Anulare act administrativ. Sentința nr. 1845/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 1845/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 8319/118/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

Operator de date cu caracter personal nr. 8470

., C.

Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._

DOSAR CIVIL NR._ RJ

SENTINȚA CIVILĂ NR.1845

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 01 IULIE 2014

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.

GREFIER: I. TÖRÖK

Pe rol soluționarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta S.C. V. I. SRL, cu sediul ales în C., ..64, ., reclamanta S.C. V. I. SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR AS INSOLV SPRL, cu sediul în C., D., nr.75, J. C., în contradictoriu cu pârâta D. G. A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în C., I.G.D., nr.18, județ C., având ca obiect anulare act administrativ – RJ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise și, având nevoie de timp pentru a se pronunța, a amânat succesiv pronunțarea la data de 17.06.2014, 24.06.2014 și la 01.07.2014 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:

Prin sentința civilă nr.3220/06.06.2013, Tribunalul C. a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. V. I. SRL, prin administrator judiciar AS INSOLV SPRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C. și a anulat în parte Dispoziția nr. 133 din 24.05.2012 emisă de DGFP cu privire la suma de 59.432 lei, reprezentând TVA de plată suplimentar și Decizia de impunere nr. 234/27.02.2012 cu privire la suma de 59.432 lei reprezentând TVA de plată suplimentar.

A reținut prima instanță că prin cererea dedusă judecății, reclamanta . a solicitat anularea Deciziei de impunere nr.F-CT 234/27.02.2012 si a Deciziei nr.133/24.05.2012 emisa in solutionarea contestatiei, învederând următoarele: in ceea ce priveste TVA suplimentar de plata in suma de 59.432 lei stabilit prin recalcularea bazei de impunere aferente achizitionarii unei prese de balotat in anul 2005, aceasta suma este nedatorata. Organul fiscal a considerat ca respectiva tranzactie nu indeplineste conditiile de deductibilitate, nefiind achizitionat in scopul desfasurarii activitatii, cu incalcarea art.145 alin.2lit.a din Codul fiscal, respectiv ale art.145 alin.3 lit.a, in vigoare la data achizitionarii bunului; organele de control in mod netemeinic au stabilit o alta prorata decat cea calculata de societate, fara a motiva in vreun fel de ce, cum si in ce mod au recalculat prorata.

Cu privire la impozitul pe profit suplimentar si accesoriile la acesta, se arată că in cursul lunii februarie 2005 a achizitionat o presa pentru balotarea fierului vechi, cu pretul de 372.235 lei din care TVA 59.432 lei, iar organele de control au considerat ca respectiva presa nu indeplineste conditiile de deductibilitate, nefiind achizitionata in scopul desfasurarii activitatii. Principalul motiv adus de organul de control este ca nici la aceasta data presa nu produce venituri, dar bunul a fost instrainat inca din data de 1.10.2005. Presa de balotat fier vechi a fost achizitionata pentru a desfasura activitatea prevazuta de codul CAEN 5181, activitate autorizată legal pentru societate conform certificatului de inregistrare mentiuni nr._/11.12.2003. Cheltuiala cu amortizarea efectuată pana la data instrainarii este perfect deductibila, conform art.21 alin.1 si 2 din leg.571/2003.In anul 2007 societatea a inregistrat cheltuieli deductibile de 22.767 lei/luna, reprezentand amortismentul pentru constructiile existente in contul 212. Organele fiscale nu mai puteau sa reanalizeze deductibilitatea sumelor cheltuite in anul 2002, fiind incidenta prescriptia.

Desi in cuprinsul dispozitiei nr.133/2012, organul fiscal a retinut intervenirea prescriptiei dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale, in dispozitivul deciziei de solutionare a contestatiei prevede desfiintarea in parte a deciziei de impunere si a raportului de inspectie fiscala, si dispune reverificarea societatii pentru acelasi obiect si aceeasi perioada.

La termenul din data de 25.10.2012 reclamanta a renuntat la capatul de cerere de la pct.1.2 din cererea introductiva referitor la modalitatea de calcul pentru prorata. S-a constatat că în urma inspectiei fiscale efectuata la societatea-reclamanta s-a intocmit Raportul de inspectie fiscala din 27.02.2012 in temeiul caruia s-a emis Decizia de impunere nr.F-CT 234/27.02.2012 prin care s-au stabilit in sarcina societatii obligatii fiscale suplimentare in valoare de 1.563.800 lei, reprezentand: 274.074 lei impozit pe profit, 169.361 lei accesorii aferente, 595.285 lei TVA suplimentar de plata, 525.126 lei accesorii TVA.

Impotriva acestei decizii de impunere reclamanta a formulat contestatie administrativa, solutionata prin Decizia nr.133/24.05.2012 prin care s-a admis in parte contestatia formulata, in sensul ca a fost respinsa contestatia pentru suma de 61.766 lei reprezentand TVA de plata suplimentar, a fost desfiintata in parte Decizia de impunere nr.234/27.02.2012 si raportul de inspectie fiscala pentru suma de 533.531 lei reprezentand TVA de plata, pentru suma de 274.027 lei reprezentand impozit suplimentar de plata si pentru suma de 694.487 lei constand in 169.361 lei accesorii aferente impozit pe profit si 525.126 lei accesorii aferente TVA.

Prima instanta a reținut, în ceea ce priveste capatul de cerere de la punctul 2 din cererea introductiva privind impozitul pe profit suplimentar si accesoriile aferente, că sustinerile reclamantei sunt neintemeiate, dat fiind ca a fost admisa contestatia administrativa in ceea ce priveste impozitul pe profit suplimentar si accesoriile aferente. Prescriptia dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale invocata de reclamanta in contestatia administrativa si reiterata in cererea introductiva de instanta, a fost admisa de organul fiscal si s-a dispus admiterea contestatiei sub acest aspect cat si in ceea ce priveste TVA in suma de 533.531 lei.

In ceea ce priveste capatul de cerere privind TVA-ul suplimentar de plata in valoare de 59.432 lei stabilit de organul de inspectie fiscala prin recalcularea bazei de impunere aferente achizitionarii unei prese de balotat in anul 2005, instanta a constatat temeinicia acestei cereri, având în vedere că bunul a iesit din patrimoniul societatii de mai bine de 5 ani de la data controlului. S-a retinut este reala sustinerea reclamantei ca la data achizitionarii presei de balotat, respectiv februarie 2005, art.145 din Codul fiscal nu avea lit.a la alin.2, însă s-a apreciat că art.145 alin.2 din Codul fiscal ( forma in vigoare in februarie 2005), retinut de organul fiscal in raportul de inspectie fiscala ( fila 83, par.1), nu are nicio legatura cu operatiunea economica analizata in cadrul controlului.

Operatiunea economica efectuata de reclamanta privind achizitionarea presei de balotat, conform prevederilor legale de la momentul achizitionarii, se incadreaza in notiunea de „livrare de bunuri”, iar în opinia instanței, în mod gresit apreciaza organul fiscal ca notiunea de „operatiune taxabila” reprezinta o operatiune din care urmeaza ulterior sa se efectueze o . operatiuni taxabile succesive, in sensul de a fi obtinute venituri din prelucrare, respectiv o activitate de productie sau prestari servicii. Intentia unui cumparator de a achizitiona un bun in scopul obtinerii de venituri in cadrul activitatii sale comerciale se poate concretiza atat prin exploatarea bunului respectiv cat si prin revanzarea acestuia, activitate ce nu este ingradita de lege, reprezentand un fapt de comert, fiind constatat că societatea reclamanta are ca obiect de activitate comert cu ridicata, Cod CAEN 5040,5181, 5182, 5183, 5184, 5185, 5186, 5187, 5188,5190, astfel cum rezulta din Incheierea nr._/16.12.2003.

Impotriva acestei hotarari judecatoresti au declarat recurs atat contestatoarea . – in insolventa, prin administrator judiciar AS Insolv SPRL, cat si intimata Administratia Judeteana a Finantelor Publice Constanta (fosta DGFP Constanta), criticile aduse vizand nelegalitatea si netemeinicia solutiei primei instante.

Recurenta contestatoare . – in insolventa, prin administrator judiciar AS Insolv SPRL a solicitat modificarea in parte a hotararii recurate, in sensul anularii in tot a Deciziei de impunere nr. F-CT 234/27.02.2012 si a Deciziei nr.133/24.05.2012, si cu privire la reintroducerea in baza de impunere a sumei de 312.803 lei (372.235 lei inclusiv TVA) reprezentand pretul de achizitie al unei prese pentru balotarea fierului vechi, precum si cu privire la impozitul pe profit stabilit suplimentar prin reintroducerea in baza impozabila a sumelor inregistrate de catre societate 212, reprezentand amortizari lunare in suma de 22.767 lei. Sustine recurenta contestatoare ca in mod eronat prima instanta a respins cererea privind anularea impozitului pe profit stabilit suplimentar de catre organele de control prin reintroducerea in baza impozabila a amortizarilor evidentiate de catre contribuabil in contul 212, in valoarea lunara de 22.767 lei, aferenta perioadei aprilie 2007 – decembrie 2011, considerand ca prin Decizia nr.133/24.05.2012 sumele au fost inlaturate.

Se constata insa ca desi organele de solutionare a contestatiei au stabilit intervenirea prescriptiei, in solutia data se dispune reverificarea societatii cu privire la aceeasi perioada si acelasi obiect al contestatiei, astfel ca prin Decizia de impunere nr.FC-CT 318 /2501/14.03.2013 si Raportul de inspectie fiscala din 07.03.2013, efectuat in urma reverificarii, s-au mentinut sumele respective, societatea fiind obligata la plata acestor sume.

F. de considerentele cuprinse in decizie, solutia corecta care ar fi trebuit data de Serviciul de solutionare a contestatiei ar fi fost de admitere in tot si anularea partiala a obligatiilor de plata stabilite prin decizia de impunere. Arata recurenta si faptul ca instanta fondului a omis sa se pronunte cu privire la capatul de cerere referitor la reintroducerea in baza impozabila a sumei de 312.803 lei (372.235 lei inclusiv TVA) reprezentand pretul de achizitie al presei pentru balotarea fierului vechi, desi in considerentele hotararii sunt redate motivele contestatoarei si cu privire la aceste sume. Se sustine, referitor la aceste sume, ca organele fiscale au facut o gresita interpretare a legii, bunul achizitionat fiind susceptibil de a produce venituri si in plus acesta a fost instrainat din data de 01.10.2005, vanzarea fiind o operatiune taxabila.

Recurenta intimata Administratia Judeteana a Finantelor Publice Constanta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii in tot a actiunii, fiind sustinuta nelegalitatea solutiei prin prisma motivului prevazut de art.304 pct.9 C.pr.civila.

Se invedereaza ca potrivit art.128 alin.4 si art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003, in forma in vigoare la data efectuarii operatiunii, persoana impozabila inregistrata ca platitor de TVA are dreptul sa-si deduca taxa pe valoare adaugata aferenta bunurilor care au fost livrate sau care urmeaza a fi livrate de catre o persoana impozabila, daca bunurile achizitionate sunt destinate utilizarii in folosul operatiunilor sale taxabile, iar in situatia in care bunurile achizitionate in scopuri care nu au legatura cu activitaaatea economica desfasurata, persoana impozabila are obligatia de a colecta taxa pe valoarea adaugata aferenta.

Organul fiscal a apreciat ca la data achizitionarii presei de balotat, cele doua conditii prevazute de legislatia fiscala in forma de la acea data, respectiv achizitiile au avut loc in mod efectiv, sunt reale si sunt destinate utilizarii in folosul operatiunilor taxabile, nu erau indeplinite in mod cumulativ.Apreciaza recurenta intimata ca retinerea, de catre instanta de fond, a faptului ca legislatia fiscala nu a conditionat ca un agent economic sa justifice cu documente intentia cu care a achizitionat un bun, nu este fondata, avand in vedere conditiile cerute de legislatie privind dreptul de deducere al TVA.

In fata instantei de recurs, recurenta contestatoare . s-a folosit de proba cu inscrisuri si a depus, in copii, raportul de inspectie fiscala incheiat la data de 07.03.2013 si Decizia de impunere nr.2501/14.03.2013, documente mentionate in cererea de recurs.

Partile nu au formulat intampinari.

Prin Decizia civilă nr. 2046/ca din data de 02 decembrie 2013, Curtea de Apel Constanta a admis recursurile promovate în contencios administrativ și fiscal de reclamanta S.C. V. I. SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR AS INSOLV SPRL –și de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. (F. D.G.F.P. C.), în contradictoriu cu intimata-pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 3220/06 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Verificand legalitatea si temeinicia sentintei civile recurate, prin prisma criticilor formulate in cadrul ambelor recursuri si a prevederilor legale invocate, Curtea a constatat temeinicia cailor de atac declarate, pentru urmatoarele argumente:

Prin Decizia de impunere nr.1917/28.02.2012, organele fiscale au stabilit, in sarcina contestatoarei, urmatoarele obligatii fiscale:

1. impozit pe profit pentru perioada 01.01.2005 – 31.12.2011, in suma de 274.027 lei si accesorii ale acestei sume, rezultand din: cheltuielile cu amortismentul unei prese pentru balotarea fierului vechi, inregistrate de societate din iunie 2005 si pana la 31.12.2011, respectiv suma de 2.190 lei/luna, considerate cheltuiala nedeductibila la calculul profitului impozabil, cheltuielile cu amortismentul pentru constructii executate de societatea ., inregistrate in contul 212, in suma de 22.767 lei/luna, considerate cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil, pentru perioada aprilie 2007 – 31.12.2011, cheltuiala cu serviciile constand in lucrari de reparatii achizitionate de la ., in suma de 241.950 lei, chletuiala considerata nedeductibila la calculul impozitului pe profit la nivelul anului 2011.

2. TVA calculat pentru perioada 01.01.2005 – 31.12.2011, rezultată din: suma de 59.432 lei, Tva din factura de achizitie a presei pentru balotarea fierului vechi, dedusa de societate in februarie 2005, suma considerata de organele fiscale a nu indeplini conditiile de deducere, Tva calculat suplimentar pentru perioada 01.01.2007 – 30.11.2010, pentru operatiunile scutite fara drept de deducere desfasurate de societate, constand in veniturile din inchirierea spatiilor comerciale detinute in contract de locatiune – in total 533.531 lei, Tva in suma de 2.323 lei aferenta relatiilor comerciale desfasurate cu ., societate inactiva, pentru care s-a stabilit lipsa dreptului de deducere.

Prin Decizia nr.133/24.05.2012 emisa in urma contestatiei . s-au decis urmatoarele:

- respingerea contestatiei pentru capatul de cerere privind neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuielile cu amortismentul presei pentru balotarea fierului vechi, inregistrate de societate din iunie 2005 si pana la 31.12.2011, respectiv suma de 2.190 lei/luna – primul punct din decizia de impunere, referitor la impozitul pe profit stabilit suplimentar, respingerea contestatiei pentru cheltuiala cu serviciile constand in lucrari de reparatii achizitionate de la ., in suma de 241.950 lei – al treilea punct din decizia de impunere, referitor la impozitul pe profit stabilit suplimentar, respingerea contestatiei pentru capatul de cerere privind Tva in suma de 59.432 lei – primul punct din decizia de impunere referitor la Tva stabilit suplimentar si pentru capatul de cerere referitor la Tva in suma de 2.323 lei aferenta relatiilor comerciale desfasurate cu .

- constatarea intervenirii prescriptiei dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale si admiterea contestatiei pentru cererea de anulare a sumei privitoare la cheltuielile cu amortismentul pentru constructii executate de societatea ., inregistrate in contul 212, in suma de 22.767 lei/luna, pentru perioada aprilie 2007 – 31.12.2011 – al doilea punct din decizia de impunere, referitor la impozitul pe profit stabilit suplimentar.

- desfiintarea actului administrativ fiscal – decizia de impunere pentru Tva calculat suplimentar pentru perioada 01.01.2007 – 30.11.2010, pentru operatiunile scutite fara drept de deducere desfasurate de societate, constand in veniturile din inchirierea spatiilor comerciale detinute in contract de locatiune – in total 533.531 lei, apreciindu-se ca din raportul de inspectie fiscala nu rezulta considerentele si modul de calcul al unei alte pro-rate decat cea determinata de societate, consecinta fiind aceea a unei noi verificari, in ceea ce priveste acesta suma si aceasta perioada.

Hotararea primei instante a analizat numai temeinicia constatarii si stabilirii Tva in suma de 59.432 lei – primul punct din decizia de impunere referitor la Tva stabilit suplimentar ( punctul 1.1 din cererea introductiva – fila 2 ), fiind apreciat, de catre prima instanta ca in ceea ce priveste impozitul pe profit si accesoriile, precum si in ceea ce priveste Tva suplimentar in suma de 533.531 lei, organul de solutionare a contestatiei, prin Decizia nr.133/24.05.2012, a admis contestatia contribuabilului si a fost desfiintata decizia de impunere, cu consecinta anularii definitive a acestor sume. S-a constatat insa, ca punctul din decizia de impunere care se refera la impozitul pe profit stabilit suplimentar aferent cheltuielilor cu amortismentul presei pentru balotarea fierului vechi, inregistrate de societate din iunie 2005 si pana la 31.12.2011, nu a fost desfiintat, contestatia ., sub acest aspect fiind evident respinsa – fila 13 din decizia de solutionare a contestatiei si de asemenea, ca desi in considerentele deciziei s-a stabilit intervenirea prescriptiei fiscale pentru stabilirea obligatiei fiscale constand in stabilirea bazei de impunere suplimentara privind cheltuielile cu amortismentul pentru constructii executate de societatea ., inregistrate in contul 212, in suma de 22.767 lei/luna, pentru perioada aprilie 2007 – 31.12.2011, in final contestatia nu se admite, ci decizia de impunere se desfiinteaza ( in parte ), desfiintarea privind insa intreaga suma stabilita cu titlu de impozit suplimentar – 274.027 lei ( fila 17 din decizie).

Cu privire la contestarea sumelor constand in Tva stabilit suplimentar prin determinarea unei alte pro-rate, . a renuntat la contestatie ( fila 259, dosar fond). S-a apreciat ca prima instanta nu a solutionat in intregime contestatia formulata de ., neanalizand toate cererile cu care a fost investita si considerand, in mod eronat, ca organul de solutionare a contestatiei a raspuns favorabil contestatoarei.

Este vorba despre cererea privind respingerea contestatiei pentru capatul de cerere privind neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuielile cu amortismentul presei pentru balotarea fierului vechi, inregistrate de societate din iunie 2005 si pana la 31.12.2011, respectiv suma de 2.190 lei/luna, cu consecinta recalcularii profitului impozabil aferent – primul punct din decizia de impunere si despre cererea referitoare la impozitul pe profit aferent cheltuielilor inregistrate in contul 212, in referire cu care solutia organului de solutionare a contestatiei nu este unitara.

Referitor la modul de solutionare a cererii care priveste suma de 59.432 lei Tva stabilit suplimentar si pe care prima instanta a admis-o cu motivarea ca intentia unui cumparator de a achizitiona un bun in scopul obtinerii de venituri in cadrul activitatii sale comerciale se poate concretiza si prin revanzarea acestuia, activitate neingradita de lege, s-a constatat ca instanta nu a verificat, in concret, daca societatea indeplinea toate cerintele referitoare la exercitarea dreptului de deducere, avand in vedere ca, potrivit prevederilor fiscale în vigoare la data achiziționării bunului, respectiv februarie 2005, în speță art.145 alin.3 lit.a Codul fiscal, contribuabilul trebuie sa efectueze achizitia in vederea utilizarii in folosul operatiunii taxabile. Împrejurarea că bunul a fost ulterior vândut nu este suficientă pentru a face această dovadă, în condițiile în care nu s-a probat că orice astfel de bunuri au făcut obiectul, în aceeași perioadă, unor revânzări ulterioare.

Avand in vedere modul de cercetare si analizare a cererii solutionate de prima instanta, dar si imprejurarea ca instanta nu a analizat in intregime contestatia cu care a fost investita, astfel cum aceasta a fost sustinuta de contestatoarea ., in temeiul prevederilor art.304 pct.5 si pct.9 si art.312 alin.3 și 5 C.pr.civila, Curtea a admis ambele recursuri si a casat in totalitatea sentinta recurata, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instante, care va analiza contestația sub aspectul tuturor sumelor stabilite și ulterior menținute de organele fiscale și care au făcut obiectul contestației administrative, urmand a se avea în vedere, în cercetarea fondului, și actul administrativ fiscal depus în recurs și emis în urma reverificărilor realizate de organele fiscale.

In rejudecare, dosarul a fost inregistrat sub nr._ .

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Reclamanta a solicitat anularea în parte a Dispoziției nr. 133 din 24.05.2012 emisă de DGFP cu privire la suma de 59.432 lei, reprezentând TVA de plată suplimentar și a Deciziei de impunere nr. 234/27.02.2012. In urma inspectiei fiscale efectuata la societatea-reclamanta, s-a intocmit Raportul de inspectie fiscala din 27.02.2012, in temeiul caruia s-a emis Decizia de impunere nr.F-CT 234/27.02.2012, prin care s-au stabilit in sarcina societatii obligatii fiscale suplimentare in valoare de 1.563.800 lei, reprezentand: 274.074 lei impozit pe profit, 169.361 lei accesorii aferente, 595.285 lei TVA suplimentar de plata, 525.126 lei accesorii TVA.

Impotriva acestei decizii de impunere, reclamanta a formulat contestatie administrativa, solutionata prin Decizia nr.133/24.05.2012, prin care s-a admis in parte contestatia formulata in sensul ca: a fost respinsa contestatia pentru suma de 61.766 lei reprezentand TVA de plata suplimentar, a fost desfiintata in parte Decizia de impunere nr.234/27.02.2012 si raportul de inspectie fiscala pentru suma de 533.531 lei reprezentand TVA de plata, pentru suma de 274.027 lei reprezentand impozit suplimentar de plata si pentru suma de 694.487 lei constand in 169.361 lei accesorii aferente impozit pe profit si 525.126 lei accesorii aferente TVA.

Referitor la capatul de cerere de la punctul 2 din cererea introductiva, privind impozitul pe profit suplimentar si accesoriile aferente, instanta retine ca sustinerile reclamantei sunt neintemeiate, intrucat a fost admisa contestatia administrativa privind impozitul pe profit suplimentar si accesoriile aferente.

Prescriptia dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale invocata de reclamanta in contestatia administrativa si reiterata in cererea introductiva de instanta, a fost admisa de organul fiscal si s-a dispus admiterea contestatiei sub acest aspect cat si in ceea ce priveste TVA in suma de 533.531 lei. In atare conditii, aceste cereri vor fi respinse ca neintemeiate, dat fiind ca au fost admise prin contestatia administrativa si desfiintata decizia de impunere cu privire la aceste sume.

Referitor la capatul de cerere privind TVA-ul suplimentar de plata in valoare de 59.432 lei stabilit de organul de inspectie fiscala, prin recalcularea bazei de impunere aferente achizitionarii unei prese de balotat in anul 2005, instanta retine ca este intemeiat, intrucat in luna februarie 2005 reclamanta a achizitionat o presa de balotat fier vechi cu pretul de 372.235 lei din care TVA in cuantum de 59.432 lei. Ulterior, la data de 01.10.2005, conform facturii . VEH nr._, presa de balotat a fost vanduta catre . SRL la pretul total de 359.952,40 lei din care 57.471,40 lei reprezentand TVA colectat.

Organul de inspectie fiscala a apreciat ca acest bun nu a produs niciun venit si prin urmare a recalculat baza de impunere, fara drept de deducere pentru TVA-ul aferent achizitionarii presei de balotat. Constata instanta din cuprinsul raportului de expertiza ca organul fiscal a avut in vedere doar achizitionarea presei de balotat, ignorand, actul de comert privind vanzarea acesteia ulterior, in acelasi an. Se retine ca fiind reala sustinerea reclamantei in sensul ca la data achizitionarii presei de balotat, respectiv februarie 2005 art.145 din Codul fiscal nu avea lit.a la alin.2. Se retine ca, desi organele de solutionare a contestatiei au stabilit intervenirea prescriptiei, in solutia data se dispune reverificarea societatii cu privire la aceeasi perioada si acelasi obiect al contestatiei, astfel ca prin Decizia de impunere nr.FC-CT 318 /2501/14.03.2013 si Raportul de inspectie fiscala din 07.03.2013, efectuat in urma reverificarii, s-au mentinut sumele respective, societatea fiind obligata la plata acestor sume.

Cu privire la capatul de cerere referitor la reintroducerea in baza impozabila a sumei de 312.803 lei (372.235 lei inclusiv TVA) reprezentand pretul de achizitie al presei pentru balotarea fierului vechi, se retine ca organele fiscale au facut o gresita interpretare a legii, bunul achizitionat fiind susceptibil de a produce venituri si in plus acesta a fost instrainat din data de 01.10.2005, vanzarea fiind o operatiune taxabila.

Dispozitiile legale privind TVA la momentul achizitionarii bunului, respectiv Codul Fiscal-forma in vigoare in februarie 2005, prevedea urmatoarele:

Art. 127: Persoane impozabile și activitatea economică: (1)Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. (2)În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

CAPITOLUL IV: Operațiuni impozabile. Art. 128: Livrarea de bunuri. (1)Prin livrare de bunuri se înțelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acționează în numele acestuia.prevederi din partea 152^1 (Norme Metodologice din 2004) la data 18-feb-2005 pentru Art. 128, alin. (1) din titlul VI, capitolul IV 4. _

(1) Conform art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, prin livrare de bunuri se înțelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acționează în numele acestuia. Pentru bunurile, altele decât cele second-hand, încredințate în vederea vânzării în baza unui contract de consignație, data livrării bunurilor de la consignant la consignatar se consideră a fi data vânzării bunurilor de către consignatar către beneficiar. Facturarea bunurilor de către consignant către consignatar se face cel mai târziu la finele lunii în care bunurile au fost vândute. (2) Se consideră livrare de bunuri, în sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, produsele agricole reținute drept plată în natură a prestației efectuate de persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care prestează servicii pentru obținerea și/sau prelucrarea produselor agricole, precum și plata în natură a arendei. (3) În sensul art. 128 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite se consideră livrare de bunuri numai dacă debitorul este înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată. 5. _ (1) În sensul art. 128 alin. (3) lit. d) din Codul fiscal, transmiterea de bunuri efectuată pe baza unui contract de comision la cumpărare sau la vânzare se consideră livrare de bunuri atunci când comisionarul acționează în nume propriu, dar în contul comitentului. Comisionarul este considerat din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată cumpărător și revânzător. În funcție de locul unde vânzătorul, cumpărătorul și comisionarul își au stabilit sediul activității economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestuia, domiciliul sau reședința obișnuită, se disting situații precum: a) atunci când vânzătorul și comisionarul sunt persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în România, cumpărătorul este o persoană din România, înregistrată sau nu ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată - vânzătorul face o livrare de bunuri către comisionar, emite factura fiscală și colectează taxa pe valoarea adăugată dacă operațiunile sunt taxabile. Comisionarul poate deduce, în condițiile legii, taxa pe valoarea adăugată din facturile emise de comitent, apoi, la rândul său, face o livrare de bunuri către cumpărător, emite factura fiscală și colectează taxa pe valoarea adăugată dacă operațiunile sunt taxabile; b) atunci când vânzătorul și comisionarul sunt persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în România, iar cumpărătorul este o persoană stabilită în străinătate - vânzătorul face o livrare de bunuri către comisionar, emite factura fiscală în regim de scutire cu drept de deducere, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, comisionarul, la rândul său, face o livrare de bunuri către cumpărătorul străin, emite factura fiscală, de asemenea în regim de scutire cu drept de deducere, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege, factura externă și întocmește declarația vamală de export în nume propriu, respectiv la rubrica «exportator» din declarația vamală de export își înscrie numele său; c) atunci când cumpărătorul din România este sau nu înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, comisionarul din România este înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, iar vânzătorul este persoană stabilită în străinătate, acesta din urmă emite factura externă pe numele comisionarului pentru bunurile livrate, comisionarul face importul de bunuri, întocmește declarația vamală de import în nume propriu, poate deduce în condițiile legii taxa pe valoarea adăugată înscrisă în declarația vamală de import pentru operațiunile taxabile, apoi face livrare de bunuri către cumpărător, colectează taxa pe valoarea adăugată dacă operațiunile sunt taxabile și emite factură fiscală către cumpărător. (2) Conform reglementărilor contabile nu este obligatorie înregistrarea în conturile de venituri, respectiv de cheltuieli, a operațiunilor efectuate de comisionar. (2)În înțelesul prezentului titlu, prin bunuri se înțelege bunurile corporale mobile și imobile, prin natura lor sau prin destinație. Energia electrică, energia termică, gazele naturale, agentul frigorific și altele de aceeași natură sunt considerate bunuri mobile corporale.

prevederi din partea 152^1 (Norme Metodologice din 2004) la data 18-feb-2005 pentru Art. 128, alin. (2) din titlul VI, capitolul IV

4. _

(2) Se consideră livrare de bunuri, în sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, produsele agricole reținute drept plată în natură a prestației efectuate de persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care prestează servicii pentru obținerea și/sau prelucrarea produselor agricole, precum și plata în natură a arendei.

(3) În sensul art. 128 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite se consideră livrare de bunuri numai dacă debitorul este înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.

5. _

(1) În sensul art. 128 alin. (3) lit. d) din Codul fiscal, transmiterea de bunuri efectuată pe baza unui contract de comision la cumpărare sau la vânzare se consideră livrare de bunuri atunci când comisionarul acționează în nume propriu, dar în contul comitentului. Comisionarul este considerat din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată cumpărător și revânzător. În funcție de locul unde vânzătorul, cumpărătorul și comisionarul își au stabilit sediul activității economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestuia, domiciliul sau reședința obișnuită, se disting situații precum:

a) atunci când vânzătorul și comisionarul sunt persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în România, cumpărătorul este o persoană din România, înregistrată sau nu ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată - vânzătorul face o livrare de bunuri către comisionar, emite factura fiscală și colectează taxa pe valoarea adăugată dacă operațiunile sunt taxabile. Comisionarul poate deduce, în condițiile legii, taxa pe valoarea adăugată din facturile emise de comitent, apoi, la rândul său, face o livrare de bunuri către cumpărător, emite factura fiscală și colectează taxa pe valoarea adăugată dacă operațiunile sunt taxabile;

b) atunci când vânzătorul și comisionarul sunt persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în România, iar cumpărătorul este o persoană stabilită în străinătate - vânzătorul face o livrare de bunuri către comisionar, emite factura fiscală în regim de scutire cu drept de deducere, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, comisionarul, la rândul său, face o livrare de bunuri către cumpărătorul străin, emite factura fiscală, de asemenea în regim de scutire cu drept de deducere, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege, factura externă și întocmește declarația vamală de export în nume propriu, respectiv la rubrica «exportator» din declarația vamală de export își înscrie numele său;

c) atunci când cumpărătorul din România este sau nu înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, comisionarul din România este înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, iar vânzătorul este persoană stabilită în străinătate, acesta din urmă emite factura externă pe numele comisionarului pentru bunurile livrate, comisionarul face importul de bunuri, întocmește declarația vamală de import în nume propriu, poate deduce în condițiile legii taxa pe valoarea adăugată înscrisă în declarația vamală de import pentru operațiunile taxabile, apoi face livrare de bunuri către cumpărător, colectează taxa pe valoarea adăugată dacă operațiunile sunt taxabile și emite factură fiscală către cumpărător.

(2) Conform reglementărilor contabile nu este obligatorie înregistrarea în conturile de venituri, respectiv de cheltuieli, a operațiunilor efectuate de comisionar.

(3)Sunt, de asemenea, considerate livrări de bunuri efectuate cu plată, în sensul alin. (1):

a)predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, în cadrul unui contract care prevede că plata se efectuează în rate sau orice alt țip de contract ce prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plății ultimei scadențe, cu excepția contractelor de leasing;

b)transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite;

c)trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri;

d)transmiterea de bunuri efectuată pe baza unui contract de comision la cumpărare sau la vânzare, atunci când comisionarul acționează în nume propriu, dar în contul comitentului;

e)bunurile constatate lipsă din gestiune, cu excepția celor prevăzute la alin. (9) lit. a) și c).prevederi din partea 152^1 (Norme Metodologice din 2004) la data 18-feb-2005 pentru Art. 128, alin. (3) din titlul VI, capitolul IV

4. _

5. _

(2) Conform reglementărilor contabile nu este obligatorie înregistrarea în conturile de venituri, respectiv de cheltuieli, a operațiunilor efectuate de comisionar.

(4)Preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziționate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată sau pentru a fi puse la dispoziție altor persoane în mod gratuit constituie livrare de bunuri efectuată cu plată, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial.

(5)Orice distribuire de bunuri din activele unei societăți comerciale către asociații sau acționarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a societății, constituie livrare de bunuri efectuată cu plată.

(6)În cazul a două sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate asupra unui bun, fiecare transfer este considerat o livrare separată a bunului, chiar dacă acesta este transferat direct beneficiarului final.

(7)Transferul de bunuri efectuat cu ocazia operațiunilor de transfer total sau parțial de active și pasive, ca urmare a fuziunii și divizării, nu constituie livrare de bunuri, indiferent dacă e făcută cu plată sau nu.

(8)Aportul în natură la capitalul social al unei societăți comerciale nu constituie livrare de bunuri, dacă primitorului bunurilor i-ar fi fost permisă deducerea integrală a taxei pe valoarea adăugată, dacă aceasta s-ar fi aplicat transferului respectiv. În situația în care primitorul bunurilor este o persoană impozabilă, care nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată sau are dreptul de deducere parțial, operațiunea se consideră livrare de bunuri, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial.

CAPITOLUL VI: Faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată. Art. 134: Faptul generator și exigibilitatea - reguli generale

(1)Faptul generator al taxei reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei.

(2)Taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă atunci când autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza legii, la un moment dat, să solicite taxa pe valoarea adăugată de la plătitorii taxei, chiar dacă plata acesteia este stabilită prin lege la o altă dată.

(3)Faptul generator al taxei intervine și taxa devine exigibilă, la data livrării de bunuri sau la data prestării de servicii, cu excepțiile prevăzute în prezentul titlu.

Art. 137: Baza de impozitare pentru operațiuni în interiorul țării. (1)Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din: a)pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) și c), din tot ceea ce constituie contrapartidă obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni; b)prețurile de achiziție sau, în lipsa acestora, prețul de cost, determinat la momentul livrării, pentru operațiunile prevăzute la art. 128 alin. (3) lit. e), alin. (4) și (5). Dacă bunurile sunt mijloace fixe, prețul de achiziție sau prețul de cost se ajustează, astfel cum se prevede în norme.

CAPITOLUL X: Regimul deducerilor. Art. 145: Dreptul de deducere. (1)Dreptul de deducere ia naștere în momentul în care taxa pe valoarea adăugată deductibilă devine exigibilă. (2)Pentru bunurile importate până la data de 31 decembrie 2003, în baza certificatelor de suspendare a taxei pe valoarea adăugată, eliberate în baza Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, pentru care termenul de plată intervine după data de 1 ianuarie 2004 inclusiv, taxa pe valoarea adăugată devine deductibilă la data plății efective. (3)Dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă:

a)taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă;prevederi din punctul 1. (Decizia 5/2004) la data 27-sep-2004 pentru Art. 145, alin. (3), litera A. din titlul VI, capitolul X

- 1. Art. 18 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 17/2000, cu modificările și completările ulterioare, art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, și art. 145 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

I. Orice operațiuni desfășurate de persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată sunt supuse legii fiscale, indiferent dacă sunt obținute din activități ce îndeplinesc sau nu îndeplinesc cerințele altor dispoziții legale.

II. Această regulă este aplicabilă și în cazul agenților economici care nu au deținut autorizația de valorificare prevăzută de art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, republicată, și au comercializat aceste deșeuri în țară sau le-au exportat. Astfel, aceștia își vor păstra dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente cumpărărilor de deșeuri și vor fi obligați să colecteze taxa pe valoarea adăugată pentru livrările în țară, respectiv vor fi scutiți în condițiile legii pentru operațiunile de export.

III. Prezenta soluție este aplicabilă atât timp cât legea fiscală nu conține alte prevederi speciale în ceea ce privește dreptul de deducere și taxa colectată pentru anumite livrări de bunuri și servicii.

b)taxa pe valoarea adăugată achitată pentru bunurile importate. (4)De asemenea, se acordă oricărei persoane impozabile, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, dreptul de deducere pentru taxa pe valoarea adăugată prevăzută la alin. (3), dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării pentru realizarea următoarelor operațiuni:

a)livrări de bunuri și/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată, prevăzute la art. 143 alin. (1) și ia art. 144 alin. (1);

b)operațiuni rezultând din activități economice, pentru care locul livrării/prestării este considerat a fi în străinătate, dacă taxa pe valoarea adăugată ar fi deductibilă, în cazul în care operațiunea s-ar desfășura în țară. (5)Orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru:

a)operațiunile prevăzute la art. 128 alin. (9) lit. e) și f) și art. 129 alin. (4), dacă acestea sunt afectate realizării operațiunilor prevăzute la alin. (3) și (4);

b)operațiunile prevăzute la art. 128 alin. (7) și (8), daca taxa pe valoarea adăugată ar fi aplicabilă transferului respectiv;

c)operațiunile prevăzute la art. 128 alin. (9) lit. a)-c), în măsura în care acestea rezultă din operațiunile prevăzute la alin. (3) și (4);

d)operațiunile prevăzute la art. 128 alin. (9) lit. d).

Pentru a stabili regimul si conditiile de deducere pentru TVA-ul aferent achizitionarii unui bun in anul 2005, organul fiscal trebuia sa aplice dispozitiile Codului fiscal de la momentul achizitionarii si nu pe cele de la data controlului.

Codul fiscal sau legea societatilor nu a conditionat si nu conditioneaza ca un agent economic privat, la momentul achizitionarii unui bun-mijloc fix sa justifice cu documente intentia cu care a achizitionat acel bun. Intentia unui cumparator de a achizitiona un bun in scopul obtinerii de venituri in cadrul activitatii sale comerciale se poate concretiza atat prin exploatarea bunului respectiv, cat si prin revanzarea acestuia, activitate ce nu este ingradita de lege, reprezentand un fapt de comert.

De altfel, societatea reclamanta are ca obiect de activitate comert cu ridicata, Cod CAEN 5040,5181, 5182, 5183, 5184, 5185, 5186, 5187, 5188,5190, astfel cum rezulta din Incheierea nr._/16.12.2003.

Dupa comunicarea raportului de expertiza contabila efectuat in cauza, parata a depus „precizari”, prin care a aratat ca prin decizia nr.133/24.05.2012, data in solutionarea contestatiei, DGFP Constanta a admis pe fond contestatia reclamantei impotriva masurii de stabilire a bazei suplimentare de impozitare privind cheltuielile cu amortizarea cladirii in suma de 22.767 lei/luna pentru perioada aprilie_11 si implicit a impozitului pe profit aferent stabilit prin decizia de impunere nr.234/27.02.2012 pe considerentul ca a intervenit prescriptia organului fiscal de a stabili obligatii fiscale ( pag.14 din decizia nr.133), aratandu-se ca obligatia fiscala de plata pe care o datoreaza reclamanta va rezulta din noul act de control pe care il va intocmi organul de inspectie fiscala ca urmare a reanalizarii situatiei de fapt si de drept fiscala, precum si emiterea unei noi decizii de impunere, respectiv decizia nr.2501/14.03.2013.

Desfiintarea actului administrativ fiscal prin decizia serviciului solutionare contestatii nu inseamna ca a ramas fara obiect plangerea formulata impotriva ambelor acte administrativ fiscale. Incheierea unui nou act administrativ fiscal, in temeiul unei decizii care dispune reverificarea, insa contestata in instanta de contencios administrativ, lipseste de orice efecte juridice actul administrativ fiscal incheiat ulterior, cu incalcarea legii.

Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, instanta va admite cererea formulata de catre reclamanta, astfel cum a fost modificata, in sensul ca va anula in parte Dispozitia nr.133 din 24.05.2012 emisa de DGFP cu privire la suma de 59.432 lei reprezentand TVA de plata suplimentar, va anula in parte Decizia de impunere nr.234/27.02.2012 cu privire la suma de 59.432 lei reprezentand TVA de plata suplimentar aferent achizitionarii presei de balotat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamantele S.C. V. I. SRL, cu sediul ales în C., ..64, ., și S.C. V. I. SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR AS INSOLV SPRL, cu sediul în C., D., nr.75, J. C., în contradictoriu cu pârâta D. G. A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în C., I.G.D., nr.18, județ C..

Anulează în parte Dispoziția nr.133 din 24.05.2012 emisă de DGFP cu privire la suma de 59.432 lei reprezentând TVA de plată suplimentar.

Anulează în parte Decizia de impunere nr. 234/27.02.2012 cu privire la suma de 59.432 lei reprezentând TVA de plată suplimentar.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 01.07.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

I.-L. O.-D. I. TÖRÖK

Tehnored. I.-L. O.-D./ 5 ex /07.08.2014

← Obligaţia de a face. Sentința nr. 686/2014. Tribunalul CONSTANŢA		Cerere în anulare ordonanţă - somaţie de plată. Sentința... →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 1845/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 1845/2014. Tribunalul CONSTANŢA