Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1325/2013. Tribunalul CONSTANŢA

Decizia nr. 1325/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 20920/212/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1325/RCA

Ședința publică din data de 02.10.2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE – A. B. S.

JUDECĂTOR – M. C.

JUDECĂTOR – E. C.

GREFIER – M. G.

Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurenta petentă I.F. P. C., cu sediul ales în C., . nr. 54, ., apt.14, județ C.,îndreptat împotriva sentinței civile nr._/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat organ constatator fiind C. G. AL GĂRII FINANCIARE – GARDA FINANCIARĂ SECȚIA C., cu sediul în C., . Bis, județ C..

La apelul nominal făcut în ședință publică, când instanța a dispus strigarea cauzei le ordine, se prezintă recurentul prin av. R. E.-I., în baza delegației de substituire a av. titular R. S.-D., pe care le depune la acest termen de judecată și intimatul prin cj. D. M., în baza împuternicirii pe care o depune la acest termen de judecată.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.

În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesuale.

Întrebate, părțile arată că nu mai au alte cereri, probe sau excepții de administrat cauzei decât înscrisurile depuse la dosar.

Instanța, încuviințează probele depuse la dosar, ia act de poziția procesuală a părților și nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Apărătorul recurentului formulează concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, arată că petenta nu a mai fost niciodată sancționată, se poate aprecia că a fost într-o eroare cu privire la dotarea cu casă de marcat electronică fiscală și se poate îndrepta cu aplicarea sancțiunii avertismentului. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentantul convențional al intimatei formulează concluzii de respingere a recursului și de menținere a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, petenta desfășura activitate comercială încă din anul 2004, raportat la data controlului, respectiv luna august 2012, acesta desfășura activitate de comerț cu amănuntul fără a se dota și utiliza casă de marcat fiscală, aspect necontestat de către petentă.

Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de fata constata urmatoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub număr de dosar_, petenta INTREPRINDERE INDIVIDUALĂ PASCAKLE C. a solicitat în contradictoriu cu C. G. AL GĂRZII FINANCIARE anularea procesului verbal de contravenție . nr._/0808.2012.

În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată pentru săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. b din OUG nr. 28/1999, la controlul efectuat la punctul de lucru al societății, S-a constatat că desfășura activitate de comerț cu amânuntul fără a se dota și a utiliza aparat de marcat electronic.

Se mai arată că achiziționase aparatul de marcat electronic fiscal însă se afla în curs de obținere a avizării.

În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, O.U.G. nr. 28/1999.

În susținerea plângerii, a depus procesul verbal contestat.

Plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru în temeiul art. 36 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.

Intimata nu a depus întâmpinare, însă a depus la dosar înscrisurile care au stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție.

Prin sentinta civila nr._ din 13.12.2012 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa plangerea formulata de petenta I.I. P. C. ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:

Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).

Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (OUG nr. 28/1999 are caracter general, adresându-se tuturor cetățenilor); 2. amenda aplicată urmărește un scop preventiv și represiv.

Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, hotărârea din 21.09.2006, A. c. României, N. c. România) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.

Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.

Instanța constată că, potrivit procesului verbal, s-a constatat că la dat de 08.08.2012, din verificările rezultate la punctul de lucru al societății verificate, s-a constatat că desfășura activitate de comerț cu amânuntul fără a se dota și a utiliza aparat de marcat electronic, fiind astfel încălcate prevederile art. 11 alin. (1) lit b) din OUG nr. 28/1999. Anexele 1 și 2, respectiv monetar și notă explicativă fac parte din procesul verbal de contravenție.

Potrivit procesului verbal de contravenție, coroborat nota explicativă rezultă că petenta nu deținea aparat de marcat electronic deși desfășura activitate comercială, aspect necontestat de către petentă.

Față de mijloacele de probă administrate în cauză, instanța consideră că petenta se face vinovată de săvârșirea faptelor reținute în sarcina acesteia.

Prin urmare, în raport de dispozițiile legale enunțate anterior, dat fiind faptul că petentul nu precizează și nu a dovedit o altă situație de fapt față de cea reținută în actul de constatare, instanța constată că plângerea formulată este neîntemeiată, urmând a o respinge în consecință.

Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște asupra sancțiunii, iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Având în vedere aceste criterii, instanța reține că sancțiunea amenzii de 8.000 lei, aplicată pentru faptele reținute, este proporțională cu gradul de pericol social la contravenției, neexistând nici un motiv pentru care instanța să considere că sancțiunea avertismentului ar determina îndreptarea comportamentului petentei.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța urmează respingă ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentă.”

Petenta I.I.P. CAUDIA a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta .

In dezvoltarea motivelor de recurs, a aratat recurenta ca apreciaza ca nu se face vinovata de savarsirea contraventiei retinuta in sarcina sa deoarece a achizitionat aparatul de marcat electronic fiscal la momentul inceperii activitatii coemrciale insa era in curs de obtinere a avizului comisiei de avizare a distribuitorilor si a aparatelor de marcat electronice fiscale.

In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu averstismentul intrucat nu a urmarit sa ascunda veniturile incasate, astfel incat pericolul social concret al faptei este redus.

Intimata nu a formulat intampinare dar s-a prezentat in instanta prin consilier juridic cu delegatie la dosar.

In recurs nu au fost administrate probe cu inscrisuri noi.

Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz.art.304 ind.1 C., Tribunalul retine ca recursul recurentei-petente este nefondat din urmatoarele considerente:

Raspunderea contraventionala a recurentei-petente a fost angajata prin procesul verbla contraventional . nr._ din 8.08.2012 prin care a fost sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum de 8000 lei si sanctiunea complementara a suspendarii activitatii pana la dotarea cu aparat de marcat electronic fiscal.

Insarcina recuentei s-a retinut ca din verificariel efectuat ela punctul de lucru din Eforie Nord, .. s-a constatat faptul ca operatorul economic desfasura activitate de comert cu amanuntul fara a utiliza si dota cu aparat eletronic fiscal, fapt care incalca dispozitiile art.1 din OUG 28/1999.

Criticile recurentei nu pot fi retinute, avand in vedere ca din certificatul de inregistrare la Registrul Comertuli aflat la dosarul de fond-fila 6, rezulta ca recurenta-petenta desfasoara activitatea comerciala din 19.12.2003, astfel ca declaratia acesteia din nota explicativa in sensul ca nu a stiut ca trebuie aparat de marcat electronic fiscal pentru desfasurarea activitatii de comert, nu poate fi retinuta.

Nu poate fi primita nici sustinerea ca detine aparat de marcat electronic fiscal dar la momentul controlului acesta se afla la „comisia de avizare „, intrucat nu a facut dovada achizitionarii acestui aparat pe de o parte, iar pe de alta parte, conform dispozitiilor legale, aparatul de marcat electronic fiscal nu face obiectul unei „comisii de avizare” ci este necesara fiscalizarea acestuia.

In ceea ce priveste cererea cererea privind inlocuirea sanctiunii contraventionale cu avertismentul, instanta de control, apreciaza ca in raport de circumstantele savarsirii faptei, in sensul ca recurenta desfasoara activitate comerciala inca din anul 2003 si nu este dotata cu aparat de marcat electronic fiscal, nu se poate retine ca nu a urmarit ascunderea veniturilor incasate. In cauza nu s-a facut nicio dovada privind indeplinirea criteriilor prevazute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, astfel ca se apreciaza ca nu se impune inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul.

Instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate, conform art.261 pct.5 cpc, motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul promovat de recurenta petentă I.F. P. C., cu sediul ales în C., . nr. 54, ., apt.14, județ C.,îndreptat împotriva sentinței civile nr._/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat organ constatator fiind C. G. AL GĂRII FINANCIARE – GARDA FINANCIARĂ SECȚIA C., cu sediul în C., . Bis, județ C..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2013.

P., JUDECATOR, JUDECATOR,

A. B. S. M. C. E. C.

GREFIER,

M. G.

Jud.fond.M.Timoașcă

Tehnored.jud.E.C./2 ex./12.11.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1325/2013. Tribunalul CONSTANŢA