Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 469/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 469/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 14293/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 469/2015
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelantul- intimat P. M. CONSTANTA, cu sediul în C., județ C., în contradictoriu cu intimata- petentă N. S., cu domiciliul în C., ., .. C, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/06.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față reține următoarele:
Prin Sentinta civila nr_/06.11.2014, Judecătoria Constanta a dispus în sensul admiterii in parte a plângerii contravenționale formulate de petentul N. S., cu consecinta înlocuirii sanctiunii contraventionale a amenzii aplicate prin procesul – verbal de contraventie . nr_/22.04.2014, cu Avertisment .
Pentru a dispune această soluție prima instanță a retinut ca la data de 22.04.2014, petentei N. S. i s-a întocmit proces-verbal de contravenție de către intimatul P. M. C., . nr._, reținându-se în sarcina sa fapta de a parca pe trotuar fără a lăsa un spațiu de cel puțin 1 m pentru circulația pietonală. Această contravenție este prevăzută și sancționată de dispozițiile art.9 pct.39, respectiv art.10 din HCLM 184/2013.
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în prezența petentului, care a refuzat să semneze, consemnând ca obiecțiuni că nu exista loc de parcare și era cu un copil mic.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost introdusa in termenul legal de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de contravenție.
Potrivit aceluiași articol, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța reține ca acesta a fost întocmit cu respectarea art.16-17 din O.G 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la temeinicia acestuia, instanța reține din documentația aferentă procesului verbal, respectiv din fotografiile anexate, că fapta reținută în sarcina petentului există și a fost săvârșită de petent.
Acest aspect nici nu este contestat de petent, critica sa fiind îndreptată spre faptul că nu exista un indicator privind staționarea interzisă, precum și faptul că spațiul lăsat pentru pietoni era suficient.
Cu privire la acest aspect, instanța reține că în fapt autoturismul a fost parcat alături de alte autoturisme în zona urbană centrală din jurul magazinului Tomis, pe . asemenea, instanța reține că între autoturism și clădirea de pe trotuar exista un spațiu mai mic de 1 m, astfel cum rezultă din fotografii, dar suficient pentru a permite trecerea pietonilor pe trotuar.
Conform art.9 pct.39 din HCL C. nr.184/2013:
„Constituie contravenții la normele de protecție a drumurilor, trotuarelor și parcajelor (…) 39. Oprirea sau staționare vehiculelor pe trotuarele aferente stațiilor mijloacelor de transport în comun sau a trecerilor pentru pietoni semnalizate corespunzător, pe trotuarele destinate traficului pietonal dacă nu se asigură cel puțin un metru pentru circulația pietonilor în partea opusă părții carosabile.”
Prin urmare, instanța constată în urma analizării materialului probator faptul că în cauză existența faptei reținute în sarcina petentului este dovedită, iar această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul verbal contestat.
Analizând proporționalitatea sancțiunii aplicate, prin raportare la fapta săvârșită, instanța constată că împrejurările concrete de săvârșire a faptei imprimă acesteia un grad de pericol social redus. În acest sens, instanța reține că fapta a fost recunoscută implicit de petent în cuprinsul plângerii contravenționale formulate, deoarece acesta nu contestă faptul că ar fi parcat pe o parte a trotuarului. O justificare rezonabilă a faptei poate consta în lipsa de spații suficiente de parcare în zona centrală, aspect care atenuează pericolul social al faptei săvârșite de petent, precum și necunoașterea reglementării locale privind spațiul minim de 1 m pentru pietoni.
În raport de aceste aspecte, având în vedere dispozițiile coroborate ale art.34 și 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, care permit instanței sa aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului, în raport cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, analizând gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă, instanța apreciază că scopul stabilirii și sancționării răspunderii contravenționale poate fi atins si prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 2/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandă acestuia respectarea pe viitor a dispozițiilor legale încălcate.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel intimatul P. M. CONSTANTA, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 07.01.2015.
Prin apelul declarat, apelantul – intimat apreciaza ca sentinta pronuntata este nelegala si netemeinica motivat de faptul ca procesul - verbal de contraventie este un act administrativ întocmit de către un functionar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu care face dovada mențiunilor sale până la proba contrarie, conform regulilor generale in materie de probațiune, fiind emis ca urmare a constatărilor făcute de agentul constatator prin propriile simțuri .
Această dovada contrarie trebuie produsă de către petent care este cel ce face o afirmație în fața instantei . In cauza de fata, însă, petentul nu a arătat, prin nicio proba pertinenta și utilă cauzei, neconcordanța mențiunilor din cuprinsul procesului - verbal cu realitatea si implicit netemeinicia procesului - verbal, care iși păstreaza astfel întreaga putere probatorie .
Mai mult, instanta de fond retine ca fapta contraventionala exista si a fost săvârșită de petent, a faptului ca intre autoturism si clădire exista un spațiu mai mic de 1 m, astfel cum rezulta din fotografiile aflate la dosarul cauzei, si cu toate acestea admite plangerea .
Situatia pe care instanța de fond o invedereaza nu înlătură răspunderea contraventionala a petentului . Sunt nerelevante aspectele referitoare la motivul pentru care fapta a fost săvârșită, lipsa de spatii suficiente de parcare in zona centrala, precum si necunoașterea reglementării locale privind spațiul minim de 1 m pentru pietoni .
Apreciaza că, în cayul în care ar fi admisă invocarea necunoașterii legii s -ar ajunge la o stare de instabilitate juridica si haos, pentru care este general admisă prezumția absolută a cunoasterii legii .
Cunoasterea si respectarea legii definesc activitatea civică, comportamentul etoc, grija față de valorile sociale, aparate și promovate prin acte normative, față de interesele fundamentale ale intăririi si dezvoltării societății . Legile sunt întotdeauna aduse la cunoștința cetățenilor prin publicarea in M.Of, iar în speță de față, HCL –ul este adus la cunoștință prin publicarea pe site - ul Primăriei C..
Mai mult, planșele foto nu lasă nici un dubiu rezonabil în privința existentei faptei săvârșite si consemnate în actul sancționator: numarul si marca autovehicolului sunt vizibile, data si ora săvârșirii faptei sunt inscrise in mod vizibil în colțul dreapta - jos .
In al doilea rand, la baya obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuala . Partea din vina căruia s -a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea câștigătoare .
Faptul ca plângerea contravențională a fost admisă în parte trebuie să justifice admiterea cererii de acordare a cheltuielilor de judecata, intrucat acordarea acestora se bazeaza pe culpa procesuală a părții din vina căruia s -a purtat procesul .
Prin urmare art 453 c proc civ este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justitiabilului să beneficieye de o asistenta judiciară calificată pe parcursul procesului . Potrivit acelorași dispozitii, cheltuielile de judecată sunt in sarcina părții care cade în pretentii, aceasta fiind regula . Plata cheltuielilor de judecată are ca temei culpa procesuala în care se regăsește partea care de regulă pierde procesul . In cauza, plângerea a fost admisă în parte, iar cheltuielile de judecată trebuiau să fie acordate în parte .
In temeiul art 471 alin 5 c proc civ intimatul – petent nu a formulat si depus intampinare .
Procedând la judecata apelului prin prisma dispozițiilor art. 479 alin 1 Cod procedură civilă, se rețin următoarele:
Analizând criticile formulate de apelantul- petent se apreciaza ca acestea nu sunt intemeiate, instanta de fond in mod corect statuand asupra legalitatii si temeiniciei actului sanctionator potrivit art 34 alin 1 din OG 2/2001, dar si asupra individualizării sanctiunea amenzii aplicate in contextul situatiei de fapt a contravenientului si a altor aspecte formale de natura sa duca la reindividualizarea acesteia .
Astfel, Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
După cum a fost reținut și de către prima instanță, în raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Tribunalul retine ca si sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, in mod concludent instanta de fond a retinut ca in mod corect petenta s –a facut vinovata de savarsirea contraventiei prevăzute de art 9 pct 39 din HCL 184/2013, neretinandu- se sub nici un aspect necunoasterea de catre aceasta a dispozitiilor locale statuate prin HCL sau a altor dispozitii legale asupra carora nimeni nu poate invoca necunoasterea .
În ceea ce priveste proportionalitatea sanctiunii aplicate si criticate de catre apelantul – intimat, Tribunalul constata ca in mod corect instanta de fond a retinut ca fapta in sine nu reprezinta una cu un grad sporit de pericol social, iar conduita civica poate fi atinsa prin stabilirea si aplicarea graduala a măsurilor sancționatorii .
Prin aplicarea sanctiunii contraventionale, legiuitorul a avut in vedere insa o gradualitate a masurilor sanctionatorii, statuand prin dispozitiile art 5 alin 5 cu ref la art 21 alin 3 din OG 2/2001 asupra conditiilor ce trebuiesc avute in vedere la stabilirea sanctiunii aplicate, in functie de gradul de pericol social al contravenției săvârșite prin raportare la normele legale incidente, circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, dar și aptitudinea sancțiunii dispuse de a asigura responsabilizarea pe viitor a agentului economic supus controlului .
Alternativa avertismentului urmareste in fapt responsabilizarea unei persoane fizice, prin sensibilizarea conduitei si a constiintei acesteia fata de fapta savarsita si urmarile produse, aspecte care pot si trebuie sa fie indeplinite in cazul tuturor contravenientilor .
Prin urmare, instanta de control judiciar apreciaza ca nefiind facuta o dovada a faptului ca fapta petentei nu a fost una singulara, ca prin savarsirea contraventiei a perpetuat in atitudinea sa de nerespectare a regulilor de conduita civila reglementate prin dispozitii locale, recunoasterea implicita a acesteia si o justificare pertinenta demonstrata cu depozitia martorului R. M.( f 48) nu trebuie sa duca la concluzia ca singura modalitate concreta in care poate fi contrans cetateanul este amenda contravenționala .
In ceea ce priveste critica apelantului - intimat cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată, Tribunalul retine din considerentele si dispozitivul sentintei apelate ca instanta de fond nu a statuat asupra acestui aspect, situatie in care apelul apare ca inadmisibil in raport cu aplicabilitatea directă a dispozițiilor prevazute de art 445 cu ref la art 444C proc.civ .
Pe cale de consecinta, omisiunea instantei de fond asupra cheltuielilor de judecata solicitate, nu da dreptul partii de a exercita si solicita schimbarea sentintei atata timp cat nu s –a pronuntat asupra acestui aspect, ci deschide doar calea legala expres prevăzuta de dispoziile de drept comun mai sus amintite .
Având in vedere considerentele mai sus expuse, potrivit dispozițiilor art 480 alin 1 c proc civ, va respinge apelulul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de apelantul - intimat P. M. CONSTANTA, cu sediul în C., județ C., în contradictoriu cu intimata - petenta N. S., cu domiciliul în C., ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/06.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ – ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.03.2015
Președinte, Judecător,
A. J. N. L. V. M.
GREFIER,
A. N.
Jud.fond. A.G.J.
Red/tehnored L.V. M.
4 ex/1.04.2015
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 506/2015. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 841/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
