Contestaţie la executare. Decizia nr. 98/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Decizia nr. 98/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 11002/212/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 98/APCA

Ședința publică din data de 21.01.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – A. L. N.

JUDECĂTOR – C. N.

GREFIER – M. G.

Pe rol soluționarea apelului promovat de apelant intimat DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7956/24.07.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat contestator fiind ., cu domiciliul procesual ales la Av. C. D. din C., .. 1, județul C..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 21.01.2015, când a hotărât următoarele;

TRIBUNALUL

Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:

Prin contestatia inregistrata pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ contestatorul . a solicitat în contradictoriu cu intimatii AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., anularea Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 2803/_/25.03.2014, desfiintarea popririi infiintate asupra conturilor bancare ale contestatoarei potrivit adresei nr._/_ și suspendarea executării silite.

În sustinerea contestatiei arata ca pana la momentul la care s-a dispus infiintarea masurilor asiguratorii, activitatea desfasurata de societatea contestatoare nu a facut obiectul unei inspectii fiscale, iar sumele mentionate ca reprezentand obligatii suplimentare nu sunt certe, ci „se se estimeaza” ca vor fi stabilite, urmare efectuarii acestei inspectii care urmeaza a fi efectuata.

Apreciaza contestatoarea ca simpla efectuare a inspectiei fiscale (ce urmeaza a stabili, la momentul finalizarii ei, eventuale obligatii de plata suplimentare), nu justifica, prin ea insasi, luarea masurilor asiguratorii, cata vreme nu face dovada ca ar exista pericolul ca debitorul sa se afle . reglementate de art. 129 al. 2 din cod pr. civ.

În drept invoca disp.art. 129 al. 11 in ref. la art. 172 C.pr.fisc.

Pentru dovedirea cererii contestatorul a administrat proba cu inscrisuri.

Intimatul DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, prin întâmpinare a solicitat respingerea contestatiei, aratand ca instituirea masurilor asiguratorii au fost dispuse in conformitate cu prevederile alin. 2 din art. 129, urmare a solicitarii unui organ competent, întrucât contestatoarea nu a achitat de bunăvoie debitele stabilite în sarcina sa. În fapt . a fost suspusă unei acțiuni de inspecție fiscală stabilindu-se în sarcina acesteia obligații fiscale estimative în sumă totală de 266.446 lei așa cum rezultă din Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii din data de 25.03.2014.

Prin sentința civilă nr. 7956/24.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă contestația, a anulat decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 2803/25.03.2014 emisa de ANAF – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice-G., a dispune desființarea popririi înființate asupra conturilor bancare ale ., potrivit adresei nr._/_, emisă de ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., a dispus anularea procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile din 04.04.2014 și a respins cererea privind suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect, reținând următoarele:

Prin adresa nr._/_ emisă de DGFP C. -Administrația Finanțelor Publice G., s-a dispus înființarea popririi asigurătorii asupra sumelor existente (sau care vor exista în viitor) în conturile ., fiind astfel indisponibilizată suma de 266.446 lei.

Adresa de înființare a propririi asigurătorii nr._/_ a fost comunicată contestatoarei, însoțită de o copie a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 2803/25.03.2014 emisă de DGFP G. -Activitatea de Inspecție Fiscală.

Din cuprinsul Deciziei menționate rezultă că, în temeiul disp. art. 129 al. 2 din C. pr. fisc, s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii până la concurența sumei de 266.446 lei, dintre care 159.868 lei reprezentând TVA și 106.578 lei reprezentând impozit pe profit.

Din cuprinsul Deciziei contestate rezultă că necesitatea luării măsurilor asigurătorii a fost apreciată de organul emitent, întrucât „s-au constatat următoarele obligații d eplată, estimate prin referatul întocmit de organul fiscal, constând în suma de 159.868 lei reprezentând TVA și 106.578 lei reprezentând impozit pe profit .

Instanta a retinut că, până la momentul la care s-a dispus înființarea măsurilor asigurătorii, activitatea desfășurată de societatea contestatoare nu a făcut obiect al unei inspecții fiscale, iar sumele menționate ca reprezentând obligații suplimentare de plată nu erau certe, ci estimate.

Potrivit art. 94 al. 3 lit. h din C. pr. fisc, luarea măsurilor asigurătorii reprezintă o măsură ce poate fi dispusă de organul de inspecție fiscală tocmai în vederea ducerii la îndeplinire a atribuțiilor inspecției fiscale..

Potrivit art. 94 al. 3 lit. h din C. pr. fisc, pentru ducerea la îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la aliniatul 2 al aceluaiși articol, organul de inspecție fiscală poate dispune luarea măsurilor asigurătorii, însă potrivit art. 129 al. 2 din C. pr. civ., „Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/ sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea".

Potrivit art. 5.1.1. din Procedura de aplicare a măsurilor asigurătorii prevăzute de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală aprobată prin Ordinul 2605/2010, potrivit căruia „In situația în care organul de control, în timpul acțiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control și în urma analizei dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente și a informațiilor pe care le deține, constată că există suficiente informații că debitorul nu și-a declarat materia impozabilă și, totodată, apreciară că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii împreună cu organele de control.

Interpretând coroborat dispozițiile legale menționate, instanta retine că măsurile asigurătorii nu se dispun în toate cazurile în care se efectuează inspecția fiscală, ci numai dacă sunt întrunite cumulativ două condiții, respectiv existența unor suficiente informații în sensul că debitorul nu și-a declarat materia impozabilă și existența pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

Rațiunea reglementării legale se justifică prin aceea că măsurile asigurătorii - datorită efectelor pe care le produc asupra debitorului, îngrădit, pe perioada instituirii lor în exercitarea dreptului de dispoziție asupra bunurilor al cărui proprietar este - trebuie luate cu prudență și numai în cazuri grave.

In speță, apreciem că nu este îndeplinită niciuna dintre cele două condiții a căror întrunire cumulativă este cerută de lege pentru a se dispune instituirea măsurilor asigurătorii.

In ceea ce privește cerința privitoare la existența pericolului iminent ca debitorul să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea instanta apreciaza ca un asemenea pericol trebuie să rezulte din fapte și împrejurări concrete, reținute pe bază de probe și expres menționate de organul de inspecție fiscală.

Pericolul la care face referire al art. 129 al. 2 din C. pr. fisc. nu este prezumat iar pentru a se dispune luarea măsurii asigurătorii, el trebuie să fie și concret, iar nu eventual.

F. de aceste considerente de fapt si de drept, instanta va admite contestatia la executare, va anula decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 2803/25.03.2014 emisa de ANAF – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice-G..

Va dispune desființarea popririi înființate asupra conturilor bancare ale ., potrivit adresei nr._/_, emisă de ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. .

Va dispune anularea procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile din 04.04.2014.

Având în vedere dispozițiile art. 718 alin.1 C.pr.civ., potrivit cărora instanța poate dispune suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel intimata.

În motivare a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis contestația la executare întrucât nu a avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză ci numai susținerile contestatoarei.

Astfel nu a avut în vedere că actele au fost legal întocmite în urma unei inspecții fiscale care a concluzionat existența unui debit de 266.446 lei, existând pericolul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 ș.u. NCPC.

Prin întâmpinare intimata contestatoare a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală.

Procedând la judecata apelului prin prisma motivelor invocate, Tribunalul retine următoarele:

Din cuprinsul Deciziei contestate rezultă că necesitatea luării măsurilor asigurătorii a fost apreciată de organul emitent, întrucât „s-au constatat următoarele obligații de plată, estimate prin referatul întocmit de organul fiscal, constând în suma de 159.868 lei reprezentând TVA și 106.578 lei reprezentând impozit pe profit.

Criticile aduse de apelantă vor fi cenzurate, controlul judiciar relevând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a legii la situația de fapt astfel cum a fost susținută probator.

În cuprinsul hotărârii apelate, judecătorul fondului – cu respectarea art. 425 N.c.pr.civ., a expus argumentele de fapt și de drept care susțin soluția.

În mod corect a reținut judecătorului fondului că nu este îndeplinită niciuna dintre cele două condiții a căror întrunire cumulativă este cerută de lege pentru a se dispune instituirea măsurilor asigurătorii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea”, iar potrivit alin. 4 al aceluiași articol, „măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate”. Această decizie trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent, în conformitate cu art. 129 alin. 5 din OG nr. 92/2003.

Totodată, potrivit pct. 125.7 din HG nr. 1050/2004 privind Normele metodologice de punere în aplicare a OG nr. 92/2003, „o dată cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asiguratorii organul de executare comunică debitorului decizia emisă de organul care a dispus instituirea măsurilor asiguratorii…”.

In conformitate cu dispozitiile art. 129 alin.3 C.proc.fisc., masurile asiguratorii, poprirea si sechestrul asiguratoriu, pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Aceste dispozitii legale se completeza cu cele prevazute in alin.2 in sensul ca masurile asiguratorii se dispun atunci cand exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul. Este de retinut, asadar, caracterul exceptional al masurilor asiguratorii care pot fi dispuse inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare precum si al celor care se pot dispune atunci cand exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul.

Altfel spus, pentru ca aceste masuri sa poata fi dispuse in mod legal este necesar ca ipotezele avute in vedere de legiuitor sa se verifice la data luarii masurilor: sa existe date certe, sustinute de probe, care sa determine concluzia ca exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul.

Raportat la aspectele mai sus retinute se observa că in cuprinsul Deciziei emise de intimata sunt identificate masurile asiguratorii dispuse, însă nu s-a motivat necesitatea dispunerii măsurilor și nu au fost arătate probele din care rezultă existența pericolului de sustragere, ascundere ori risipire a patrimoniului contestatoarei.

Având în vedere considerentele expuse anterior, Tribunalul constată caracterul nefondat al apelului, care potrivit disp.art. 480 al.1 C.proc.civila, va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul promovat de apelant intimat DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7956/24.07.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat contestator fiind ., cu domiciliul procesual ales la Av. C. D. din C., .. 1, județul C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2015.

P., JUDECATOR,

A. L. N. C. N.

GREFIER,

M. G.

Jud.fond.E.S.

Tehnoredact.jud.A.L.N./20.02.2015

4 ex.

2 .>

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 27/2015. Tribunalul...		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 437/2015.... →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 98/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 98/2015. Tribunalul CONSTANŢA