Contestaţie la executare. Decizia nr. 965/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 965/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 20684/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 965
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect contestație la executare, promovat de apelanta DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN AFP C., cu sediul în C., ., nr. 18, județ C., în contradictoriu cu intimatul P. I., domiciliat în C., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 29.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei decizii, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 05.11.2014, apoi la data de 12.11.2014 când s-au decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost admisă contestația la executare formulată de contestator Piștalu I. în contradictoriu cu intimat – DGRFP G.-AJFP C.. S-a dispus anularea procesului verbalnr._ de declarare a stării de insolvabilitate din data de 5.07.2013 și a fost obligat intimatul la plata către contestator a sumei de 1.900 lei- cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Contestatorul Piștalu I. a solicitat instanței de judecată anularea actului de executare emis de intimată la data de 05.07.2013, întrucât titlul executoriu invocat și-a pierdut puterea executorie, arătând că, la data de 05.07.2013 intimata a emis procesul-verbal nr._ de declarare a stării de insolvabilitate a contestatorului, că titlul executoriu este reprezentat de sentința penală pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 592/30.11.2007 a Curții de Apel C., prin care s-a dispus obligarea contestatorului și a lui A. D., în solidar, la plata sumei de 158.600 lei, reprezentând daune materiale, în temeiul art. 998 Cod civil.
Pretențiile civile formulate de intimată în dosarul penal, pentru majorări și penalități întârziere, au fost respinse de instanță cu motivarea că răspunderea este civilă delictuală, prevăzută de Codul civil și nu referitoare la obligații fiscale.
Punerea în executare a titlului executor reprezentat de sentința penală nr. 243/08.02.2007 a Judecătoriei C. și decizia penală nr. 592/30.11.2007 a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul penal nr._, a făcut obiectul contestației la executare formulată de Piștalu I. și A. D., soluționată irevocabil prin sentința civilă nr._/16.11.2011 a Judecătoriei C., pentru aceleași sume și același titlu executoriu, reprezentat de hotărârile penale, invocate de intimată și prin actele de executare care formează obiectul prezentei contestații emise în același dosar de executare nr._/2010.
Arată, totodată că prin sentința civilă nr._/16.11.20l1 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/212/2011 a fost admisă contestația formulată de Piștalu lancu și A. D., a constatat prescris dreptul Statului prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. C. / A.F.P. C., de a cere executarea silită și a anulat actele de executare emise de intimată la data de 28.06.2011, întrucât titlul executoriu invocat și-a pierdut puterea executorie.
S-a reținut că prin hotărârea penală pusă în executare, în baza căreia a fost începută executarea silită, a fost admisă în parte acțiunea civilă a Statului Român prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. C., formulată în contradictoriu cu contestatorii din prezenta cauză, aceștia din urmă fiind obligați, în solidar, la plata sumei de 158.600 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale și au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate.
Se susține existența unui abuz de drept având în vedere că intimata avea obligația de a se supune efectelor obligatorii ale actului jurisdicțional, fără a mai avea posibilitatea de a mai pune în discuție ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecății în contestația al executare care a făcut obiectului civil nr._/212/2011 al Judecătoriei C..
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 399 și urm. C.proc civ.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că actul contestat reprezintă un act administrativ fiscal, împotriva căruia legea prevede o altă cale de atac.
Din probele administrate în cauză instanța reține :
Executarea silită pornită împotriva contestatorului s-a început prin somația emisă de intimată la data de 27.11.2012 și comunicată contestatorului.
Titlurile executorii care stau la baza procedurii execuționale sunt reprezentate de sentința penală nr. 243/08.02.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ definitivă prin decizia penală nr. 593/P/30.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel și decizia de calcul accesorii nr._/25.08.2011.
Prin sentința civilă nr._/16.11.2011 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/212/2011, a fost admisă contestația la executare constatându-se prescris dreptul creditorului Statul Român de a cere executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 243/08.02.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ rămasă definitivă prin decizia penală nr. 593/30.11.2007.
La data de 05.07.2013 intimata a emis procesul-verbal nr._ de declarare a stării de insolvabilitate a contestatorului.
Raportând situația de fapt reținută la dispozițiile normative incidente în cauză, instanța găsește contestația formulată întemeiată în parte pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 176 C.proc.fisc. (1) În sensul prezentului cod, este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.
(2)Pentru creanțele fiscale ale debitorilor declarați în stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmăribile, conducătorul organului de executare dispune scoaterea creanței din evidența curentă și trecerea ei într-o evidență separată.
(3)În cazul debitorilor prevăzuți la alin. (2), prin excepție de la dispozițiile art. 148 alin. (3), executarea silită se întrerupe. Organele fiscale au obligația ca cel puțin o dată pe an să efectueze o investigație asupra stării acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silită.
Având în vedere că prin sentința civilă nr._/16.11.2011 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/212/2011 instanța a constatat prescris dreptul intimatei de a cere executarea silită în temeiul sentinței penale nr. 243/08.02.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ definitivă prin decizia penală nr. 593/P/30.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel, motiv pentru care contestația urmează să fie admisă cu consecința anulării actului emis în lipsa existenței vreunei creanțe fiscale, deoarece titlul invocat și-a pierdut puterea executorie.
În conformitate cu art. 274 C.proc.civ, intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1900 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, intimatul a declarat apel.
Soluția preconizată de apelant este aceea admiterii apelului, cu consecința anulării hotărârii, iar în subsidiar a modificării în tot a hotărârii apelate și respingerea contestației la executare.
Apelantul apreciază hotărârea supusă controlului judiciar ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât:
1- a fost dată cu încălcarea formelor de procedură, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare.
Sub acest aspect, hotărârea a fost dată cu încălcarea disp.art.425 alin.1 lit.c și art.397 alin.1 c.pr.civ., întrucât deși în încheierea de amânare a pronunțării, instanța a deliberat asupra excepției inadmisibilității, respingând-o ca neîntemeiată cu o motivare lapidară și neargumentată în fapt și în drept, în dispozitivul hotărârii pronunțată la 20.12.2013, soluția nu se regăsește.
2- în cauză nu s-a dispus comunicarea către intimat a înscrisurilor depuse de contestator prin avocat, la termenul de judecată din 17.12.2013, fiind astfel încălcat principiul contradictorialității consacrat in terminis de art.14 C. pr.civ., dar și dreptul la apărare.
3 – instanța de fond nu s-a pronunțat în fapt și în drept asupra excepției inadmisibilității contestației la executare împotriva procesului verbal de insolvabilitate care nu este act de executare silită ci act administrativ fiscal.
Prin prisma acestei critici, apelanta reiterează apărările formulate la fond, susținând că procesului verbal de insolvabilitate este un act administrativ fiscal – în accepțiunea art.41 din OG nr.92/2003 cu ref. la art.2 lit.”c” din Legea nr.554/2004, împotriva căruia legea prevede o altă cale de atac decât contestația la executare prevăzută de art.172-174 Cod pr.fiscală.
4 – este nelegală obligarea la plata taxei judiciare de timbru – cu titlu de cheltuieli de judecată, întrucât încalcă disp.art.45 alin.1 lit.f9 din OUG nr.80/2013, care instituie o procedură specială de recuperare.
5- obligarea la plata în tot a onorariului de avocat a fost nejustificată, acesta fiind disproporționat de mare în raport de munca depusă de avocat și de complexitatea cauzei care s-a soluționat la al doilea termen de judecată.
Intimatul contestator și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f.10-12), solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata către intimat a cheltuielilor de judecată.
În referire la calea de atac, intimatul contestator opinează că aceasta trebuie a fi calificată ca recurs, în reglementarea art.402 (2) din codul de procedură civilă din 1865, în raport de disp.art.3 (1) Titlul II, Dispoziții tranzitorii și de punere în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Intimatul contestator susține că sunt nefondate criticile aduse de apelant hotărârii instanței de fond, invederând – în esență, că:
Motivarea instanței de fond este clară, prin raportare la natura juridică a actului contestat, ca act în procedura de executare silită a titlului reprezentat de hotărârea penală nr.243/8.02.2007, pusă în executare în ds._/2010 al organului de executare AFP C..
Intimata este în vădită eroare în ceea ce privește înțelesul și aplicarea normelor procedurale invocate în susținerea apelului, de vreme ce excepția inadmisibilității nu este capăt de cerere dedus judecății, care să oblige instanța să se pronunțe în condițiile art.397 c.pr.civ.
În referire la cel de-al doilea motiv de apel, - necomunicarea înscrisurilor depuse la termenul de judecată din 17.12.2013, respectiv o cerere înregistrată la organul fiscal sub nr._/17.12..2012 și cererea depusă la 2.04.2013 prin care solicita radierea din evidențele AFP C. a debitului în sumă de 218.436 lei, ca urmare a soluționării contestației la executare prin sentința civilă nr._/16.11.2011 a Judecătoriei C., este de observat că aceste înscrisuri nu sunt reținute în considerentele hotărârii atacate. Nu există pretinsa vătămare a drepturilor procesuale ale intimatei și a principiilor desfășurării procesului civil, invocate în apel.
Este neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii soluționată de instanța de fond, prin respingere - reluată cu considerente ce nu au fost invocate în fața primei instanțe, cu străduința de a convinge asupra naturii juridice a actului de executare, contrar autorității de lucru judecat a titlului executoriu reprezentat prin hotărârea penală definitivă analizată de instanța de executare, cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr._/16.11.2011 și prin sentința civilă nr._/20.12.2013, pronunțată în prezenta cauză.
Cu referire la cheltuielile de judecată, instanța de fond corect a obligat intimata apelantă la plata sumei de 1900 lei (taxă judiciară de timbru și onorariu avocat), în temeiul art.274 c.pr.civ. care prevede că, „ partea care cade în pretenție va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, procedura de restituire reglementată de art.45 alin.1 din OUG nr.80/2003 fiind o procedură ulterioară soluționării contestației, la cererea petiționarului – drept care poate fi exercitat în termen de un an de la data nașterii sale, iar cererea de restituire soluționată de instanță se depune la unitatea administrativ fiscală la care a fost achitată taxa.
Examinând hotărârea supusă controlului judiciar, prin prisma criticilor formulate de apelantul-intimat și a apărărilor intimatului contestator, Tribunalul constată următoarele:
Prin hotărârea atacată a fost admisă contestația la executare formulată de contestator Piștalu I. în contradictoriu cu intimat – DGRFP G.-AJFP C.. S-a dispus anularea procesului verbalnr._ de declarare a stării de insolvabilitate din data de 5.07.2013 și a fost obligat intimatul la plata către contestator a sumei de 1.900 lei- cheltuieli de judecată.
Hotărârea supusă controlului judiciar suplinește cerințele prescrise de art.425 alin.1 lit. b) c.pr.civ., judecătorul fondului arătând în considerente motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția.
Prin prisma primului motiv de apel – încălcarea prevederilor art.425 alin.1 lit.c) și art.397 alin.1 C.pr.civ., analiza relevă că hotărârea nu a fost dată cu „încălcarea formelor de procedură”.
În acord cu disp.art.248 c.pr.civ., judecătorul fondului s-a pronunțat cu precădere excepției inadmisibilității cererii, a cărei admitere ar fi făcut de prisos judecata fondului litigios.
Nu se poate susține cu temei că se impunea reluarea în cuprinsul dispozitivului hotărârii judecătorești a soluției de respingere a excepției inadmisibilității, sub acest aspect verificându-se susținerile intimatului contestator privitoare la eroarea în care se află apelanta în ceea ce privește interpretarea și aplicarea normelor procedurale.
Contrar susținerilor apelantei, judecătorul fondului a motivat respingerea excepției inadmisibilității, reținând că „ actul atacat reprezintă un act întocmit în cursul procedurii de executare silită fiscală, fiind aplicabile art.172 C.proc.fisc”.
Este îndeobște cunoscut că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci de conținut, astfel că instanța de control judiciar nu va primi solicitarea apelantei de anulare a hotărârii atacate.
Tribunalul apreciază însă că instanța de fond a dezlegat greșit apărările procesuale formulate de intimată prin invocarea excepției inadmisibilității contestației la executare formulată împotriva procesului verbal nr._/5.07.2013 de declarare a stării de insolvabilitate a contestatorului.
Procesul verbal contestat - chiar dacă a fost emis în considerarea procedurii de urmărire silită declanșate în baza titlului executoriu ce a făcut obiectul unei alte contestații la executare, soluționată în mod irevocabil de instanță prin admitere, este act administrativ fiscal în accepțiunea art.41 din Codul de procedură fiscală, al cărui control de legalitate se realizează în procedura consacrată de art.205 și urm. din OG nr.92/2003.
Invocarea de către intimatul contestator a caracterului obligatoriu al Deciziei nr.1237 pronunțate de Curtea Constituțională la 18.11.2008 – publicată în M.Of.841/2008, prin ale cărui considerente se reține - în analiza conformității disp.art.214 din OG nr.92/2003 cu dispozițiile Legii fundamentale, că desfășurarea procedurii jurisdicționale nu este împiedicată sau condiționată de cea a procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă, nu impune concluzia că prin admiterea excepției inadmisibilității i-ar fi îngrădit accesul liber la justiție.
Tribunalul apreciază că prin primirea apărărilor procesuale formulate de pârâtă nu se încalcă art.6 paragraf 1 din CEDO, nefiind adusă „atingere dreptului la acces la un tribunal în substanța sa”. câtă vreme procesul verbal contestat poate fi supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ în procedura consacrată de art.205 și urm. din OG nr.92/2003.
De altfel, în jurisprudența sa constantă, instanța de contencios europeană a statuat că statele dispun de o anumită marjă de apreciere, că legiuitorul național poate institui reguli speciale de procedură, ca și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și modalitățile instituite de lege (Cauza Stubbings și alții contra Regatului Unit, 1996).
Apreciind că pretențiile intimatului constatator nu puteau fi ocrotite pe calea procesuală aleasă, Tribunalul – în temeiul art.480 alin.2 c.pr.civ., va admite apelul și schimbând în tot sentința atacată va respinge contestația la executare ca inadmisibilă, soluție în raport de care apare de prisos analiza celorlalte motive de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul - promovat de apelanta DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN AFP C., cu sediul în C., ., nr. 18, județ C., în contradictoriu cu intimatul P. I., domiciliat în C., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Schimbă în tot sentința apelată.
Respinge contestația la executare, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2014.
Președinte, Judecător,
A. J. N. L. V. M.
Grefier,
A. N.
Jud.fond Timoașcă M.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex/ 12.12.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 638/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 735/2014.... → |
|---|
