Convenția Europeană a intrat în vigoare prin Legea nr. 30/1994 din 21 iunie 1994, dată la care instrumentele de ratificare au fost depuse la Secretarul General al Consiliului. Aceasta înseamnă că, după ratificare Convenția a devenit parte integrantă a sistemului român de drept și a dobândit, în cadrul acestuia aplicabilitate directă.
Normele cuprinse în Convenție și în protocoalele sale adiționale alcătuiesc împreună un ,,. consecința că acesta se impune autorităților naționale cu aceeași forță juridică cu care se impun normele convenționale. Ca atare, autoritățile statale române confruntate cu aplicarea dispozițiilor Convenției și ale protocoalelor sale adiționale vor fi obligate să țină seama și să aplice soluțiile jurisprudențiale ale organelor Convenției generate de acestea, indiferent dacă ele au fost pronunțate în cauze privitoare la România sau în cauze privitoare la celelalte state părți la Convenție.
Potrivit articolului 6 paragraf 1 din Convenție: ,,orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa”.
Prima garanție conferită de articolul 6 paragraful 1 oricărui justițiabil este dreptul său la un tribunal. În concepția instanței europene, dreptul la un tribunal este o componentă esențială a sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1, pentru ca orice persoană care este parte într-un proces civil să beneficieze de un proces echitabil (Cauza Golder contra Marea Britanie, hotărâre din 21 februarie 1975).
Instanța europeană a admis faptul că dreptul de a sesiza un tribunal este doar unul dintre aspectele dreptului de acces la justiție, întrucât, în Cauza Ruianu contra României (hotărâre din 17 iunie 2003), Curtea a reamintit că dreptul la justiție protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părți.
Prin urmare, potrivit Curții, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp (cauzele Burdov contra Rusiei, hotărâre din 7 mai 2002, Hornsby contra Greciei, hotărâre din 19 martie 1997).
Argumentele Curții Europene au fost reluate și în cauza Ș. contra României (hotărâre din 24 martie 2005), în care s-a arătat că, dacă administrația, ce constituie un element al statului de drept, refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat jusitițiabilul în fața instanțelor de judecată își pierd orice rațiune de a fi, nefiind oportun de a cere unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura executării silite pentru a obține satisfacție.
În jurisprudența sa, respectiv, în cauza S. P. contra României (hotărâre din 2 martie 2004), cauza V. I. contra României (hotărâre din 28 iunie 2005), Curtea europeană a reluat considerentele din cauza Ș. contra României și a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ca urmare a neexecutării unei hotărâri, apreciate ca fiind o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor.
Curtea admite posibilitatea de a suspenda temporar executarea silită a unor hotărâri civile, însă numai dacă suspendarea este fondată pe motive de ordine publică, iar intervalul de timp în care operează este rezonabil și proporțional cu motivele care o determină (Immobiliare Saffi contra Italiei, hot. din 29 iulie 1999). Totodată, s-a arătat că o întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată de circumstanțe particulare, dar întârzierea nu poate avea drept consecință atingerea substanței dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenție.
Este adevărat că dreptul la justiție nu este unul absolut și că statului îi este recunoscută o oarecare marjă de apreciere, însă nu trebuie uitat că, în egală măsură în jurisprudența sa, instanța europeană a arătat că, invocarea lipsei resurselor financiare nu poate constitui o cauză justificativă pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil (Bourdov c. Rusiei, Katsyuk c. Ucrainei; P. c. Moldovei; Shmalko c. Ucrainei) și că orice fel de ingerință în drepturile persoanei garantate de Convenție trebuie să respecte un just echilibru între interesele statului și cele ale persoanelor vizate.
În cauză, instanța a subliniat faptul că intimații au un bun în sensul art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenție (cauza Ș. contra României, hotărâre din 24 martie 2005), respectiv hotărârile judecătorești menționate în baza cărora a început executarea silită. Apoi, conform actelor aflate la dosarul de executare nr. 352/2012, precum și înscrisurilor depuse de contestator, Curtea de Apel Cluj a efectuat o . plăți.
Instanța a apreciat că ingerința în dreptul intimaților de a obține executarea hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil nu respectă cerința privind proporționalitatea acesteia, dată fiind conduita debitoarei care prin modul de punere în aplicare a ultimului plan de eșalonare, lipsește de efectivitate titlurile executorii obținute de intimată, ceea ce conduce la încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cu consecința aplicării prioritare a acestora, potrivit art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituție.
Instanța a mai constatat că la data de 30.04.2012 situatia platilor efectuate arata ca debitul ramas era de 517.749 lei, însă a considerat că acest lucru nu atrage nelegalitatea actelor de executare efectuate pana la data de 30.04.2012 pentru suma de 948.508 lei, intrucat o parte din suma a fost platita ulterior emiterii somatiei de executare. Nici imprejurarea ca prin Decizia nr.248/2010 a C.A.Cluj, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a MFP si a respins actiunea fata de acesta, nu poate fi retinuta intrucat prin toate celelalte sentinte ramase irevocabile, contestatorul a fost obligat sa aloce fondurile necesare efectuarii platilor drepturilor de natura salariala.
F. de aspectele aratate mai sus, instanta a respins ca neintemeiata contestatia la executare..
Împotriva sentinței civile nr. 926/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._ a formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare, astfel cum a fost formulată.
În motivare, a arătat în esență că sumele de bani pretinse de catre creditorii intimati in baza titlului executoriu reprezintă drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar și că plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2011 se realizează în mod eșalonat după procedura stabilită potrivit art.1 alin.1 din OUG nr.71/2009, aprobata prin Legea nr.230/2011. S-a subliniat că art.1 alin. 2 din OUG 71/2009 prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept, motiv pentru care in cazul de fata sunt aplicabile dispozițiile legale susmenționate, eșalonarea si calendarul de plata fiind apreciat de Curtea Constitutionala ca fiind in concordanta atât cu legislația fundamentala interna cat si cu normele internaționale in materie de drepturile omului
Recurentul a mai susținut că măsurile instituite prin OUG nr. 71/2009 păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul urmărit, iar executarea silită pornită împotriva recurentei este nelegală întrucât face abstracție de dispozițiile incidente din OUG nr. 71/2009 aprobată prin Legea nr. 230/2011.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă, precum și din oficiu, tribunalul reține că acesta este fondat și urmează a-l admite pentru următoarele considerente:
Astfel cum a reținut în mod corect instanța de fond, titlurile executorii în temeiul cărora a fost demarată executarea silită în dosarul execuțional nr. 352/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc M. M. privesc drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar și stabilesc creanțe în sarcina unei instituții publice. Prin urmare, în mod just a observat instanța de fond că în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 71/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Astfel, prin OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, procedura de executare a fost eșalonata în trei etape, după cum urmează: a) în anul 2010 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2011 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2012 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu.”
În același timp, prezintă o deosebită relevanță în această speță prevederile art. 1 alin 2 din OUG nr. 71/2009 conform cărora :”In cursul termenului prevăzut la alin 1 orice cerere de executare silită se suspendă de drept”.
Prin Decizia nr. 188 /02.03.2010 a Curții Constituționale fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, Curtea apreciind că există o stare de fapt obiectiva, cuantificabila și independenta de voința Guvernului, care pune in pericol un interes public, respectiv stabilitatea economică a statului roman, astfel că ordonanța de urgența a fost adoptată în vederea atenuării efectelor de criza economica generalizata, adoptarea măsurii criticate reclamând, in mod indubitabil, urgenta. In aceste condiții, pentru conservarea stabilității economice a statului Guvernul a ales adoptarea acestei ordonanțe de urgenta, fiind în opinia noastră într-o situație extraordinară în sensul art. 115 alin 4 din Constituția României raportat la implicațiile financiare legate de punerea in executare a acestor hotărâri judecătorești irevocabile pentru apărarea stabilității economice a statului roman.
Analizând cauza și sub aspectul celor invocate prin întâmpinare, reținem că art. 6 §1 din Convenție statuează că „orice persoană, are dreptul la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil..”.
În mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului a exprimat principiul conform căruia executarea unei hotărâri judecătorești este garanția unui proces echitabil și că punerea în executare a unei obligații ce incumbă statului sau agenților săi trebuie să se facă din oficiu. În acest sens: „Curtea reamintește părților că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care a pronunțat-o, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din “proces” în sensul art. 6 al. 1 din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. … or, administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească, sau întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. (Ș. c. României hot. din data de 24 martie 2005). Curtea reamintește că dreptul la justiție garantat de art. 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu poate rămâne fără efect în defavoarea unei părți. Prin urmare executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. (Ruianu c. României hot. din data de 17 iunie 2003).
D. urmare, potrivit jurisprudenței instanței europene, în materie civilă, termenul rezonabil impus de art.6 §1 din convenție acoperă ansamblul procedurilor de fond, inclusiv a celor de executare a hotărârilor judecătorești (Poiss c. Austria, Pinto de Oliveira c. Portugalia) cu consecința că executarea unei hotărâri judecătorești, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie să fie considerată ca parte integrantă din noțiunea de proces, în sensul art. 6 § 1 . Astfel, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (Immobiliare Saffi c. Italia).
Astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hornsby c. Greciei și S. c. României, administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției.
Pe cale de consecință, dacă administrația refuză să execute o hotărâre judecătorească sau o întârzie, garanțiile art. 6 §1 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. În plus, instanța constată, în deplin acord cu jurisprudența instanței europene, că nu este oportun ca o persoana care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Metaxas c. Greciei).
Raportat la considerentele mai sus expuse, considerăm că administrația de stat nu poate, prin componentele sale, să ignore dispozițiile Convenției europene, adoptând reglementări legale care să-i creeze o situație favorabilă în raport de alți debitori și pe baza cărora să stabilească, în mod unilateral și arbitrar, data la care își va îndeplini efectiv obligațiile ce i-au fost stabilite în sarcină prin titluri executorii, reprezentate de hotărâri judecătorești irevocabile, mai ales dacă în acest fel se întârzie foarte mult executarea obligațiilor sale.
Pe de alta parte însă, în acord cu cele expuse anterior, tribunalul observă că executarea obligațiilor a fost doar amânată, că, deși autoritățile statale nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executării unei hotărâri judecătorești îndreptate împotriva sa, CEDO a apreciat că, în situații de excepție stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsura ce intră in marja de apreciere a statului.
În același sens este de observat hotărârea instanței de contencios european în cauza D. contra României, în care într-o speță similară a statuat că, deși reclamanții aveau drepturi ferme și intangibile în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive, autoritățile statului au respectat mecanismul de eșalonare, sumele au fost actualizate, nefiind afectată însăși substanța dreptului, din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, măsurile dispuse fiind proporționale cu scopul urmărit, anume restabilirea echilibrului bugetar și fiind considerate ca urmărind un scop de utilitate publică.
Reținând, așadar, incidența în cauză a prevederilor OUG nr. 71/2009 precum si conformitatea acestei ordonanțe cu Constituția României si prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, tribunalul va constata că, contestația la executare formulată este întemeiată, executarea silita începută in dosarul execuțional nr. 352 /2011 al B. M. M. fiind suspendată de drept, în temeiul art.1 alin 2 din OUG nr.71/2009.
In aceste condiții, văzând că hotărârea recurată a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii, în temeiul art. 304 pct. 9 si art.312 Cod procedura civila tribunalul va admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 926/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N. pe care o va modifica în sensul că va admite contestația la executare și va anula formele de executare emise în dosarul execuțional nr. 352/2011 al B. M. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de către recurentul Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul in București, ., sector 5, București, împotriva sentinței civile nr. 926/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, pe care o modifică în totalitate în sensul că admite contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc Manchievici M., cu sediul în mun. Bistrița, .. 10A, jud. Bistrița-Năsăud, S. M., C. A. M., I. C. M., B. M. Agota și M. D. A., toți cu domiciliul procesual ales la Curtea de Apel Cluj, P-ța Ș. cel M., nr. 1, jud. Cluj și dispune anularea actelor de executare efectuate de către Biroul Executorului Judecătoresc M. M. în dosarul execuțional nr. 352/2011.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2014.
Președinte, F. C. J. | Judecător, E. B. | Judecător, A.-M. B. |
Grefier, M.-C. D. |
Red./Tehnored.:F.C.J/ F.C.J;
2 ex./
Jud. fond: C. I.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 528/2014. Tribunalul CLUJ | Alte cereri. Decizia nr. 1482/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
