Pretentii. Sentința nr. 4335/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4335/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 4944/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4335
Ședința publică din data de 15 NOIEMBRIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
GREFIER – G. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. K. S. S.R.L., cu sediul în M., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI M., cu sediul în M., .. 13, județul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. C. E. pentru reclamantă, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.
În acord cu disp. art. 10 din Legea 554/2004 instanța se declară competentă material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 din Noul cod de procedură civilă instanța solicită părților să pună concluzii asupra estimării duratei procesului.
Reprezentantul convențional al reclamantei estimează o lună pentru soluționarea cererii.
Instanța estimează o perioadă de 30 de zile pentru soluționarea cererii.
În raport de dispozițiile HG nr. 520/2013 și O.U.G. 74/2013, instanța ia act de modificarea cadrului procesual pasiv în sensul că în cauză calitate procesuală pasivă are S. F. Municipal M..
Instanța constată că deși procedura de citare a fost îndeplinită la data de 05.09.2013 cu AFP M., citația a fost primită de un funcționar al SFM M., astfel încât procedura de citare este apreciată ca fiind legal îndeplinită.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentantul convențional al reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și depune cererea de restituire înregistrată la sediul organului fiscal. Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Instanța stabilește termen pentru dezbaterea fondului azi, 15.11.2013.
Reprezentantul convențional al reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Având în vedere dispozițiile art. 392 din Noul Cod de procedură civilă și poziția procesuală a reprezentantului convențional al reclamantei în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul convențional al reclamantei formulează concluzii de admitere a acțiunii. Fără cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. –Secția C. Administrativ și F. sub nr. 4944 /118/2013, reclamantul S.C. K. S. S.R.L.a chemat în judecată pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MEDGIDIA solicitând în contradictoriu cu aceasta: restituirea sumei de 7808 lei lei, plătită cu titlu de taxă poluare; obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale aferente sumei de 7808 lei, ; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt se arată, în esență, că a cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism, pentru înmatricularea căruia, potrivit OUG nr.50/2008, a fost obligată la achitarea taxe i de poluare, in cuantum 7808 lei, taxa apreciată ca fiind în contradicție cu reglementărilor Uniunii Europene acceptate și de România.
In drept au fost invocate disp. 148 din Constituția României, OUG nr.50/2008, art. 110 TFUE.
2. .Legal citat[ pârâta a nu formulat întâmpinare/cerere de chemare în garanție în termenul legal prescris de art. 201 alin1, art. 73 Cod procedură civilă.
3. La termenul de judecată din 15.11.2013, în raport de dispozițiile HG nr. 520/2013 și O.U.G. 74/2013, s-a luat act de modificarea cadrului procesual pasiv în sensul că în cauză calitate procesuală pasivă are S. F. MUNICIPAL MEDGIDIA.
4. .În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile: acte autovehicul, chitanță fiscală, cerere restituire taxă, alte înscrisuri. .
5. Pe fondul cauzei, din proba cu înscrisuri administrată, instanța de judecată reține:
Cu titlu prealabil, se reține că în cauză calitatea procesuală revine Serviciului F. Orășenesc Medgidia .
Astfel, deși potrivit art. 17 Cod procedură fiscală, subiect al raportului juridic este statul, este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate,
Potrivit PROCEDURII din 22 decembrie 2004 de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, aprobată prin O.M.F.P 1899/2004, competența de restituire a sumelor care se restituie contribuabililor revine organului fiscal determinat potrivit prevederilor art. 33 Cod procedură fiscală.
Astfel, potrivit procedurii:
1.Sumele care se restituie contribuabililor sunt cele prevăzute la art. 112 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.
2.Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent
6._
(1)În cazul în care suma de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligațiile fiscale restante ale contribuabilului, organul fiscal competent va efectua compensarea până la concurența acestor obligații fiscale, iar diferența rezultată o va restitui acestuia.
(2)Pentru restituirea diferenței de sumă rămasă după efectuarea compensării, în condițiile legii, organul fiscal competent va întocmi în 3 exemplare decizia de restituire, conform modelului prezentat în anexa care face parte integrantă din prezenta procedură. Decizia de restituire se aprobă de conducătorul unității fiscale.
(3)În baza deciziei de restituire aprobate, organul fiscal competent va întocmi în 3 exemplare nota de restituire.
(4)Documentele prevăzute la alin. (3) se transmit de îndată, pe bază de borderou, unității de trezorerie și contabilitate publică, în vederea operării restituirii în conturile bugetare corespunzătoare.
(5)Unitatea de trezorerie și contabilitate publică efectuează restituirea, înscrie pe cele 3 exemplare ale notei de restituire data la care s-a efectuat această operațiune și își reține un exemplar, restituind organului fiscal competent celelalte două exemplare.
(6)Organul fiscal competent înregistrează operațiunea de restituire în evidența pe plătitor, își reține un exemplar din cele două ale deciziei de restituire și notei de restituire, transmise de unitatea de trezorerie și contabilitate publică, iar celălalt exemplar al fiecăruia dintre aceste documente îl transmite contribuabilului o dată cu înștiințarea de efectuare a operațiunii de compensare și/sau restituire, în termen de 7 zile de la data înregistrării acestor operațiuni în trezorerie.
(7)Organul fiscal competent va întocmi un dosar complet pentru operațiunea de restituire, care va cuprinde:
- cererea contribuabilului;
- documentația care a stat la baza acesteia;
- copia fișei contribuabilului din evidența analitică pe plătitori pentru veniturile care au făcut obiectul operațiunii de compensare, dacă a fost cazul;
- nota de compensare și/sau nota de restituire, după caz, confirmate de unitatea de trezorerie și contabilitate publică.
Potrivit Cod procedură fiscală:
Art. 33: Competența teritorială
(1)Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal, județean, local sau al municipiului București, stabilit prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii.
(2)În cazul contribuabililor nerezidenți care desfășoară activități pe teritoriul României prin unul sau mai multe sedii permanente, competența revine organului fiscal pe a cărui rază teritorială se află situat sediul permanent desemnat potrivit titlului II din Codul fiscal. În cazul înregistrării fiscale declarația de înregistrare fiscală se depune la organul fiscal în raza căruia se află sediul permanent ce urmează a fi desemnat.
(3)Pentru administrarea de către organele fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală a creanțelor fiscale datorate de marii contribuabili, inclusiv de sediile secundare ale acestora, competența poate fi stabilită în sarcina altor organe fiscale decât cele prevăzute la alin. (1), prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
În raport de textele legale invocate, se reține că în cauză competența de a soluționa cererea de restituire și a dispune restituirea efectivă a sumei pretinse revenea organului fiscal competent de la domiciliul contribuabilului- S. F. Orășenesc Medgidia.
Împrejurarea că acesta nu are personalitate juridică este nerelevantă, competența administrativă de soluționare a cererii de restituire fiind aceea care conferă acestuia calitatea procesuală pasivă în materia contenciosului administrativ fiscal.
În acest context, măsurile de reorganizare a Agenției Naționale de Administrare Fiscală dispuse prin H.G. nr. 520/2013 și O.U.G. 74/2013 nu sunt de natură a schimba această concluzie, organului fiscal fără personalitate juridică fiind doar reprezentat de direcția generală regională ale finanțelor publice, instituție publică cu personalitate juridică, reprezentarea procesuală și exercitarea drepturilor procesuale prin direcția generală neconfundându-se însă cu calitatea procesuală .
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reclamantul este proprietarul unui autoturism care a fost înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea în România a acestuia a achitat suma de 7808 lei, taxă de poluare, conform O.U.G. nr. 50/2008 .
Prin cererea înregistrată la A.F.P. MEDGIDIA sub nr._/10.05.2013 reclamantul din cauză a solicitat restituirea taxei plătite .
Potrivit OUG nr 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, forma în vigoare la data formulării de către reclamant a cererii de înmatriculare a autovehiculului, există obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 . Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara.
Potrivit însă art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene: 1.Niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare. 2.In plus, nici un stat membru nu va aplica asupra produselor provenind din alte state membre nici o formă de impozitare internă, de natura să asigure protecția indirectă a altor produse.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne.
Analizând dispozițiile O.U.G. 50/2008, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România.
Potrivit OUG nr.50/2008 taxa de poluare pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunității Europene), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09 T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Important este și faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea N.(ca de altfel și hotărârea T.) se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 1 iulie 2008 - 31 decembrie 2010.
Conform unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE (fostul art. 234 CE), o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare [Hotărârea din 27 martie 1980, afacerea 61/79, Denkavit italiana, par. 16; Hotărârea din 2 februarie 1988, afacerea 24/86, Blaizot, par. 27; Hotărârea din 15 decembrie 1995, afacerea C-415/93, Bosman, par. 141; Hotărârea din 5 octombrie 2006 în afacerile reunite C-290/05 (Nadasdi) și C-333/05 (N.), par. 62].
Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrară dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminară și în egală măsură pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, reclamantul este îndreptățit să i se restituie taxa de poluare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (a se vedea: CJC, cazul nv. 68/79 Hans J. I/S contre Ministere danois des impots . cauza conexată m. C- 290/05 și C-333/05 Nâdasdi și N. parag. 61-70).
Potrivit art.11 alin. 1 și 2 din Constituția Romaniei, revizuita in anul 2003-„ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art.148 alin. 2 și 4 din Constituția Romaniei statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2” .
Pentru a respecta efectele deciziei pronunțate de C.J.U.E., prevederile O.U.G. nr. 50/2008 fiind contrare dreptului U.E. și fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, Tribunalul apreciază întemeiată acțiunea reclamantului urmând a o admite și pe cale de consecință va dispune obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 7808 lei perceputa cu titlu de taxă de poluare, a cărei restituire este refuzată mod nelegal.
Pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de către reclamantă, pârâta va fi obligată să achite și folosul nerealizat, respectiv dobânda legală, determinată conform O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aferentă sumei de 7808 lei, de la data plății taxei -2111.2008 și până la data împlinirii termenului prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României, de soluționare a cererii de restituire înregistrată la ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M. sub nr._/10.05.2013. De asemenea parata va fi obligată pârâta către reclamant si la plata dobânzii legale în materie fiscală, determinată conform art.120 alin.2 din OG nr.92/2003, aferenta sumei de 7808 lei, din ziua următoare expirării termenului de soluționare a cererii de restituire, prevăzut de art.70 din OG nr.92/2003 și până la data restituirii efective a taxei . In acest sens instanța are în considerare dispozițiile art.124 alin.1 C.proc.fiscala, potrivit cărora, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă numai din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70, adică după trecerea unui termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire a sumei, soluția de admitere în parte a dobânzilor fiind determinată de cenzurarea cuantumului dobânzilor solicitate, în sensul că nu se acordă dobânda reglementată de art.124 alin.1 C.proc.fiscala de la momentul plății taxei, ci numai din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire a sumei.
Ia act că nu se solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. K. S. S.R.L., RO_, J_ , cu sediul în M., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta S. F. MUNICIPAL M., cu sediul în M., .. 13, județul C..
Obligă pârâtul S. F. Municipal M. la restituirea către reclamant a sumei de 7808 lei.
Obligă pârâtul S. F. Municipal M., la plata către reclamant a dobânzii legale, calculată conform O.G. nr. 13/2011privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aferentă sumei de 7808 lei, cu începere de la data de la 21.11.2008 și până la data împlinirii termenului prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României, de soluționare a cererii de restituire înregistrată la ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M. sub nr._/10.05.2013.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a dobânzii legale în materie fiscală, aferentă sumei de 7808 lei, calculată conform art. 120 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României, din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României, de soluționare a cererii de restituire, înregistrată la ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M. sub nr._/10.05.2013 și până la data restituirii efective a sumei de 7808 lei.
Definitivă .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică azi,15.11.2013 .
PREȘEDINTEGREFIER
A. B. S. G. M.
Tehnored. S.A.B. / 4 ex.
06.12..2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1559/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1684/2013.... → |
|---|
