Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1213/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1213/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 24308/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1213/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C.
Judecător A. B. S.
Judecător A. J. N.
Grefier D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe recurent S. R. I., cu domiciliul în C. ..5, în contradictoriu cu intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP_, îndreptat împotriva sentinței civile nr.844/25.03.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.844/25.03._, pronunțată de Judecătoria M. în ds._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S. R. I. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la 18.09.2012 de agentul constatator din cadrul IPJ C. - Serviciu Poliție Rutieră.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
La data de 18.09.2012, ora 12:45, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliției Județean C., Serviciul Rutier C., procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că la aceeași dată, la ora 12:58, a condus autoturismul înmatriculat cu numărul_, prin localitatea 23 August cu viteza de 104 km/h, viteza fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe auto_ .
Pentru acest motiv, contestatoarei i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei, reținându-se aplicabilitatea dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G nr. 195/2002.
Totodată, s-a dispus reținerea permisului de conducere al petentei, în vederea punerii în aplicare a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
Procesul-verbal a fost semnat de către petentă cu mențiunea: Nu am avut viteza înregistrată.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța reține că agentul de poliție care a întocmit procesul-verbal contestat avea calitatea de agent constatator, potrivit art. 15 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, iar procesul-verbal atacat conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Faptă contravențională reținută în sarcina petentei a fost în mod corespunzător încadrată juridic, în conformitate cu prevederile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
De asemenea, sancțiunile aplicate petentului sunt corespunzătoare prevederilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, potrivit cărora „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
În acest context, este necesar să se precizeze că în speță este îndeplinită condiția constatării contravenției prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, contravenția a fost înregistrată prin aparatul radar ._, montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare_, iar conform Certificatului de aprobare de model nr. 185/27.07.2001 și adresei din partea Biroului Român de Metrologie Legală, mijlocul de măsurare a vitezei tip R. Autovision Compact PYTHON II, din care face parte acest aparat radar, este unul omologat.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea normelor legale incidente.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că intimatul a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Astfel, din transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar în data de 18.09.2012, reiese că la momentul înregistrării, aflându-se în localitatea 23 August, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ circula cu viteza de 104 km/h.
Din aceleași imagini foto depuse la dosar, instanța reține că abaterea a fost constatată în timp ce autoturismul poliției se afla în mișcare, pe același sens. De asemenea, operatorul radar, agent de poliție, deține atestat de operator radar valabil.
Cu privire la solicitarea petentei de a se avea în vedere o posibilă eroare a aparatului radar, din cuprinsul adresei nr._/10.12.2009 a Biroului Român de Metrologie Legală București, instanța reține că cerințele cuprinse în NML 021-05/2005, modificate, printre care se numără și anumite erori tolerate, nu se aplică în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, ci cu ocazia evaluărilor în vederea aprobării de model.
Prin urmare, a interpreta altfel, în sensul că rezultatul măsurării vitezei de către un cinemometru verificat metrologic, înglobează limitele erorilor tolerate, înseamnă a contraveni dispozițiilor cuprinse în NML 021-05/2005 și interpretării date acestora chiar de către emitentul actului normativ.
Astfel fiind, fapta, așa cum rezultă din probele administrate, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textul legal citat, atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv.
În speță, nu poate să fie reținut nici un dubiu care să profite petentei, intimatul făcând pe deplin dovada depășirii vitezei legale maxim admise cu 54 de km/h de către petentă.
Cu privire la solicitarea petentei de înlăturare a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, instanța reține că prin excepție de la principiului individualizării judiciare în funcție de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea complementară se aplică de drept, în temeiul art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, ori de câte ori se constată săvârșirea faptei contravenționale indicate, fără ca agentul constatator sau instanța de judecată să aibă vreo posibilitate de apreciere asupra oportunității sau utilității acesteia.
Așadar, ori de câte ori instanța constată legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu privire la săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, nu se poate aprecia asupra individualizării judiciare a aplicării sancțiunii complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce, aceasta fiind obligatorie.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul S. R. I. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 18.09.2012, încheiat de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., Serviciul Rutier.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petenta.
Recurenta critică hotărârea instanței de fond, invederând că, instanța de fond s-a pronunțat exclusiv pe înscrisurile depuse de intimat, fără a analiza și criticile pe care el le-a adus actului sancționator.
Susține recurenta petentă că instanța de fond, în mod netemeinic nu a soluționat critica ce viza eroarea maximă tolarată de aparatul radar, ci a soluționat această critică în raport cu NML- art.3.5.1, care precizează ce trebuie să cuprindă înregistrările efectuate cu aparatul radar. Or, dacă se aveau în vedere prevederile art.3.5.1 lit.”c” din NML 021-05 pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic, în regim de deplasare eroarea maximă tolerată este de +/- 4% din valoarea convențional adevărată, pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.
Prin aplicarea acestei marje, fapta nu mai constituie contravenția reținută în sarcina sa, iar urmare a faptului că marja de eroare tolerată se impune a fi aplicată, incident în cauză este principiul „ in dubio pro reo”.
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formulate, cu luarea în considerare a disp. art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Controlul judiciar relevă că nu se verifică criticile aduse de recurentă petent hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Judecătorul fondului a făcut o corectă apreciere a probațiunii administrate în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției, fiind suplinite cerințele prescrise de art.261 pct.5 c.pr.civ.
Împrejurarea legată de modalitatea în care a fost valorificată documentația înaintată la dosarul cauzei nu este de natură să conducă la concluzia că a judecătorul fondului ar fi ignorat criticile pe care petenta le-a adus procesului verbal de contravenție, în cuprinsul hotărârii fiind expuse considerentele pentru care nu s-a reținut în favoarea petentului marja de eroare invocată prin prisma toleranței de +/- 4%.
Analiza relevă că judecătorul fondului în mod corect a reținut că, prin prisma disp.art.17 din OG.2/2001 se verifică existența în cuprinsul actului constatator a tuturor mențiunilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
De asemenea, au fost verificate aspectele ce țin de temeinicia procesului verbal, în considerarea modalității concrete prin care a fost constatată fapta contravențională, respectiv cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, după cum se dispune prin art.109 alin.2 din OUG.195/2002 R.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în privința lor și distinge între situația în care agentul a constatat personal fapta contravențională și cea în care nu a survenit o atare constatare.
Nu este greșită referirea făcută de judecătorul fondului, în considerentele hotărârii, la prezumția de legalitate, valabilitate și autenticitate a procesului verbal, câtă vreme nu s-a reținut că aceasta ar avea un caracter absolut, ci dimpotrivă a fost respectat dreptul petentului la apărare și la un proces echitabil.
Atât prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal dresat de un agent al statului, cât și prezumția de nevinovăție a persoanei acuzate/ de care se bucură petentul au un caracter relativ.
În situația de speță, judecătorul fondului a reținut corect că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată de operatorul radar care avea atestarea și calificarea necesară, prin folosirea unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, iar prezumția de nevinovăție de care s-a prevalat petentul a fost răsturnată de intimat.
Conform prevederilor pct.3.5.1 din Ordinul nr.301/2005 emis de directorul general al Biroului de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de Metrologie Legală NML 021-05, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurătoarea; valoarea vitezei măsurate; sensul de deplasare a autovehiculului; faptul că a fost efectuată autotestarea potrivit art.3.2.6; imagine autovehiculului din care să poată fi pusă în evidență numărul de înmatriculare a acestuia.
Or, în cauză prima instanță a surprins că înregistrarea autovehiculului condus de petent cuprinde toate aceste elemente și a concluzionat în mod corect că nu există îndoială asupra veridicității constatării contravenției și nici a vinovăției petentului.
Pe cale de consecință, nu se poate vorbi nici despre incidența principiului in dubio pro reo.
De altfel, fără a contrazice susținerile recurentului privitoare la jurisprudența CEDO care asimilează procedurii contravenționale garanțiile conferite în materie penală, este de menționat că instanța de contencios european nu a stabilit că invariabil, ab initio și în orice situație trebuie sancționate statele, că atâta vreme cât organele statului nu au idei preconcepute la adresa petenților și analizează mijloacele de dovadă pertinente și utile cauzei, sunt respectate garanțiile astfel cum sunt acestea interpretate de către Curte prin prisma art.6 din CEDO. În cauza C. N. contra României, Plângerea nr.17.857/03, Decizia CEDO, Camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat garanțiile prevăzute de latura penală a art.6 în lipsa prevederii în legea națională a pedepsei închisorii contravenționale.
Prin prisma disp.art.304/1 c.pr.civ., examinând cauza sub toate aspectele, se constată că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a procesului verbal de contravenție care cuprinde elementele obligatorii prescrise de art.17 din OG.2/2001, fapta reținută în sarcina recurentei petente întrunind elementele constitutive ale contravențiilor pentru care i-a fost angajată răspunderea, iar sancțiunile au fost aplicate cu respectarea principiului legalității și în considerarea criteriilor de individualizare consacrate de art.21 din OG.2/2001.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul promovat de recurent S. R. I., cu domiciliul în C. ..5, în contradictoriu cu intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP_, îndreptat împotriva sentinței civile nr.844/25.03.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18.09.2013.
Președinte: Judecător: Judecător:
E. C. A. B. S. A. J. N.
Grefier:
D. V. S.
Jud.fond L.J.
Red.decizie jud.A..N.
2 ex/14.10.2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2408/2013. Tribunalul CONSTANŢA | Pretentii. Sentința nr. 4640/2013. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
