Suspendare executare silită. Decizia nr. 1770/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1770/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 905/212/2012*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 1770/RCA
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: M. C.
JUDECĂTOR: A. B. S.
GREFIER: E. D.
S-a luat în examinare recursurile în contencios administrativ având ca obiect contestație la executare - promovate de recurenții pârâți AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, București, DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în G., ., jud. G., AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în C., ., nr. 18, jud. C. și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ PRIN DGFP C., cu sediul în C., ., nr. 18, județul C., în contradictoriu cu intimata reclamantă A. A., cu domiciliul în C., .. 28, județul C., îndreptate împotriva sentinței civile nr._ din 18.12.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata A. A. avocat în substituire B. F., în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Reprezentantul intimatei depune la dosar delegație de substituire și dovada achitării onorariului avocațial.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției tardivității formulării recursului de către DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR PUBLICE C. invocată din oficiu de instanță la termenul anterior.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției și arată în susținere faptul că recursul a fost formulat la data de 14.02.2013.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului formulat de ANAF ca nefondat și solicită instanței să aibă în vedere apărările formulate prin întâmpinare.
Instanța constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la data de 16.01.2012, sub nr._, pe rolul Judecătoriei C., contestatoarea A. A. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI C. contestație împotriva titlului executoriu nr._.22/16.12.2011 și a somației emise în baza acestui titlu solicitând anularea titlului executoriu și a formelor de executare efectuate în dosarul de executare silită, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că i s-a comunicat somația împreună cu titlul executoriu nr._.22/16.12.2011 emise de intimata C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI C., fără respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Codul de procedură fiscală. Susține contestatoarea că prin titlul executoriu menționat intimata i-a comunicat că înregistrează creanțe la data de 31.10.2012 fără a fi indicat temeiul legal al imputării acestora, precum și baza legală, după cum urmează: majorări în sumă de 2612 lei și penalități la Contribuția Fondului de Asigurări Sociale de Sănătate în sumă de 329 lei și creanțe în sumă de 2206 lei.
Mai arată contestatoarea că prin somația emisă la data de 16.12.2011 i se aduce la cunoștință faptul că acesta s-a emis în baza titlului executoriu nr._.22/16.12.2011, acesta fiind emis în baza deciziei nr._.22/14.11.2011 fără a fi precizat în concret ce reprezintă și de unde provine efectiv acest debit pentru a putea fi verificată valoarea majorărilor și a penalităților, fără a se indica data de la care sunt percepute aceste penalități, precum și fără a se face dovada datei la care i s-a adus la cunoștință termenul scadent al plății. Astfel între somație și titlul executoriu se constată existența unor neconcordanțe privind valoarea creanței principale, și a creanței de accesorii.
Susține contestatoarea că potrivit art.28 din OG 92/2003 republicat intimata avea obligația de a comunica cuantumul contribuției la Fondul de asigurări sociale de sănătate. De asemenea a precizat că a formulat plângere potrivit Legii 554/2003 împotriva deciziei de imputare nr._/.11/14.11.2011 care a stat la baza emiterii titlului executoriu.
La data de 13.02.2012, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare ca legale și temeinice.
La termenul de judecată din data de 23.04.2012 contestatoarea a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri emise de autoritățile franceze din care rezultă că aceasta este rezident în Franța, fiind posesoare a cadrului european de asigurare, că obține venituri din muncă și raportat la aceste venituri și își achită contribuția la asigurările de sănătate în acel sta, care ca și România este stat Membru UE.
La termenul de judecată din data de 26.03.2012, întrucât contestatoarea a făcut dovada consemnării cauțiunii în cuantum de 515 lei, în baza art.403 alin.1 Cd proc.civ. instanța a admis cererea formulată de contestatoarea A. A. și a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
La data de 28.05.2012 in susținerile formulate oral în fața instanței de judecată apărătorul contestatoarea a arătat că înțelege să conteste formele de executare silită întrucât aceasta are domiciliul în Franța astfel că nu i se poate impune acesteia să achite contribuții către statul român, atâta timp cât plătește în statul unde are reședința, veniturile acesteia fiind supuse impozitării în Franța.
La data de 18 iulie 2012 intimata C. de Asigurări de Sănătate a județului C. a solicitat transferarea calității procesual pasive din cauza de față și introducerea în cauză a ANAF în conformitate cu dispozițiile art.V alin.10 din OUG 125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal care prevede că ”pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silită (…) ANAF se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 01.07.2012 în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată”, sens în care instanța a dispus introducerea în cauză a ANAF.
La data de 02.10.2012 intimata ANAF a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, arătând că întrucât contestatoarea are domiciliul în C., competența de soluționare o are AFP C. și a solicitat introducerea în cauză a organului teritorial din subordinea ANAF căruia îi revine competența de soluționare a sumelor datorate bugetului general consolidat al statului, respectiv a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului C., aceasta fiind introdusă în cauză și citată în calitate de intimată alături de intimata ANAF.
În dovedirea contestației la executare și în combaterea acesteia s-a solicitat de către părți administrarea probei cu înscrisuri, probă pe care instanța, apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și văzând dispozițiile art. 167 Cod procedură civilă, a încuviințat-o.
Din oficiu, în exercitarea rolului activ reglementat de dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă și în conformitate cu prevederile art. 402 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a dispus depunerea la dosar, de către intimată, de copii certificate de pe actele din dosarul de executare silită.
Potrivit art.137 Cod proc.civ. instanța va analiza cu prioritate excepțiile invocate în cauză respectiv excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei ANAF.
Potrivit art.V alin.10 din OUG 125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal care prevede că ”pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silită (…) ANAF se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 01.07.2012 în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată”, instanța urmează să respingă excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei ANAF având în vedere că intimata ANAF a fost reprezentată în cauză prin organul teritorial din subordinea acestuia căruia îi revine competența de soluționare a sumelor datorate bugetului general consolidat al statului, respectiv prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C. și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., acestea fiind introdusă în cauză și legal citată în calitate de intimată alături de intimata ANAF.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere nr._.22/14.11.2011 emisă de intimat, s-a stabilit că contestatoarea datorează suma de 2206 lei reprezentând contribuție la fondul de asigurări de sănătate 5,5%, suma de 2581 lei reprezentând majorări și suma de 329 lei reprezentând penalități. În cuprinsul deciziei de impunere se menționează că este comunicată în temeiul art. 85 alin. 1 lit. b Cod proc. fisc., art. 35 din Ordinul 617/2007, art. 256 alin. 2 și art. 261 din Legea 95/2006.
Ulterior, în baza acestei decizii de impunere, intimatul a emis titlul executoriu nr._.22/16.12.2011 și somația nr._/16.12.2011 în vederea recuperării creanțelor bugetare anterior menționate.
Referitor la decizia de impunere, instanța a constatat că, prin întâmpinare, intimatul a invocat dispozițiile art. 35 alin. 1 din Norma metodologică privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Ordinul 617/2007, conform cărora „decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF”.
De asemenea, intimatul a invocat dispozițiile art. 32 alin. 4 din Norma metodologică privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Ordinul 617/2007, conform căruia „Persoanele fizice asigurate pe bază de contract de asigurare de sănătate, altele decât cele pentru care colectarea contribuției se realizează de ANAF, declară obligațiile către fond, potrivit declarațiilor-model prevăzute în anexa nr. 5 la prezentele norme metodologice. Declarațiile privind obligațiile la fond se depun la casele de asigurări de sănătate cu care persoana fizică asigurată a încheiat contractul de asigurare”.
Intimatul a mai arătat că a coroborat dispozițiile legale anterior menționate cu dispozițiile art. 83 alin. 4 Cod proc. fisc., conform cărora „nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat”.
Față de aceste precizări ale intimatului, instanța a reținut și dispozițiile art. 85 alin. 1 Cod proc. fisc. care prevăd următoarele:
„(1) Impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:
a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4);
b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri”.
În cuprinsul deciziei de impunere nr._.22/14.11.2011 emisă de intimat se menționează că este comunicată în temeiul art.85 alin. 1 lit. b Cod proc. fisc., art. 35 din Ordinul 617/2007.
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, precizările intimatului și mențiunile cuprinse în decizia de impunere nr._.22/14.11.2011, instanța a constatat că decizia de impunere nr._.22/14.11.2011 nu a fost emisă în baza unei declarații a contestatorului (privind obligațiile la fondul de asigurări de sănătate), ci în baza informațiilor primite de intimat pe bază de protocol de la ANAF.
Având în vedere precizările intimatului și invocarea chiar în cuprinsul deciziei de impunere a dispozițiilor art. 85 alin. 1 lit. b Cod proc. fisc., instanța a constatat că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 82 alin. (2) Cod proc. fisc., conform cărora „în declarația fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligației fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege”, și art. 86 alin. (4) Cod proc. fisc., conform cărora „declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia”.
Prin urmare, în speță, sumele datorate de contestator la fondul de asigurări de sănătate nu au fost calculate de contestator (sub rezerva unei verificări ulterioare), acesta nedepunând declarație fiscală la CASJ C., ci au fost calculate din oficiu de către intimat în baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF, conform art. 83 alin. 4 Cod proc. fisc.
Potrivit art. 83 alin. 4 Cod proc. fisc., „nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale. În cazul contribuabililor care au obligația declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligației fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67”.
Din prevederile legale anterior menționate rezultă că, în lipsa declarației contestatorului privind obligațiile sale la fondul de asigurări de sănătate, intimatul avea dreptul de a stabili din oficiu obligațiile de plată ale contestatorului la fondul de asigurări sociale de sănătate, prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67 Cod proc. fisc., și prin folosirea informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Cu toate acestea, art. 83 alin. 4 Cod proc. fisc. mai prevede și faptul că stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale.
În speță, intimatul nu a depus înscrisuri pentru a face dovada faptului că a procedat la înștiințarea contestatorului cu privire la depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale (prevăzută de art. 32 alin. 4 din Norma metodologică aprobată prin Ordinul 617/2007) și că a așteptat împlinirea termenului de 15 zile de la înștiințarea contestatorului pentru a proceda apoi la stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale ale contestatorului.
Potrivit art. 12 Cod proc. fisc., relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii.
Potrivit art. 7 alin. 1 și 3 Cod proc. fisc., organul fiscal înștiințează contribuabilul asupra drepturilor și obligațiilor ce îi revin în desfășurarea procedurii potrivit legii fiscale și are obligația să examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum și să îndrume contribuabilii pentru depunerea declarațiilor și a altor documente, pentru corectarea declarațiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul. De asemenea, potrivit art. 7 alin. 5 Cod proc. fisc., organul fiscal îndrumă contribuabilul în aplicarea prevederilor legislației fiscale. Îndrumarea se face fie ca urmare a solicitării contribuabililor, fie din inițiativa organului fiscal.
Potrivit art. 7.1 din Norma metodologică de punere în aplicare a OG 92/2003, înștiințarea contribuabililor asupra drepturilor și obligațiilor în cadrul procedurii în desfășurare se face verbal sau în scris.
Neînștiințându-l pe contestator cu privire la depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale și procedând direct la stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale, intimatul a încălcat atât dispozițiile art. 83 alin. 4 Cod proc. fisc., cât și dispozițiile art. 7 și 12 Cod proc. fisc.
De asemenea, conform art. 172 alin. 1 din Codul de procedura fiscala, “Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa îndeplinească un act de executare in condițiile legii.”
Astfel, contestația la executare, reprezintă acea acțiune în instanță prin care o persoana interesată poate ataca unul sau mai multe acte de executare efectuate cu încălcarea legii sau poate supune controlului judiciar refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare.
Totuși, în același articol, respectiv la alin. 3, se prevede “Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu in temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul in care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu exista o altă procedură prevăzută de lege.”
Prin urmare, pe lângă posibilitatea intentării contestației in ce privește motivele prevăzute de alin. 1 al art. 172, legea acorda posibilitatea persoanelor interesate de a ataca în instanța si titlul executoriu in temeiul căruia a fost pornită executarea in sine.
Insa, legea prevede o excepție cu privire la posibilitatea atacării titlului executoriu si anume că titlul poate fi atacat doar în situația în care titlul nu este dat de o instanță judecătorească sau de un organ jurisdicțional și dacă nu există o altă procedură de contestare prevăzută de lege față de titlul respectiv.
Titlu executoriu este emis de către organul de executare competent în a cărui rază teritoriala își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, iar executarea silita începe prin comunicarea somației.
În speță, contestatoarea, prin somația nr._/16.12.2012 – comunicată la data de 30.12.2011 a fost înștiințată că figurează în evidența fiscală cum suma totală de plată de 5147 lei, reprezentând fond asigurări sociale de sănătate, compusă din 2206 contribuție, 2612 majorări și 329 lei penalități. Potrivit mențiunilor din cuprinsul titlului executoriu nr._.22/16.12.201 emis în baza deciziei de impunere nr._.22/14.11.2011, întrucât a expirat scadența/termenul de plată a obligațiilor fiscale, prezentul înscris reprezintă titlu executoriu.
Prin motivele arătate în cuprinsul contestației la executare, completată de susținerile formulate oral în fața instanței de judecată, contestatoarea invocă atât apărări privind validitatea titlului executoriu cat și apărări de fond împotriva titlului executoriu, susținând ca suma urmărita nu este datorată, ca în mod greșit a fost stabilită în sarcina sa obligația de plată a sumei de 5147 lei. Contestatoarea arată ca actele de executare, respectiv somația si titlul executoriu, nu au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la forma pe care trebuie sa o aibă acestea, nefiind indicate toate mențiunile prevăzute de lege in acest sens.
Prin întâmpinare, intimatul a arătat că titlul de creanță în baza căruia s-a pornit executarea îl reprezintă declarațiile de impunere fiscală depuse de către contestatoare la organul fiscal pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, și întrucât aceasta nu și-a plătit de bună voie debitul până la termenele scadente prevăzute Codul fiscal, s-a procedat la declanșarea executării, formându-se dosarul de executare.
Titlul de creanța – fiind așadar actul prin care se stabilește si se individualizează obligația de plata a creanței fiscale, trebuie sa cuprindă in conținutul sau, din perspectiva disp.art. 141 alin. 4 si 43 alin. 2 C.pr.fisc., actul în baza căruia a luat naștere, deci actul prin care s-a stabilit creanță.
Astfel, nu pot fi reținute apărările intimatei, având în vedere că din cuprinsul somației și a titlului executoriu nu rezultă perioada pentru care se impun sumele menționate, datorate de către contestatoare, reprezentând fond asigurări de sănătate 5,5 %, pentru a se verifica dacă aceste obligații au fost achitate.
Potrivit art.82 din Codul de procedură fiscală „Declarația fiscală se întocmește prin completarea unui formular pus la dispoziție gratuit de organul fiscal.
(2) În declarația fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligației fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege.
(3) Contribuabilul are obligația de a completa declarațiile fiscale înscriind corect, complet și cu bună-credință informațiile prevăzute de formular, corespunzătoare situației sale fiscale. Declarația fiscală se semnează de către contribuabil sau de către împuternicit!
Potrivit art.86 alin.4 din Codul de procedură fiscală „Declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia.”
Potrivit art.87 din Codul de procedură fiscală „Decizia de impunere trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 43. Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă”.
Față de dispozițiile legale și considerente arătate, instanța a apreciat că executarea silită a fost începută în mod nelegal, în lipsa unui titlu executoriu, respectiv titlu de creanță ajuns la scadență, motiv pentru care a admis contestația la executare și să dispună anularea titlului executoriu nr._.22/16.12.2011 și a somației nr._/16.12.2011 emise în baza acestui titlu.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către contestator, acestea constau în taxa de timbru, timbrul judiciar mobil și onorariu de avocat.
Potrivit disp.art. Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, in următoarele cazuri:…..e) când contestația la executare a fost admisa, iar hotărârea a rămas irevocabila.
În consecință, instanța a dispus restituirea taxei judiciare de timbru de 204 lei achitată prin chitanțele . XWM_ PJ din data de 10.02.2012 și CT XWM_ PJ din data de 10.02.2012 evidențiate la filele18-19 din dosar, la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Întrucât intimații au căzut în pretenții, in sensul art. 274 C.pr.civ., instanța a dispus obligarea acestora în solidar la plata către contestatoare a sumei de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinței civile_/2012 pronunțată de Judecătoria C. au formulat recurs AFP C. și DGFP C..
AFP C. în motivarea recursului arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Instanța de executare a analizat legalitatea titlului de creanțe, hotărârea fiind pronunțată cu depășirea limitelor competenței materiale invocându-se Decizia XIV/2007 a ÎCCJ.
Se aduc critici hotărârii recurate cu privire la obligarea în solidar a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată invocându-se art. 261 alin. 1 pct. 5, raportat la art. 277 Cod procedură civilă.
Recursul DGFP C. vizează lipsa de calitate procesual pasivă a ANAF prin DGFP. Se arată că raportat la faptul că reclamanta are domiciliul în C., competența de soluționare o are AFP C. ca organ fiscal cu personalitate juridică.
Intimata-contestatoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Tribunalul C. – Secția I Civilă prin încheierea 564/2013 a constatat natura de contencios administrativ a cauzei, dosarul fiind înregistrat la Tribunalul C. – Secția de contencios administrativ și fiscal la 14.06.2013.
La 18.09.2013 instanța a invocat excepția decăderii din dreptul de a formula recurs față de recursul promovat de AFP C.. Anterior, la 14.08.2013, în temeiul HG 520/2013 instanța a luat act de transmiterea cadrului procesual activ către DGRFP G..
Procedând la judecata recursurilor se reține:
Asupra excepției decăderii, cu respectarea prevederilor art. 137 Cod procedură civilă, se rețin următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 402 raportat la art. 301 Cod procedură civilă, „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii” iar dovezile atașate dosarului de fond nr._ al Judecătoriei C. atestă comunicarea sentinței civile nr._/2012 către AFP C. la 14.02.2013.
Cererea de recurs a fost formulată la 11.03.2013, conform dovezii existente în dosar, ultima zi a termenului procedural fiind 4.03.2013, astfel că excepția tardivității este întemeiată, urmând a fi admisă.
Cu privire la recursul formulat de DGRFP C. pentru ANAF se reține că acesta privește doar soluționarea de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesual pasive a sa.
Instanța reține că inițial contestația la executare a fost promovată în contradictoriu cu CAS C., parte care a emis actele de executare contestate.
Ulterior, la 6.08.2012 instanța în baza dispozițiilor art. V alin. 1 și 10 din OUG 125/2011 a introdus în cauză ANAF ca urmare a dispozițiilor legale care stipulează că pentru litigiile având ca obiect contestație la executare ANAF se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări sociale și dobândește calitate procesuală începând cu 1.06.2012 în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor de judecată, indiferent de faza de judecată.
ANAF prin DGRFP C. a invocat excepția lipsei calității procesual pasive în raport de art. 17 din OG 92/2003, excepție respinsă de instanța de fond.
În raport de dispozițiile art. V alin. 1 și art. 10 din OUG 125/2011 care prevede expres transmiterea calității procesuale a caselor de asigurări sociale către ANAF, se apreciază că instanța de fond în mod corect a respins excepția lipsei calității procesual pasive a ANAF reprezentantă de DGRFP C..
Invocarea art. 17 Cod procedură fiscală nu are relevanță în condițiile în care ANAF a preluat calitatea procesuală a CAS C. în baza OUG 125/2011 care prevede expres competența ANAF de a administra contribuțiile sociale obligatorii datorate de persoane fizice.
Faptul că predarea creanțelor de către casele de asigurări sociale s-a făcut către organele fiscale aflate în subordinea ANAF, aspect nedovedit atât la fond cât și în recurs, nu atrage lipsa calității procesuale a ANAF, calitate dobândită prin lege.
Pentru aceste aspecte instanța va respinge ca nefondat recursul promovat de ANAF.
În conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă instanța va obliga în solidar recurenții către intimată la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 800 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția decăderii recurentului DGRFP – AJFP C. din dreptul de a formula recurs.
Respinge recursul formulat de DGRFP G.– AJFP C., cu sediul în C., ., nr. 18, jud. C., în contradictoriu cu intimata reclamantă A. A., cu domiciliul în C., .. 28, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._ din 18.12.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ , ca tardiv formulat.
Respinge recursul formulat de ANAF, cu sediul în G., ., jud. G., ca nefondat.
Obligă recurenții în solidar la plata cheltuielilor de judecată către intimata A. A. în valoare de 800 lei reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. C. M. C. A. B. S.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond A.I. G.
Tehnored.jud.decizie M.C. / 04.12.2013 /2 ex.
Dact. Gref. E. D. /06.01.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 4668/2013. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1771/2013.... → |
|---|
