Anulare act administrativ. Sentința nr. 15/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 2596/118/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 15
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.01.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: A. J. N.
GREFIER: A. G.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamantul S. S., cu domiciliul în C., ., ., . cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR PUBLICE G. PENTRU A.J.F.P. C. cu sediul în C., ., nr.18, chemat în garanție fiind ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 153 și urm.din Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța constată finalizată cercetarea judecătorească și, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei și asupra cererii de chemare în garanție.
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1.Obiectul și părțile litigiului:
1.1. Prin cererile înregistrate, pe rolul Tribunalului C. – Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr._, și nr._, reclamantul S. S. a chemat în judecată ANAF_ DGFP C. - AFP C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- anularea Deciziei nr.91 din 27.02.2013 prin care a fost respinsă contestația administrativă împotriva Deciziei de clacul nr._/29.01.2013;
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 19.537 lei - taxă de poluare auto - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea demersului judiciar, reclamantul arată – în esență, că a achiziționat un autoturism marca BMW X5, . WBAFB71010LV68118 ce fusese înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene/Italia, iar înmatricularea în România i-a fost condiționată de plata taxei pentru emisii poluante, în cuantum de 19.537 lei, astfel cum a fost stabilită prin Decizia nr._/29.01.2013.
Invederează reclamantul că a formulat contestație administrativă împotriva deciziei emise de organul fiscal, dar pentru a putea circula cu autoturismul a achitat taxa, prin chitanța . 9 nr._/5.02.2013, iar ulterior a fost emisă și Decizia nr.91/27.02.2013, prin care au fost cenzurate criticile aduse deciziei de calcul, iar contestația respinsă ca neîntemeiată.
Arată reclamantul că se relevă cu prisosință caracterul nelegal al taxei pe emisii poluante, de vreme ce:
Tratatul de aderare a României la UE, ratificat prin Legea nr. 157/2005 prevede că România este obligată să respecte dispozițiile tratatelor originare, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție consfințind, de altfel, principiul supremației dreptului comunitar față de dispozițiile contrare din legile interne.
Principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național - instituit prin art.148 alin.(2) din Constituția României, precum și principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României impun judecătorului național să lase neaplicate dispozițiile fiscale naționale contrare dreptului comunitar, sens în care stau hotărârile CJUE în cauzele C./Enel (1964) și Simmenthal (1976).
Din perspectiva dreptului comunitar, ilegalitatea de plano a taxei se concretizează prin raportare la art.90 TCE întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate în alt stat membru al UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second hand deja înmatriculate în România și, implicit, constituind un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în UE.
Se arată că potrivit art.4 alin.1 lit.”a” din OUG.50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări în românia, fără însă ca textul normativ să facă distincția între autovehiculele produse în România și cele din afara țării, nici între autovehiculele noi și cele second-hand.
Susține reclamantul că promovarea OUG nr.50/2008 a avut ca țintă limitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second-hand cu o vechime de peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate din țările UE, datorită unui preț redus.
În dovedirea pretențiilor deduse judecății, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând cererii introductive de instanță, în copie: Decizia nr.91/2013, decizia de calcul a taxei pentru emisii poluante, chitanța . nr._/5.02.2013, cererea prin care a solicitat pârâtei restituirea taxei și adresa răspuns nr._/4.03.2013, cartea de identitate a autoturismului și certificatul de înmatriculare emis de autoritățile italiene.
1.2. Legal citată, pârâta DGRFP G.- Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. – continuatoare în drepturi și obligații a AFP C., a depus întâmpinare – prin care solicită respingerea ca nefondată a acțiunii, dar și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu (f.39-42).
În apărare, pârâta invederează că prin adoptarea Legii nr.9/2012 – care abrogă OUG nr.50/2008, a fost corelată legislația națională cu cea europeană, că potrivit noii legi există obligativitatea achitării taxei la toate tipurile de mașini – atât noi, cât și second-hand care sunt înmatriculate pentru prima dată în România, ca și pentru autoturismele care sunt deja înmatriculate și pentru care nu a fost calculată și achitată taxa de poluare.
Chemarea în garanție a Administrației F. pentru Mediu – întemeiată pe disp.art.72-74 c.pr.civ., este motivată prin invocarea destinației sumei prelevate cu titlu de taxă emisii poluante, care se face venit la Fondul pentru mediu.
2.Tribunalul,
procedând la judecarea pricinii, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:
2.1.Premisele declanșării litigiului
La data de 5.02.2013, cu chitanța . nr._ (f.9), reclamantul a achitat la Trezoreria Mun.C., suma de 19.537 lei - „ taxă emisii poluante auto Lg.9/2012” .
Taxa a fost stabilită de către Administrația Finanțelor Publice C., prin Decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/29.01.2013, pentru înmatricularea pe numele reclamantului a autoturismului marca BMW X5 . WV2ZZZ7HZ8H016539, având primă înmatriculare 1.01.0204, într-un stat membru al Uniunii Europene.
Reclamantul – invocând prelevarea ilegală a taxei,”împotriva dispozițiilor legale interne și europene în materie de taxare cu privire la autovehicule”, a urmat procedura consacrată de art.205 și urm. OG.92/2003.
Prin Decizia nr.91/27.02.2013 a fost respinsă contestația administrativă.
Cum demersul administrativ a rămas fără rezultat, reclamantul a adresat instanței de contencios administrativ două cereri identice, înregistrate pe rolul Tribunalului C. la 5.03.2013 și respectiv la 6.08.2013.
Prin încheierea pronunțată în ds._, la 30.09.2013 a fost admisă excepția de litispendență, fiind reunit cu dosarul înregistrat sub nr._ .
2.2. Normele juridice incidente. Soluția instanței.
Cenzura actului administrativ - Decizia nr.91/27.02.2013 emisă în soluționarea contestației administrative împotriva deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante nr._/29.01.2013, precum și a actului administrativ atipic - refuzul pretins a fi nejustificat al autorității administrative de a proceda restituirea sumei de 19.537 lei reprezentând taxă emisii poluante, se va realiza de instanță în considerarea legislației sub imperiul căreia a fost emis.
Sub acest aspect, se cuvine a menționa că susținerile reclamantului prezentate în cererea introductivă de instanță, respectiv neconformitatea taxei instituită prin OUG nr.50/2008 cu legislația europeană sunt pe deplin justificate, însă taxa a cărui restituire o solicită a fost prelevată în temeiul Legii nr.9/2012, act normativ în raport cu care vor fi analizate actele administrative ale organului fiscal.
Prin Legea nr.9/2012 a fost abrogată O.U.G.50/2008.
Intervenția legislativă a fost justificată pentru a da curs Hotărârilor pronunțate de C.J.U.E. în cauzele „T. c.României” și „N. c.României”, prin care s-a statuat, în esență că, regimul de impozitare prevăzut de OUG.50/2008 nu instituie o discriminare directă, dar un impozit intern astfel cum este reglementat prin OUG.50/2008, poate fi direct discriminatoriu prin efectele sale, descurajând importurile de autovehicule.
Sfera subiecților impunerii și situațiile în care le incumbă obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante au fost stabilite prin noul act normativ.
Potrivit art.4 al Legii nr.9/2012:
„(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Prin încetarea efectelor suspensive ale OUG 1/2012, taxa pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori produse în România
Prin art. 6 al Legii nr.9/2012 – cu trimitere la anexe, au fost determinate elementele pe baza cărora se determină suma de plată. Astfel:
(1)Suma de plată reprezentând taxa se calculează pe baza elementelor prevăzute la anexele nr. 1-5, după cum urmează:
a)pentru autovehiculele din categoria cărora le corespund normele de poluare Euro 3, Euro 4, Euro 5 sau Euro 6:
1. pentru autovehiculele cărora le corespund normele de poluare Euro 5, Euro 4 sau Euro 3, taxa se calculează pe baza emisiilor de dioxid de carbon (CO2) și a taxei pentru emisiile poluante exprimate în euro/1 gram CO2, prevăzute la anexa nr. 1, și a normei de poluare și a taxei pentru emisiile poluante exprimate în euro/1 cmc, prevăzute la anexa nr. 2, și a cotei de reducere a taxei, prevăzută în coloana nr. 2 din anexa nr. 4, după formula:
Suma de plată = [(A x B x 30%) + (C x D x 70%)] x (100 - E)%, unde:
A = valoarea combinată a emisiilor de CO2, exprimată în grame/km;
B = taxa pentru emisiile poluante, exprimată în euro/1 gram CO2, prevăzută în coloana nr. 3 din anexa nr. 1;
C = cilindree (capacitatea cilindrică);
D = taxa pentru emisiile poluante pe cilindree, prevăzută în coloana nr. 3 din anexa nr. 2;
E = cota de reducere a taxei, prevăzută în coloana nr. 2 din anexa nr. 4;
2.pentru autovehiculele cărora le corespunde norma de poluare Euro 6, taxa se va determina pe baza formulei prevăzute la pct. 1, odată cu . normei Euro 6 pentru înmatricularea, vânzarea și introducerea în circulație a vehiculelor noi, conform Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor;
b)pentru autovehiculele din categoria M1 cărora le corespund normele de poluare non-Euro, Euro 1 sau Euro 2 și pentru care nu este specificată valoarea combinată a emisiilor de CO2, după formula:
Suma de plată = [C x D x (100 - E)]/100,
unde:
C = cilindree (capacitatea cilindrică);
D = taxa pentru emisiile poluante pe cilindree, prevăzută în coloana nr. 3 din anexa nr. 2;
E = cota de reducere a taxei, prevăzută în coloana nr. 2 din anexa nr. 4;
c)formula prevăzută la lit. b) se aplică și pentru autovehiculele din categoria M1 cărora le corespund normele de poluare Euro 3, Euro 4, Euro 5 sau Euro 6 care nu dețin omologare europeană de tip și pentru care nu este specificată valoarea combinată a emisiilor de CO2;
d)formula prevăzută la lit. b) se aplică și pentru autovehiculele din categoriile M2, M3, N1, N2 și N3, pentru care taxa pentru emisiile poluante pe cilindree este prevăzută în coloana nr. 2 din anexa nr. 3.
(2)Norma de poluare Euro și valoarea emisiei de CO2, la care se face referire la alin. (1), sunt cele menționate de Regia Autonomă "Registrul Auto Român" în cartea de identitate a vehiculului, în conformitate cu prevederile normelor metodologice de aplicare a prezentei legi. Pentru autovehiculele care nu dețin omologare europeană de tip a întregului vehicul, aceste elemente se determină în conformitate cu reglementările în vigoare.
(3)C. de reducere a taxei, prevăzută în anexa nr. 4, este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului.
(4)Cu ocazia calculului taxei pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota de reducere prevăzută în anexa nr. 4, în funcție de abaterile de la situația standard a elementului/ elementelor care a/au stat la baza stabilirii cotei fixe, dacă persoana care solicită înmatricularea sau, după caz, prima transcriere a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat declară pe propria răspundere că rulajul mediu anual real al autovehiculului în cauză este mai mare decât rulajul mediu anual considerat standard pentru categoria respectivă de autovehicule, potrivit normelor metodologice de aplicare a prezentei legi. În acest caz, calculul taxei se face pe baza cotei de reducere rezultate din cota prevăzută în anexa nr. 4, majorată cu cota de reducere suplimentară prevăzută în anexa nr. 5. Atunci când noua cotă de reducere este mai mare de 90%, se aplică cota de reducere de 90%.
(5)Suma reprezentând taxa ce urmează a fi plătită, calculată potrivit prevederilor alin. (1), poate fi ajustată și atunci când persoana care solicită înmatricularea sau, după caz, prima transcriere a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat face dovada, pe baza expertizei tehnice efectuate de Regia Autonomă "Registrul Auto Român", că deprecierea autovehiculului rulat este mai mare, potrivit normelor metodologice de aplicare a prezentei legi.
(6)Vechimea autovehiculului se calculează în funcție de data primei înmatriculări a acestuia.
(7)Atunci când persoana care solicită înmatricularea sau prima transcriere a dreptului de proprietate asupra autovehiculului nu poate face dovada datei înmatriculării autovehiculului, taxa se calculează în funcție de anul fabricației.
În interpretarea acestor dispoziții legale, cu referire și la practica jurisprudențială a CJUE, în mod judicios a concluzionat organul fiscal, prin Decizie nr.91/2013, că în cauză nu se constată o neconformitate a dispozițiilor Legii nr.9/2012 art.110 paragraf 1 TFUE, că încălcarea dispozițiilor comunitare survine doar atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat, ceea ce în raport de noul act normativ nu se întâmplă.
Tribunalul observă că modalitatea de calcul a taxei pentru emisii poluante este unitară pentru situațiile la care acesta se achită, calculul fiind identic, indiferent dacă va fi achitată la momentul primei înmatriculări în România (fără distincție între un autovehicul produs în țară sau în străinătate ori dacă este vechi sau nou) sau la momentul transcrierii dreptului de proprietate a autovehiculelor și pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante.
Sub acest aspect, nu se mai poate reține că Legea nr.9/2012 ar avea un efect indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale, fiind practic înlăturată neconformitatea constată de C.J.U.E prin hotărârile date în cauzele T. și N. c.României.
Taxa impusă prin Legea nr.9/2012 este în consonanță și cu art.30 și art.34-35 din TFUE.
Potrivit art.30 din TFUE (ex-articol 25 din TCE), între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent, interdicție care se aplică și taxelor vamale cu caracter fiscal, dispoziție legală ce trebuie în mod necesar coroborată cu prevederile art.34-35 TFUE.
Articolele 34 -35 din TFUE se referă la importurile, respectiv exporturile din interiorul UE și interzic „restricțiile cantitative și oricare alte măsuri cu efect echivalent” între statele membre, în vreme ce articolul 36 TFUE prevede derogări de la libertățile aferente pieței interne stabilite prin articolele 34 și 35 TFUE, în cazurile justificate din anumite motive specifice.
Dispozițiile menționate au, practic, rol de mecanism de siguranță, care garantează verificarea compatibilității cu legislația UE a oricărui obstacol în calea comerțului din piața internă, iar reglementările specifice care pot aduce atingere pieței interne, cum ar fi prevederile fiscale ale articolului 110 T.F.U.E., prevalează asupra dispozițiilor generale ale articolelor 34-36 T.F.U.E.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de „taxă cu efect echivalent”, constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, „oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia”, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Art.110 din TFUE (fost art.90 din Tratatul Comunității Europene) prevede că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
În jurisprudența referitoare la art.90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține incidența acestui text, respectiv: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și cele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Sub aspectul analizat, practic nu se mai poate reține că Legea nr.9/2012 ar avea un efect indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale, fiind practic înlăturată neconformitatea constată de C.J.U.E prin hotărârile date în cauzele T. și N. c.României.
Nu se poate susține, de plano, că prin instituirea unei taxe de înmatriculare sunt încălcate disp.art.34-36 din Tratat, concluzie susținută și de Comunicarea Comisiei Europei către Parlamentul European, Consiliul și Comitetul Economic și Social European din 14.12.2012, în considerarea căruia în legislația internă a fost adoptată OUG 9/2013 privind timbrul de mediu.
În cuprinsul Comunicării, Comisia identifică bunele practici propuse statelor membre spre a fi aplicate pe termen scurt, la pct.2 din „ Concluzii și măsuri subsecvente” fiind menționat:
„Pentru a evita dubla impunere și „supraimpozitarea” în cazul în care cetățenii transferă definitiv un autoturism dintr-un stat membru în altul, statele membre care au aplicat inițial taxa de înmatriculare ar trebui cel puțin să acorde o rambursare parțială a taxei ținând cont de deprecierea autoturismului, indiferent dacă statul membru de destinație prevede sau nu o scutire de la plata taxei de înmatriculare, dacă este cazul”.
În condițiile în care, în prezent, 18 dintre statele membre percep taxe de înmatriculare pentru vehicule și în afara Directivei 83/182/CEE – care prevede scutiri de taxe pentru introducerea temporară a unui autovehicul rutier dintr-un stat membru în altul, nefiind adoptată legislație secundară în domeniu, însăși instituțiile europene admit că statele membre sunt libere să aplice în cazul autoturismelor alte taxe decât TVA, atâta timp cât aceste taxe sunt în conformitate cu principiile generale ale legislației Uniunii Europene.
Concluzionând, nu se poate susține cu temei, că prin taxa consacrată prin Legea nr.9/2012(după încetarea efectelor suspensive ale OUG.1/2012), s-au instituit restricții cantitative/măsuri cu caracter echivalent sau că ar avea un caracter direct sau indirect discriminatoriu, în accepțiunea dată de art.34-36 și art.110 TFUE.
Pentru considerentele – de fapt și drept ce preced, va fi respinsă acțiunea dedusă judecății, ca nefondată.
Dată fiind soluția pronunțată în dezlegarea conflictului judiciar dintre părțile între care s-a stabilit inițial raportul juridic procesual, cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu – încuviințată în principiu, conf.art.74 alin.2 c.pr.civ., va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. S., cu domiciliul în C., ., ., . cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR PUBLICE G. PENTRU A.J.F.P. C. cu sediul în C., ., nr.18, ca nefondată.
Respinge cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, corp A, nr. 294, sector 6.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. G.
Tehnored.jud.A. N.
5 ex./31.01.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1541/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1315/2014.... → |
|---|
