Pretentii. Sentința nr. 36/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 36/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 7416/118/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.36 /CA
Ședința publică din 14.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
GREFIER: D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant M. L. cu domiciliul ales în C. O.P.9 căsuța poștală 734 ghișeu 1, în contradictoriu cu pârât M.F.P. - A.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTARAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul ales în C. ..18, pârât ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294 corp A, sector 6, chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294 corp A, sector 6, având ca obiect pretenții DECIZIA NR_/25.08.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant av. T. G., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care evidențiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual dupa care:
Instanța, în temeiul disp.art.131 alin.1 din NCPC, raportat la disp.art.95 NCPC și art.10 al.1 și 3 din Legea 554/2004, constată că este competentă în soluționarea cererii.
Reprezentantul reclamantului, depune la dosar cerere de suspendare a cauzei și solicită suspendarea judecății până la pronunțarea unei hotărâri preliminare de către CJUE.
Deliberând, instanța respinge cererea de suspendare formulată, prin raportare la motivele invocate și disp.art. 413 al.1 c.pr.civ și pune in discuție admisibilitatea in principiu a cererii de chemare in garanție.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii de chemare în garanție.
Deliberând, in temeiul disp. art. 72 si urm. C.pr.civ., instanța admite in principiu cererea de chemare in garanție. Constata ca, chemata in garanție a fost citata cu mențiunea de a-și exprima poziția procesuală față de cererea de chemare în garanție. În lipsa altor cereri acordă cuvântul asupra probatoriului.
Apărătorul reclamantului solicită administrarea probei cu înscrisurile atașate la dosar. Arată că nu mai are alte cereri sau probe de formulat.
Instanța în temeiul dispozițiilor art.292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează pentru părți. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată. Față de dispozițiile art. 244 c.proc.civ, declară cercetarea procesului încheiată,stabilește termen pentru dezbaterea fondului azi, 14.01.2015 deschide dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de fata constata :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul M. L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu DRGFP Galati – AJFP Constanta și Administrația F. pentru Mediu să dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 6763 lei achitată cu titlu de taxă pentru timbru de mediu, actualizată cu dobânda fiscală și cu rata inflației de la data plății până la efective restituire, precum și penalități de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la efectiva restituire a sumelor solicitate.
In motivare, reclamantul a arătat că in vederea înmatriculării unui vehicul marca Mercedes, înmatriculat anterior în Germania în anul 2001 a achitat taxa pentru timbrul de mediu, iar demersurile efectuate în vederea restituirii nu s-au finalizat în mod favorabil.
Apreciază că taxa impusă este o măsură discriminatorie și abuzivă ce contravine normelor comunitare și încalcă art. 110 din TFUE prevederi prin care se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea de taxe discriminatorii, cu referire la discriminarea între produsele importante și cele autohtone de natură similară, invocând in susținere jurisprudența CJUE și caracterul prioritar al normelor europene.
În drept au fost invocate disp. art. 1 și 8 din legea 554/2004, art. 44 și 148 din Constituția României, art. 110 din TFUE,iar în susținere a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri care au fost atașate la dosar la filele 10- 21
Parata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii motivat de faptul că taxa în discuție este datorată o singură dată pentru întreaga durată de viață a vehiculului în parcul auto național, nefiind incidentă încălcarea disp. art. 110 par.1 din TFUE deoarece taxa aplicată produsului național similar este calculată după aceeași formulă de calcul având în vedere criterii obiective, fără a conduce la o impozitare superioară a produsului importat față de produsele naționale și fără a avea în consecință un caracter discriminatoriu.
De asemenea, învederează faptul că prin raportare la disp. art. 207 c.proc. Fiscală reclamantul nu a contestat decizia de calcul a taxei, nu a introdus plângere prealabilă în termenul de 30 de zile stabilit prin art. 7 al.1 din legea 554/2004 și de asemenea, nu a solicitat restituirea acestei taxe.
În referire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata de dobânzi invocă disp. art. 117 al.1 lit. d ,art. 124 al.1 și art. 70 din OG 92/2003, precum și ale OMFP 1899/2004. În referire la cererea având ca obiect penalități de întârziere apreciază asupra caracterului inadmisibil al cererii prin raportare la disp. OUG 8/2014.
Prin raportare la disp. art. 72-74 c.proc.civ, art. 1 coroborat cu art. 5 alin.3 din OUG 9/2013 a formulat pârâta, la același termen cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Legal citată, chemata în garanție nu și-a exprimat poziția procesuală asupra cererii .
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 6763 lei achitată cu titlu de taxă pentru timbru de mediu .
Se reține faptul că la data de 29.08.2014, cu chitanța . nr._ (f.13), reclamantul a achitat suma de 6763 lei, taxă pentru timbru de mediu pentru înmatricularea în România a autovehiculului marca Mercedes, . WDB2032451F138825.
La 10.09.2014 a fost înregistrată la autoritatea fiscală cererea prin care reclamantul a solicitat restituirea sumei de 6763 lei, punctul de vedere al pârâtei fiind consemnat în adresa atașată la fila 11
Apreciind ca fiind nejustificat refuzul de restituire exprimat prin adresa sus menționată, reclamantul a investit instanța de contencios administrativ cu soluționarea prezentei acțiuni.
Tribunalul reține că obiectul acțiunii îl constituie contestarea refuzului autorității administrative de a soluționa favorabil cererea reclamantului de restituire a taxei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule, refuz exprimat prin adresa nr._/11.09.2014 iar temeiul juridic pentru situația de fapt calificată juridic, se circumscrie disp.art.8 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004.
Potrivit art.8 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2008, „ se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.
Calea unei acțiuni în contencios administrativ este deschisă nu doar celui care contestă un act administrativ tipic, ci și celui care atacă în justiție actul administrativ atipic (asimilat), adică al tăcerii administrației, respectiv al refuzului nejustificat.
De altfel, actul administrativ vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autovehicul, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale Codului de procedură fiscală sunt asigurate prin cererea de restituire formulată.
Potrivit disp.art. 4 din OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule
Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule
În raport de chiar motivarea prezentată în cererea introductivă de instanță se reține în situația de speță că autoturismul pentru care se solicită înmatricularea a mai fost înmatriculat anterior in stat membru al Uniunii Europene fiind vorba despre un autoturism rulat.
În speță, fata de temeiul de drept invocat in susținere, investirea instanței de judecata vizează lămurirea faptului dacă taxa instituită cu ocazia înmatriculării, a cărei plată este prevăzută cu titlu obligatoriu de actul normativ anterior menționat, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, aspect ce urmează a fi analizat și din perspectiva prevederilor art.11 și 148 alin.2 din Constituția României, a Legii nr.157/2005, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Potrivit art. 110 (fost 90) par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Astfel, în raport cu prevederea invocată de către reclamant – art.110 (fost 90) TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurentă, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fată de produsele provenind din alte state membre.
CJCE a statuat că articolul trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să se permită includerea tuturor procedurilor fiscale care ar aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate. Interdicția pe care o stabilește acest articol trebuie aplicată, prin urmare, de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Este de reținut faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru ar impune o taxă autovehiculelor importate, articolul 110 TFUE va însemna că regimul fiscal în cauză nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor produse în acel stat membru.
Din economia textelor redate mai sus, rezultă însă că taxa pentru înmatriculare se datorează atât pentru autoturismele noi, ca și pentru cele rulate, cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută existenta unei diferențe de aplicare a acesteia.
Având în vedere cele analizate se apreciază că în speță, nu exista o discriminare, rezultată din faptul ca reclamantul ce a achiziționat vehicul rulat este obligat a plăti taxa potrivit dispozițiilor invocate anterior, în condițiile în care, taxa in discuție este datorată și de către cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România.
Față de aceste considerente, în raport și de textele normative reținute, natura taxei contestate, precum și cu disp.art.1 si 18 din Lg.nr.554/2004, se apreciază că cererea promovată este nefondată și pe cale de consecință se va dispune respingerea acesteia.
Consecință a respingerii ca nefondate a acțiunii deduse judecății urmează a fi respinsă și pretenția pârâtei, întemeiată pe disp.art.72 si urm c.pr.civ., respectiv cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea privind pe reclamant M. L. cu domiciliul ales în C. O.P.9 căsuța poștală 734 ghișeu 1, în contradictoriu cu pârât M.F.P. - A.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul ales în C. ..18, pârât Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294 corp A, sector 6, chemat în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294 corp A, sector 6, ca nefondată
Respinge cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER, C. N. D. V. S.
Red. jud. C. N./10.02.2015Z2.ex/ .
| ← Pretentii. Sentința nr. 140/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Pretentii. Sentința nr. 131/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
