Pretentii. Sentința nr. 79/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 79/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 8029/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 79
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect pretenții formulată de reclamantul S. H., CNP_, cu domiciliul în Eforie, .. 3 bis, jud. C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G.- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul procesual în C., ., nr. 18, jud. C., chemata în garanție fiind ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, București.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamant avocat S. A. I., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Reprezentantul reclamantului depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 se declară competentă în soluționarea prezentei cauze.
În temeiul dispozițiilor Noului cod de procedură civilă instanța acordă cuvântul asupra duratei procesului.
Reprezentantul reclamantului apreciază durata procesului la o lună.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 din Noul cod de procedură civilă instanța estimează durata procesului la o zi.
Instanța acordă cuvântul asupra admiterii în principiu a cererii de chemare în garanție.
Reprezentantul reclamantului arată că nu se opune admiterii în principiu a cererii de chemare în garanție.
Instanța admite în principiu cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu. Totodată constată procedura legal îndeplinită cu AFM prin citarea acesteia cu copie a cererii de chemare în garanție.
La interpelarea instanței, reprezentantul reclamantului arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Reprezentantul reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele depuse la dosarul cauzei. Totodată arată că prin întâmpinare s-a invocat excepția lipsei dovezii procedurii prealabile și învederează faptul că la dosar există dovada acesteia.
În temeiul disp. art. 255 cu ref. la art. 258 NCPC instanța încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra cererii de chemare în garanție și asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii de chemare în garanție, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și respingerea excepției invocate de pârâtă. Totodată solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de chemare în garanție și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei în contencios administrativ de fața constata :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ la data de 14.11.2014, reclamantul S. H. a solicitat obligarea pârâtei DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINNTELOR PUBLICE Galati-AJFP CONSTANTA –serviciul fiscal orasenesc Eforie la restituirea sumei platite reprezentand timbrul de mediu pentru autovehicule in cuantum de 6235 lei, plata dobanzii legale si a dobanzii fiscale pana la data efectuarii platii, cu cheltuieli de judecata.
În motivare a aratat reclamantul că a achizitionat din Germania un autoturism marca BMW, fabricat in 1994, inmatriuclat anterior in Germania la data de 31.03.1994 si pentru a-l inmatricula in Romania a trebuit sa plateasca timbrul de mediu in cuantum de 6235 lei in vederea primei inmatriculari in Romania a autovehiculului marca BMW.
Apreciază, în esență, asupra caracterului nelegal al instituirii timbrului pentru mediu prin raportare la disp. art. 90 par.1 din TCE, prevederi prin care se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea de taxe discriminatorii, cu referire la discriminarea între produsele importante și cele autohtone de natură similară.
Invocă în susținere, caracterul prioritar al legislației comunitare potrivit disp. art.11 al.1 și 2, respectiv art. 148 al.2 și 4 din Constituția României și jurisprudența CJUE.
În drept au fost invocate disp. OUG 9/2013, art.110 TFUE, Jurisprudenta CEJ, art.148 Constittia Romaniei, iar în susținere a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri .
Pârâta DGRFP Galati prin AJFP Constanta avand calitate procesuala pasiva in temeiul HG 520/2013 a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii intrucat timbrul de mediu a fost instituit in scopul asigurarii protectiei mediului cu luarea in considerare a legislatiei comunitare si a jurisprudentei CEJ.
Totodata a formulat parata si cerere de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu.
Chemata in garantie AFM a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibila.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
Reclamantul a achizitionat un vehicul folosit inmatriculat anterior in Germania, marca BMW, conform certificatului de înmatriculare atașat la dosar, iar pentru inmatricularea acestuia in Romania a achitat timbrul de mediu conform OUG 9/2013, in valoare de 6235 lei.
Prin cererea înregistrată la AJFP Constanta reclamantul a solicitat restituirea timbrului de mediu achitat pentru inmatricularea autoturismului, demers la care pârâta nu a raspuns.
In consecința, prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la restituirea timbrului de mediu achitat.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. i) din același act normativ refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri este reprezentat de exprimarea explicită cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
În speță, instanța va analiza dacă refuzul pârâtei de a restitui timbrul de mediu, prevazut de art.4 din OUG nr.9/2013, reprezintă sau nu un refuz nejustificat în accepțiunea disp. art.2 lit.i din Legea nr.554/2004, respectiv o exprimare explicită a voinței de a nu efectua operațiunea administrativă solicitată.
Conform dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 195/2002 și art. 7 din Ordinul M.A.I. nr. 1501 din 13 nov. 2006, autoritatea pârâtă este obligată să verifice cu ocazia solicitării înmatriculării unui autovehicul toate documentele prevăzute în legislația incidentă, inclusiv achitarea taxei pe poluare instituită prin dispozițiile legale incidente.
Problema de drept care se pune in cauză este dacă legislația internă potrivit căreia reclamantul ar datora timbrul de mediu este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
În raport de chiar motivarea prezentată în cererea introductivă de instanță se reține în situația de speță că autoturismul pentru care se solicită înmatricularea a mai fost înmatriculat în alt stat comunitar, fiind vorba despre un autoturism rulat, care urmează a se înmatricula în România.
Art. 4 din OUG nr.9/2013
Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a)cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b)la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În speță, investirea instanței de judecata vizează lămurirea faptului dacă taxa de timbru de mediu instituită cu ocazia înmatriculării, a cărei plată este prevăzută cu titlu obligatoriu de actul normativ anterior menționat, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, aspect ce urmează a fi analizat și din perspectiva prevederilor art.11 și 148 alin.2 din Constituția României, a Legii nr.157/2005, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Potrivit art. 110 (fost 90) par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Astfel, în raport cu prevederea invocată de către reclamantă – art.110 (fost 90) TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurentă, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fată de produsele provenind din alte state membre.
CJCE a statuat că articolul trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să se permită includerea tuturor procedurilor fiscale care ar aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate. Interdicția pe care o stabilește acest articol trebuie aplicată, prin urmare, de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Este de reținut faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru ar impune o taxă autovehiculelor importate, articolul 110 TFUE va însemna că regimul fiscal în cauză nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor produse în acel stat membru.
Din economia textelor redate mai sus, rezultă însă că taxa de timbru de mediu se datorează atât pentru autoturismele noi, ca și pentru cele rulate achizitionate dintr-un stat membru UE, pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, taxa pe poluare pentru autovehicule, sau taxa pentru emisii poluante și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută existenta unei diferențe de aplicare a acesteia in sensul unei discriminari interzisa prin prevederile legale comunitare.
In cauza N., CJCE a statuat ca „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulație in statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumparate din alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piața naționala.”
Masurile fiscale stabilite prin OUG 9/2013 nu sunt de natura sa descurajeze punerea in circulatie a autovehicolelor de ocazie cumparate din alte state membre, din moment ce taxa trebuie platita o singura data indiferent daca autovehiculul este nou sau rulat si indiferent daca provine de pe piata romaneasca sau din alt stat membru al UE.
Având în vedere cele analizate se apreciază că în speță, cauzele pronuntate de CJCE in legatura cu taxa de poluare nu sunt incidente, intrucat nu exista o discriminare rezultată din faptul ca reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care, aceasta este datorată atat de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România cat si de cei carora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotarare judecatoreasca.
In preambulul OUG 9/2013 s-a prevazut ca „ prin adoptarea prezentului act normativ se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2.
Totodată, în elaborarea prezentului act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.”
Față de aceste considerente, în raport și de textele normative reținute și cu natura taxei contestate, precum și cu disp.art.1 si 18 din Lg.nr.554/2004, se apreciază că acțiunea promovată de către reclamant este nefondată și pe cale de consecință se va dispune respingerea acesteia.
In raport de solutia asupra cererii principale instanta va dispune respingerea cererii de chemare in garantie a AFM Bucuresti ca ramasa fara obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul S. H., CNP_, cu domiciliul în Eforie, .. 3 bis, jud. C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G.- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul procesual în C., ., nr. 18, jud. C., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în garanție a AFM, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, București, ca rămasă fără obiect.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C. E. D.
Tehnored.Jud. E.C.
6.02.2015/5 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 42/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
