Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1976/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1976/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 3866/254/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
DOSAR CIVIL NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1976/RCA
Ședința publică din data de 17.12.2013
Completul compus din :
Președinte – C. N.
Judecător – I.-L. O.-D.
Judecător – D. R. C.
Grefier – I. Török
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect - anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul E. T., cu domiciliul în Cobadin, ., J. C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C., cu sediul în C., J. C., intervenienții S.C. E. asigurare REASIGURARE S.A.-AGENTIA CONSTANTA, cu sediul în C., ..125, J. C. și N. C., cu domiciliul în Murfatlar, ..32, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 9001/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.01.2013, sub numărul_, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei de către Judecătoria M., petentul E. T. a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal . nr._/09.10.2012, întocmit la data de 09.10.2012, de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., solicitând anularea acestuia. De asemenea, petentul a solicitat obligarea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului C. la restituirea amenzii achitate de 140 lei precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 04.03.2013 petentul a renunțat la capătul doi de cerere, instanța luând act de acest aspect prin încheiere.
În motivare, petentul a arătat că la data de 09.04.2012 conducea microbuzul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_, pe DN3, fiind însoțit de numitul T. G. și se deplasa dinspre Băneasa către Murfatlar. Petentul a susținut că în zona km. 238, un autoturism marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, ce rula din sens opus, a pătruns pe sensul său de mers și a acroșat lateral microbuzul.
Petentul a arătat că au oprit autoturismele, însă celălalt conducător auto, N. C., afirma că petentul a fost cel care a intrat pe contrasens, discuțiile degenerând în manifestări violente. Petentul a mai arătat că, întrucât era asigurat facultativ CASCO, i-a dat asigurarea sa RCA numitului N. C., hotărând să nu se mai prezinte la organele de poliție. Petentul a mai susținut că numitul N. C. s-a răzgândit și i-a cerut suma de 500 lei pentru repararea autoturismului, bani pe care petentul i-a înmânat, însă acesta s-a prezentat la poliție și a reclamat accidentul. Petentul a invocat faptul că termenul prevăzut de OG nr. 2/2001 pentru încheierea procesului-verbal de contravenție era împlinit la data întocmirii acestuia.
În drept a invocat prevederile OG nr. 2/2001.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare.
În probațiune a depus înscrisuri care au stat la baza întocmirii procesului – verbal, respectiv: raportul agentului constatator, declarații persoane implicate în accident.
Din oficiu, instanța a dispus citarea în cauză în calitate de asigurator a S.C. E. R. ASIGURARE – REASIGURARE S.A., iar în calitate de intervenient a celeilalte persoane implicată în accident, N. C..
În probațiune instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială, însă martorul propus de petent nu a putut fi audiat în lipsa prezentării acestuia.
Prin sentinta civila nr. 9001/18.06.2013, pronuntata de Judecatoria Constanta, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._/09.10.2012, petentul E. T. a fost sancționat cu măsura principală a avertismentului și a amenzii în cuantum 280 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării, în temeiul dispozițiilor art. 47 alin. coroborat cu 100 alin. 1 pct. 5 din OUG nr. 195/2002 și al dispozițiilor art. 79 alin. 1 lit. b coroborat cu art. 101 alin. 3 lit. g din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 09.04.2012 ora 0830 a condus autoutilitara marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ pe DN 3, iar la km 238 a acroșat auto Dacia cu nr._, ce rula din sens opus, pe fondul nepăstrării distanței laterale în mers și totodată nu s-a prezentat în termenul prevăzut de lege pentru a declara accidentul la unitatea de poliție, procesul-verbal fiind semnat de către petent fără obiecțiuni.
Susținerile petentului privind nelegalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție sub aspectul prescrierii dreptului de aplicare a sancțiunii au fost respinse ca neîntemeiate. Astfel, în condițiile în care fapta a fost săvârșită la 09.04.2012 iar procesul-verbal de contravenție a fost întocmit la 09.10.2012, termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001 a fost respectat, procesul-verbal fiind întocmit în ultima zi a termenului.
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentului privind netemeinicia procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor normative incidente în cauză:
Art. 47 din O.U.G. nr. 195/2002: „Conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între vehicule o distanță laterală suficientă și să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulație respective.”
Art. 101 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002: „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 5) nepăstrarea distanței laterale suficiente față de vehiculul care circulă din sens opus;”.
Art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 „Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați:
a) să scoată imediat vehiculele în afara părții carosabile ori, dacă starea vehiculelor nu permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le prezența;
b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.
Art. 100 alin. 3 lit. g din OUG nr. 195/2002: „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2)”.
În ceea ce privește producerea accidentului de circulație din data de 09.04.2012 constatat prin procesul-verbal de contravenție, instanța a reținut că acesta a avut loc în condițiile reținute în procesul-verbal de contravenție, iar vinovăția a fost corect stabilită în sarcina petentului E. T..
Astfel, din declarația dată la poliție chiar în ziua accidentului, instanța de fond a reținut că petentul nu a păstrat distanța laterală dintre sensurile de mers și a intrat în coliziune cu autoturismul condus de acesta, lovindu-i oglinda retrovizoare.
Deși petentul a susținut în declarația de la poliție că intervenientul a fost cel care nu a păstrat distanța între autovehicule, instanța a reținut vinovăția acestuia, în condițiile în care a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni, nu s-a prezentat la poliție și a susținut că i-ar fi plătit intervenientului 500 lei pentru paguba propusă.
Potrivit art. 75 din OUG nr. 195/2002 - Accidentul de circulație este evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condiții: a) s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc; b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale; c) în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare.
Instanța a reținut că în speță, în privința impactului între autoturismul condus de petent în data de 09.04.2012 și autoturismul condus de intervenient, sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile mai sus menționate. Astfel, impactul s-a produs pe DN 3 care este un drum deschis circulației publice, autoturismul petentului se afla în mișcare iar urmarea impactului a fost avarierea autoturismului condus de intervenient (oglinda retrovizoare) precum și a celui condus de petent (semnalizarea stânga).
În concluzie, instanța a reținut că în data de 09.04.2012 a avut loc un accident de circulație între autoturismul condus de petent și autoturismul condus de intervenient, accident cauzat de încălcarea regulilor de circulație privind păstrarea între vehicule o distanță laterală suficientă, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 47 coroborat cu art. 1001 alin. 1 pct. 5 din OUG nr. 195/2002 și pentru care petentul a fost sancționat cu avertisment.
În consecință, petentul avea obligația legală ca în termen de 24 h să se prezinte la poliție pentru a declara accidentul, obligație căreia acesta nu s-a conformat, astfel că este întrunit și conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art. art. 79 alin. 1 lit. b coroborat cu art. 100 alin. 3 lit. g din O.U.G. nr. 195/2002.
În ce privește susținerile petentului cu privire la faptul că s-ar fi înțeles cu intervenientul, instanța a reținut că acesta nu a prezentat instanței o copie după înțelegerea amiabilă, aceasta reprezentând conform dispozițiilor legale singura dovadă care exclude conform art. 79 alin 2/1 din O.U.G. nr. 195/2002 sancționarea conducătorului auto ce nu declară accidentul.
Petentul a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal. In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.
In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat recurentul ca instanta de fond nu a administrat toate probele care se impuneau in cauza, pentru aflarea adevarului, respectiv audierea unui martor si a intervenientului si reanalizarea situatiei de fapt din prezenta cauza.
Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 304 ind. 1 C., Tribunalul retine ca recursul recurentului-petent este nefondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv. Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”. Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie. Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._/09.10.2012, petentul E. T. a fost sancționat cu măsura principală a avertismentului și a amenzii în cuantum 280 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării, în temeiul dispozițiilor art. 47 alin. coroborat cu 100 alin. 1 pct. 5 din OUG nr. 195/2002 și al dispozițiilor art. 79 alin. 1 lit. b coroborat cu art. 101 alin. 3 lit. g din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 09.04.2012 ora 0830 a condus autoutilitara marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ pe DN 3, iar la km 238 a acroșat auto Dacia cu nr._, ce rula din sens opus, pe fondul nepăstrării distanței laterale în mers și totodată nu s-a prezentat în termenul prevăzut de lege pentru a declara accidentul la unitatea de poliție, procesul-verbal fiind semnat de către petent fără obiecțiuni.
In mod corect susținerile petentului privind nelegalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție sub aspectul prescrierii dreptului de aplicare a sancțiunii au fost respinse ca neîntemeiate. Astfel, în condițiile în care fapta a fost săvârșită la 09.04.2012 iar procesul-verbal de contravenție a fost întocmit la 09.10.2012, termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001 a fost respectat, procesul-verbal fiind întocmit în ultima zi a termenului.
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentului privind netemeinicia procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor normative incidente în cauză:
Art. 47 din O.U.G. nr. 195/2002: „Conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între vehicule o distanță laterală suficientă și să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulație respective.”
Art. 101 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002: „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 5) nepăstrarea distanței laterale suficiente față de vehiculul care circulă din sens opus;”.
Art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 „Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați:
a) să scoată imediat vehiculele în afara părții carosabile ori, dacă starea vehiculelor nu permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le prezența;
b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.
Art. 100 alin. 3 lit. g din OUG nr. 195/2002: „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2)”.
În ceea ce privește producerea accidentului de circulație din data de 09.04.2012 constatat prin procesul-verbal de contravenție, in mod corect instanța de fond a reținut că acesta a avut loc în condițiile reținute în procesul-verbal de contravenție, iar vinovăția a fost corect stabilită în sarcina petentului E. T..
Astfel, din declarația dată la poliție chiar în ziua accidentului, instanța de fond a reținut că petentul nu a păstrat distanța laterală dintre sensurile de mers și a intrat în coliziune cu autoturismul condus de acesta, lovindu-i oglinda retrovizoare. Deși petentul a susținut în declarația de la poliție că intervenientul a fost cel care nu a păstrat distanța între autovehicule, in mod just instanța de fond a reținut vinovăția acestuia, în condițiile în care a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni, nu s-a prezentat la poliție și a susținut că i-ar fi plătit intervenientului 500 lei pentru paguba propusă.
Potrivit art. 75 din OUG nr. 195/2002 - Accidentul de circulație este evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condiții: a) s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc; b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale; c) în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare.
Instanța a reținut că în speță, în privința impactului între autoturismul condus de petent în data de 09.04.2012 și autoturismul condus de intervenient, sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile mai sus menționate. Astfel, impactul s-a produs pe DN 3 care este un drum deschis circulației publice, autoturismul petentului se afla în mișcare iar urmarea impactului a fost avarierea autoturismului condus de intervenient (oglinda retrovizoare) precum și a celui condus de petent (semnalizarea stânga).
În concluzie, in mod judicios instanța de fond a reținut că în data de 09.04.2012 a avut loc un accident de circulație între autoturismul condus de petent și autoturismul condus de intervenient, accident cauzat de încălcarea regulilor de circulație privind păstrarea între vehicule o distanță laterală suficientă, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 47 coroborat cu art. 1001 alin. 1 pct. 5 din OUG nr. 195/2002 și pentru care petentul a fost sancționat cu avertisment.
În consecință, petentul avea obligația legală ca în termen de 24 h să se prezinte la poliție pentru a declara accidentul, obligație căreia acesta nu s-a conformat, astfel că este întrunit și conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art. art. 79 alin. 1 lit. b coroborat cu art. 100 alin. 3 lit. g din O.U.G. nr. 195/2002.
În ce privește susținerile petentului cu privire la faptul că s-ar fi înțeles cu intervenientul, in mod corect instanța a reținut că acesta nu a prezentat instanței o copie după înțelegerea amiabilă, aceasta reprezentând conform dispozițiilor legale singura dovadă care exclude conform art. 79 alin 2/1 din O.U.G. nr. 195/2002 sancționarea conducătorului auto ce nu declară accidentul.
În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Așadar, în speța de față, instanta de recurs retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, acesta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petenului.
Petentul a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertismentul, susținând că fapta contravențională reținută în sarcina sa este de o gravitate redusă.
De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate, conform art.261 pct.5 C., motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurentul E. T., cu domiciliul în Cobadin, ., J. C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C., cu sediul în C., J. C., intervenienții S.C. E. ASIGURARE REASIGURARE S.A.-AGENTIA CONSTANTA, cu sediul în C., ..125, J. C. și N. C., cu domiciliul în Murfatlar, ..32, ., ., J. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 9001/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
C. N. I.-L. O.-D. D. R. C.
GREFIER,
I. Török
jud.fond. F.N.
red./dact.jud. I-L.O.-D.
27.01.2014/2 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 4636/2013. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie act administrativ fiscal. Hotărâre din... → |
|---|
