Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1618/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1618/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 25853/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1618 /RCA
Ședința publică din data de 06.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
JUDECĂTOR – E. C.
JUDECĂTOR – M. C.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurent petent G. I., cu domiciliul în C., ., ., etaj 4, apt. 40, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7857/31.05.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat organ constatator fiind P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ – SERVICUL DISCIPLINA ÎN CONSTRUCȚII ȘI AFISAJ STRADAL, cu sediul în C., ., județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
La ora 915 când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine la a doua apelare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Nemaifiind probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL ,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr._, petentul G. I. a solicitat ca in contradictoriu cu intimatul P. mun. Constanta sa se dispună anularea procesului verbal de contravenție nr._/03.10.2012, iar în subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
In motivarea plângerii, petentul a invocat, în esență, nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal contestat.
Intimatul nu a formulat întâmpinare. A depus la dosar documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri cu proba testimonială cu martorii B. G., Boală I. (martorul asistent), B. G..
Prin sentința civilă nr. 7857/31.05.2013 Judecătoria C. a respins plângerea, reținând următoarele:
„ Prin procesul verbal de contravenție nr._/03.10.2012, petentul a fost sancționat contravențional întrucât la apartamentul proprietatea sa a executat fără autorizație de construire lucrări de modificare a apartamentului constând în desființarea chicinetei, desființarea debaralei, desființarea fereastrei dintre camera de zi și balcon, fapta fiind prevăzută și sancționată de dispozițiile Legii 50/1991 rep.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, conf. art. 17 din OG 2/2001.
Chiar daca criticile aduse de petent modalitatii de intocmire a procesului verbal ar fi reale, instanta apreciaza că lipsa unor mentiuni care, potrivit art.17 din OG 2/2001 interpretat per a contrario, nu sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, poate determina anularea procesului verbal de contraventie numai daca se dovedeste existenta unei vatamari, ca efect al omisiunii, care nu poate fi inlaturata decât prin anularea actului constatator. Or, in cauza de față, petentul nu a facut dovada unei vatamari care sa nu poata fi inlaturata decât prin anularea procesului verbal, neadministrând nici un mijloc de proba in acest sens. În ceea ce privește faptul că agentul constatator nu i-a oferit posibilitatea să formuleze obiecțiuni, aceasta nu duce la nulitatea actului; petentul a avut ocazia să își expună motivele de nemulțumire legate de încheierea procesului verbal prin plângerea ce face obiectul prezentei cauze.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază ca in situația sancționării unor contravenții, procesul verbal constituie un mijloc de proba, el dovedind o situație de fapt care a dus la încheierea sa si care conduce in mod rezonabil la o acuzație ce se bazează pe împrejurări de fapt ce, pentru a putea fi înlăturate, necesita susțineri întărite de probe din partea celui sancționat. Instanța apreciază că propriile constatări ale agentului constatator se bucură de o prezumția relativă de temeinicie, atribut al autorității exercitate de reprezentanții statului.
Petentul a administrat probe, dar acestea nu au fost de natură să răstoarne prezumția relativa de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul verbal de contravenție, simplele sale afirmații din cuprinsul plângerii nefiind suficiente pentru a forma convingerea instanței in sensul ca cele stabilite prin procesul verbal de contravenție nu corespund realității.
Referitor la declarația martorei propusă de petent, B. G., instanța o apreciază ca fiind în mod evident subiectivă (dată fiind relația de prietenie dintre martoră și petent), nesinceră și contradictorie. Astfel, inițial a declarat că, după cumpărarea apartamentului de către petent, a mai trecut pe la apartament, că petentul i-a lăsat împuternicire să aibă grijă de apartament și că petentul a înlocuit geamurile și ușile de la apartament, precum și parchetul și gresia, fără să spargă pereții apartamentului întrucât aceștia erau deja sparți. Apoi, martora a revenit și a arătat că nu știe să spună cum s-au efectuat lucrările în apartament și dacă petentul a avut echipă de muncitori, că de fapt în perioada în care s-au efectuat lucrările nu a mers la apartament pentru că era la serviciu.
În schimb, declarația martorului B. G. se coroborează cu cele constatate de agenții intimatului, martorul arătând că, după cumpărarea apartamentului de către petent, petentul a început efectuarea lucrărilor de demolare în apartament. Martorul a declarat că, în timpul acestor lucrări, a auzit zgomote asemănătoare cu detonarea unor pereți și zgomote de unelte folosite în operațiunile de demolare, precum și faptul că în apartamentul său (situat sub apartamentul petentului) au apărut fisuri pe tavanul din baie, dormitor, bucătărie și balcon. Întrucât, deși l-a rugat pe petent să găsească o modalitate mai puțin distructivă de efectuare a lucrărilor, nu s-a putut înțelege cu petentul, martorul a arătat că a anunțat administrația blocului și Serviciul de disciplină în construcții.
Față de prevederile art. 6 din Convenția EDO, pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesul verbal, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, până la ceea ce instanța de contencios european numește „o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării, sub toate aspectele”.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
În speță, sancțiunea principală aplicată petentului este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.
Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.
Cum în procesul verbal de contravenție se menționează că petentul a efectuat lucrări fără autorizație, iar susținerile în sens contrar ale petentului au rămas la nivel de simple afirmații, nefiind administrate probe care să conducă la o concluzie contrară, nu se poate susține cu temei că prezumția de legalitate și temeinicie a fost răsturnată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunile contravenționale aplicate petentului sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.. Instanța remarcă faptul că stabilirea unor limite ale amenzii contravenționale într-un cuantum atât de ridicat și aplicarea de sancțiuni complementare înseamnă că fapta este considerată de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită, scopul aplicării acestor sancțiuni fiind acela de menținere a siguranței construcțiilor.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate și situația de fapt reținută, instanța apreciază că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat. Pentru aceste motive, instanța urmează să mențină dispozițiile procesului-verbal și, în consecință, să respingă plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs petentul, solicitând casarea/modificarea hotărârii recurate. Motivează recursul arătând că hotărârea recurată este pronunțată cu încălcarea art. 105 alin.2 Cod procedură civilă, fiindu-i încălcat dreptul la apărare întrucât a fost înlăturată declarația martorei B. G. fără a i se da posibilitatea de a propune un alt martor . De asemenea, hotărârea este lipsită de temei legal, a fost pronunțată cu interpretarea greșită a actului dedus judecății și cu aplicarea greșită a legii, întrucât a reținut declarația martorului Birzu G., deși din această declarație nu rezultă că acesta ar cunoaște cu exactitate ce lucrări de demolare s-au efectuat în apartamentul recurentului, apartament în care nu a fost decât o dată înainte de mutarea recurentului. De asemenea, instanța de fond în mod greșit a respins susținerile sale cu privire la încălcarea disp. art. 16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 și a omis să se pronunțe asupra apărările sale privind faptul că în Nota de constatare nu se menționează data la care au fost efectuate verificările în apartament.
Față de recursul formulat intimatul-organ constatator nu a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulat ca nefondat.
Nu au fost produse înscrisuri noi în fața instanței de recurs .
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate dar și sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul formulat este fondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție nr._/03.10.2012, petentul a fost sancționat contravențional întrucât la apartamentul proprietatea sa a executat fără autorizație de construire lucrări de modificare a apartamentului constând în: desființarea chicinetă în suprafață de 1,2 mp și acces din bucătărie, desființare debara în suprafață de cca 1 mp și acces din hol, desființarea fereastră dintre camera de zi și balcon, parapetul ferestrei fiind desființat, fapta fiind prevăzută și sancționată de dispozițiile Legii 50/1991 rep.
Contrar susținerilor recurentului nu există nici o contradicție între cele consemnate în procesul verbal de contravenție nr._/03.10.2012 și Nota de constatare nr._/10.09.2012, în care se arată că la data controlului- 10.09.2012 în apartamentul nr. 14 situat în C., . nr. 12, ., se executau lucrări de construcții în cadrul apartamentului constând în: aplicare glet ipsos la pereți și tavane, umplere goluri (arcade în ziduri ) executate de vechii proprietari, chicineta din bucătărie aprox.1,2 m a fost desființată și de asemenea debaraua cu acces de pe hol a fost desființată . La data controlului peretele dintre bucătărie și hol era desființat, pe jumătate, și fereastra și ușa dintre camera de zi și balcon desființată. Împrejurarea că în adresa nr._/_ a Primăriei Mun. C., care nu era destinată nici recurentului, nici instanței de judecată, nu se arată data la care s-a efectuat controlul respectiv, este nerelevantă în condițiile în care această dată rezultă din însăși cuprinsul notei de constatare și nu a fost contestată de către recurent. De asemenea, se constată că fapta este complet descrisă în cuprinsul procesului- verbal de contravenție nr._/03.10.2012, în care se arată în mod punctual lucrările de construire considerate a fi executate fără autorizație de construire.
Nu se poate reține nici încălcarea art. 105 alin.2 Cod procedură civilă, prin încălcarea dreptului la apărare al petentului, întrucât acestuia i-au fost încuviințate toate probele solicitate în susținerea plângerii formulate . De asemenea, ulterior audierii martorului Birzu G., petentul putea propune și alte probe a căror necesitate a rezultat din dezbateri, conform art. 132 Cod procedură civilă. Aprecierea probelor se realizează de către judecător în etapa deliberării, după închiderea dezbaterilor iar faptul că judecătorul fondului a dat preferință uneia dintre mărturii arătând care sunt motivele pentru care este înlăturată declarația martorului propus de către petent nu constituie o încălcare a dreptului la apărare.
Examinând însă cauza sub toate aspectele, instanța de recurs reține însă că probele administrate nu conduc la concluzia indubitabilă a săvârșirii faptei contravenționale de către recurentul-petent. Se apreciază că instanța de fond în mod legal a înlăturat declarația martorei B. G., avându-se în vedere nu numai relația de prietenie dintre martoră și petent, dar și contradicțiile din declarația acesteia. Pe de altă parte însă, nici din declarația martorului B. G. nu se poate reține că recurentul a fost cel acre a efectuat lucrările de construire enumerate în procesul verbal de contravenție nr._/03.10.2012, din declarația acestuia nerezultând în mod lipsit de echivoc că ar fi constatat modificările efectuate în apartament de către recurent, prin comparație cu starea apartamentului anterior dobândirii ed către recurent .
Potrivit art. 33 din O.G. nr. 2/2001privind regimul juridic al contravențiilor: Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.
Întrucât din înscrisurile cauzei rezultă că există și alte persoane a căror mărturie ar fi putut contribui la soluționarea cauzei, instanța de recurs în temeiul art. 304 pct. 9, art. 312 alin.3 Cod procedură civilă - Modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, precum și al art. 315 alin.4 - În cazul rejudecării după casare, cu reținere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege,
Va admite recursul formulat, va casa în tot hotărârea recurată și reține cauza spre rejudecare, urmând a fi citat spre audiere martorul O. D., cel care a înstrăinat apartamentul în cauză recurentului-petent, stabilind în acest sens termen de judecată la data de 22.01.2014 .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurent petent G. I., cu domiciliul în C., ., ., etaj 4, apt. 40, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7857/31.05.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat organ constatator fiind P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ – SERVICUL DISCIPLINA ÎN CONSTRUCȚII ȘI AFISAJ STRADAL, cu sediul în C., ., județ C..
Casează sentința recurată, în sensul că:
Reține cauza spre rejudecare. Stabilește termen de judecată la data de 22.01.2014 pentru când se citează martorul O. D.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A. B. S. E. C. M. C.
GREFIER,
M. G.
jud.fond.A.C.M.
tehnoredact.decizie.jud.A.B.S./2 ex./28.11.2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1119/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1181/2013.... → |
|---|
