Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 31/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 29878/212/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 31
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.02.2015
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE –A. L. N.
JUDECĂTOR – L. V. M.
JUDECĂTĂTOR – A. J. N.
GREFIER –A. G.
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal, formulat de recurentul L. S. domiciliat în C., ., ., . cu intimatul P. M. C., cu sediul în C., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/15.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimat avocat Tudoruș C., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință arată că intimatul a depus la dosar concluzii scrise.
Instanța încuviințează în probațiune administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și nemaifiind alte probe de formulat, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr._/15.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul L. S. împotriva procesului verbal nr._/7.11.2012 emis de intimat – Primatul M. C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.11.2012 sub nr._, petentul L. S. a solicitat în contradictoriu cu intimata PRIMARIA M. CONSTANTA anularea procesului verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 07.11.2012, prin care acestuia i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei pentru contravenția prevăzuta de art. 26 lit. b din legea nr. 50/1991 iar in subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul.
In motivarea plângerii petentul a arătat ca procesul verbal de contravenție nu este semnat de un martor asistent, sunt incalcate prevederile art. 16 din OG 2/2001 in sensul ca nu se arata toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, iar in ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul arata ca a întocmit in luna octombrie 2012 o expertiza extrajudiciara care constata ca prin lucrările efectuate de către el nu a adus nicio modificare a structurii blocului PA7, execuția lucrării nu a afectat cu nimic structura blocului.
La dosar a fost depus procesul verbal de contravenție contestat.
Intimata nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare, însă a înaintat la dosar actele ce au stat la baza încheierii actului sancționator.
La termenul din data de 27. 03.2013, din oficiu instanța de judecată a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale cu care a fost sesizată iar prin sentința civila nr. 4474/27.03.2013 a admis excepția de tardivitate si a respins plângerea ca tardiv introdusa.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul iar prin decizia civila nr. 1568/23.10.2013 pronunțata de Tribunalul Constanta s-a admis recursul fiind casata sentința si trimisa cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
După casare pe rolul judecătoriei Constanta s-a format dosarul nr._ .
Instanța a apreciat relevanta pentru justa soluționare a cauzei efectuarea unei expertize tehnico imobiliare, fiind depus la dosar raportul de expertiza efectuat de către expert G. C. (fila 19 si urm.), raport de expertiza la care s-au făcut obiecțiuni de către petent la care expertul a răspuns.
Analizând cauza in raport cu probele administrate instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție nr._/07.11.2012 încheiat de Primăria M. Constanta petentul a fost sancționat cu amenda contravenționala in cuantum de 3000 de lei întrucât a executat lucrări de construcție cu nerespectarea AC nr. 1214/29.08.2011 si a proiectului tehnic vizat spre neschimbare constând in:realizare subsol pe o suprafața de aproximativ S=2,00x 10 mp pe toata latura de sud a imobilului, accesul realizându-se printr-o scara metalica prin noul balcon propus, extindere balcon propus pe latura de sud vest a imobilului cu zidărie bca pe o suprafața de aproximativ s=3,00x5,50mp (latura de sud) si 1,50x7,00mp (latura de vest), realizare compartimentare interioara cu zidărie bca compusa din camera si grup sanitar in suprafața de aproximativ s=12mp, realizare acces din exterior in balcon in suprafața de aproximativ S=2,70mp prin neexecutarea unei scări interioare din beton armat si balustrada din metal si închidere gol ferestre pe latura de vest a imobilului in suprafața de aproximativ S=1,20x0,90mp, fapta fiind prevăzuta si sancționata de art. 26 alin 2 din legea nr. 50/1991.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la motivele de nulitate invocate de petent referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001, instanța are în vedere considerentele Deciziei nr 22/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii promovat de P. de pe lângă ÎCCJ în raport de care situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor înscrise în art. 16 din OG 2/ 2001 atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Pe cale de consecință încălcarea acestor prevederi poate duce la anularea procesului–verbal doar sub condiția dovedirii vătămării produse și a faptului că această vătămare nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea procesului–verbal de contravenție .
Or, cu toate că procesul-verbal a fost încheiat în lipsă și nu a fost semnat de petent sau de un martor asistent, petentul prin intermediul plângerii formulate poate pune în discuție, în vederea analizării de către instanță, toate aspectele în legătura cu situația de fapt reținută prin procesul–verbal, astfel că nu se impune anularea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură în faza de judecată garanțiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța i-a respectat petentului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia potrivit cu care fapta reținuta nu prezintă un grad de pericol social nu subzista.
Și aceasta întrucât, potrivit art. 26 lit. b si alin 2 legea nr. 50/1991 constituie contraventii:b)executarea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor prevăzute la lit. b), de către investitor și executant;
(2)Contravențiile prevăzute la alin. (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă, după cum urmează:
-de la 20.000.000 lei la 75.000.000 lei, cele de la lit. b), d) și e);
Potrivit raportului de expertiza tehnico imobiliara efectuat in cauza petentul nu a respectat autorizația de construcție nr. 1214/29.08.2011 si proiectul tehnic avizat spre neschimbare in sensul ca pe latura de nord este depășita lățimea prevăzuta in anexa la autorizația de construire cu 171 cm -150cm=21 cm, pe latura de vest este depășita lățimea prevăzuta in anexa la autorizația de construire cu 201 cm-150cm=51cm, pe latura de sud este depășita lățimea prevăzuta in anexa la autorizația de construire cu 337 cm -150cm=187cm, pe latura de sud a fost construit un subsol cu lățimea de 337 cm.
Văzând concluziile expertului se retine astfel ca petentul a incalcat cu mult autorizația de construcție nr. 1214/29.08.2011 si proiectul tehnic avizat spre neschimbare depășind lățimile cu 21 cm, 51cm, 187 cm iar pe latura de sud a fost construit un subsol cu lățimea de 337 cm, chiar daca nu a afectat structura blocului.
Ori nerespectarea autorizației de construcție nr. 1214/29.08.2011 si a proiectului tehnic avizat spre neschimbare in sensul celor mai sus arătate conduc la concluzia nerespectării normelor legale prevăzute pentru disciplinarea executării lucrărilor de construcții, in speța fiind lipsit de relevanta ca nu s-a afectat structura blocului.
Având în vedere că petentul nu a făcut dovada situației contrare celei reținute în procesul verbal de contravenție, instanța apreciază că nu a fost răsturnată prezumția de autenticitate și veridicitate a acestuia.
În ceea de privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța reține că petentul a fost sancționat cu amenda in cuantum minim si fata de cele mai sus expuse nu se impune înlocuirea sancțiunii.
Ținând seama de împrejurările mai sus expuse, procesul-verbal contestat apare ca fiind legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată corect individualizată, astfel încât instanța va respinge plângerea, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petentul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul petent apreciază că hotărârea este nelegală și netemeinică, iar soluția preconizată – urmare a admiterii recursului este modificarea în tot a hotărârii, cu consecința admiterii plângerii, solicitând – în principal, anularea procesului verbal de contravenție și - în subsidiar, reindividualizarea sancțiunii prin înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.
Invederează recurentul că lucrările efectuate la imobilul proprietatea sa sunt efectuate în condiții de deplină legalitate, în baza unei autorizații de construire emisă de P. M. C., autorizație care are la baza emiterii o documentație solidă, un memoriu tehnic care avizează favorabil lucrările și care explicitează clar că acestea nu afectează rezistența și stabilitatea blocului.
Consideră recurentul că prima instanță în mod nefondat a respins plângerea dedusă judecății, supunând atenției instanței de control judiciar concluziile expertului care a constatat că lucrările efectuate nu au afectat structura de rezistență a blocului, dar și faptul că înainte de începerea lucrărilor a solicitat și obținut acordul Comitetului Executiv al Asociației de proprietari PA7A – pe care la anexat, alăturat declarației notariale a vecinilor de la parter, Rafti I. și Rafti Cheti.
Nu în ultimul rând, recurentul apreciază că instanța de fond a greșit și prin faptul că nu a reindividualizat sancțiunea, că în considerarea întregului material probator avea posibilitatea reală de a înlocui amenda cu avertismentul. Solicită ca instanța de recurs să observe caracterul excesiv al sancțiunii ce i-a fost aplicată, că inclusiv minimul general al amenzii penale aplicabile persoanei fizice este inferior minimului special al amenzii prevăzut de art.26 alin.2 din Legea nr.50/1991.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a disp.art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul constată nefondat recursul, în considerarea următoarelor:
Prin procesul verbal de contravenție nr._/07.11.2012 încheiat de Primăria M. Constanta petentul a fost sancționat cu amenda contravenționala in cuantum de 3000 de lei întrucât a executat lucrări de construcție cu nerespectarea AC nr. 1214/29.08.2011 si a proiectului tehnic vizat spre neschimbare.
Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petentul a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Judecătorul fondului a cenzurat susținerile petentului, iar hotărârea prin care a dispus respingerea plângerii suplinește cerințele prescrise de art.261 pct.5 c.pr.civ., cuprinzând motivele de fapt și drept care au format convingerea instanței, cât și motivele pentru care au fost înlăturate susținerile petentului.
Criticile expuse de recurentul petent nu sunt de natură a conduce la reformarea soluției.
Controlul judiciar relevă că în mod judicios, instanța de fond s-a conformat disp.art.34 din OG.2/2001, care prevăd că, „ instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, și hotărăște asupra sancțiunii (..)”.
Fără a mai relua în motivarea deciziei considerentele expuse de judecătorul fondului – pe care Tribunalul și le însușește, pentru explicitarea concluziei potrivit căreia nu se impune reformarea hotărârii atacate, vor fi abordate punctual solicitările recurentului.Astfel:
Prin prisma susținerii recurentului potrivit cu care se impunea lipsirea de eficiență juridică - prin anularea procesului verbal contestat, în considerarea faptului că la baza edificării construcției a stat o autorizație emisă de P. M. C., se va reține că prin actul sancționator nu a fost constată executarea lucrărilor în lipsa unei autorizații de construire, ci cu nesocotirea autorizației și a proiectului tehnic avizat spre neschimbare.
Expertul tehnic a concluzionat că prin executarea lucrărilor nu a fost afectată structura de rezistență a blocului/ aspect care nu a fost afirmat de agenții constatatori, dar în egală măsură prin concluziile sale a confirmat constatările/mențiunile cuprinse în procesul verbal contestat, respectiv faptul că lucrarea a fost efectuată cu depășirea lățimii autorizate pe laturile de nord, de vest și de sud, iar pe latura de sud a fost construit un subsol, neautorizat, cu lățimea de 337 cm.
Nici înscrisurile de care se prevalează recurentul nu pot constitui un argument în susținerea soluției preconizate de acesta, respectiv al admiterii plângerii. Se observă din analiza conținutului înscrisurilor menționate că atât „ acordul” Asociației de Proprietari, cât și „declarația” vecinilor Rafti I. și Rafti Cheti privesc „construcția închiderii balconului, conform proiectului”, respectiv conform „ certificatului de urbanism” și au fost exprimate în considerarea obținerii autorizației de construire, deci nu vizează acordul la efectuarea lucrărilor cu ignorarea termenilor autorizației. De altfel, un atare acord nici nu ar fi avut relevanță din perspectivă juridică.
Sub aspectul solicitării formulate cu titlu subsidiar, respectiv al înlocuirii amenzii cu sancțiunea avertismentului, Tribunalul constată că judecătorul fondului în mod corect nu a procedat la reindividualizarea sancțiunii.
Chiar dacă dreptul comun în materie (O.G. nr. 2/2001) permite înlocuirea sancțiunii amenzii cu măsura avertismentului, atâta vreme cât legea specială nu permite acest tip de sancțiune, cererea se dovedește neîntemeiată, deoarece legea specială trebuie aplicată cu prioritate (specialia generalibus derogant).
Or, art.26 alin.6 din Legea nr. 50/1991 dispune :” În condițiile prezentei legi nu se aplică sancțiunea avertisment”.
Examinarea cauzei sub toate aspectele, prin prisma art.304/1 c.pr.civ., relevă că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a actului sancționator, fapta reținută în sarcina petentului este temei al răspunderii contravenționale, iar sancțiunea aplicată, efect al acesteia - a fost corect stabilită și individualizată, cu respectarea principiului legalității.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ va fi respins, ca nefondat, recursul dedus judecății.
În temeiul art.274 c.pr.civ., recurentul va fi obligat la plata către intimat a sumei de 432 lei – cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul L. S. domiciliat în C., ., ., . cu intimatul P. M. C., cu sediul în C., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/15.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la plata sumei de 432 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. L. N. L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond.R. M.
Tehnored.jud.A. N.
2 ex./6.03.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 430/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 426/2015. Tribunalul... → |
|---|
