Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 606/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 606/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 10030/315/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ,DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.606
Ședința publică din data de 05.11.2014
Instanța constituită din:
Președinte - C. D.
Judecător - C. M.
Grefier - R. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de petenta, . SRL, cu sediul în comuna Grădiștea, ..3, județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr.850/27.02.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul, Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr.64, județul Dâmbovița.
Cererea de apel a fost timbrată cu suma de 20 lei conform chitanței fiscale nr._/02.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Tribunalul, în conformitate cu prevederile art.131, raportat la art.95, alin.2, din noul cod de procedura civila, stabilește că instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, după care, socotindu-se lămurit, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare, având în vedere că s-a solicitat soluționarea cauzei în lipsă în baza dispozițiilor art.223, alin.3, Cod procedură civilă.
T R I B U N A LU L
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr.850/27.02.2014, Judecătoria Târgoviște, a respins plângerea formulată de . SRL, intimat fiind IPJ Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut ca, petenta a fost sanctionata cu amendă în cuantum de 8000 de lei (4000 + 4000 de lei) și avertisment, față de faptul că la data de 26.09.2013, ora 05:48, a fost depistat în trafic șoferul său S. D. care conducea autoutilitara cu numarul de înmatriculare_ și semiremorca_, acesta neprezentind numărul necesar de diagrame tahograf, conform Regulamentului nr.561/2006 (CEE); nu si-a asigurat prezența unor documente la bordul autovehiculului din care să rezulte că șoferul este angajatul societății, iar din diagrama tahograf existentă la bordul autovehiculului s-a constatat că șoferul a condus neîntrerupt 8 ore și 45 de minute, nerespectind perioada de odihnă zilnică fracționată cu 2 ore și 50 de minute. S-a considerat că faptele constituie contravenție potrivit art.8, alin.1, pct.31, din OG nr.37/2007, sancționată la art.9, alin.1, lit.c, din același act normativ, art.4, pct.57, ind.2, din HG nr.69/2012, sancționată de art.7, alin.1 și alin.2, lit.a, din același act normativ, art.8, alin.1, pct.4, din OG nr.37/2007, sancționată la art.9, alin.1, lit.c, din același act normativ și art.8, alin.1, pct.7, din OG nr.37/2007, sancționată la art. 9, alin.1, lit.c, din același act normativ.
Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, instanța a constatat legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Instanța a considerat că încheierea procesului verbal în ceea ce privește menționarea corespunzătoare a faptelor și sancțiunilor pentru acestea, este corectă. Reiese în mod cert că pentru prima și a treia contravenție reținute, în ordine cronologică, s-au aplicat sancțiunile amenzii în cuantum de 4000 de lei fiecare, iar pentru celelalte contravenții (a doua și a patra în ordine cronologică) au fost aplicate sancțiunile cu avertisment.
S-a mai constatat și faptul că petentul contestă în fapt, în principal contravențiile menționate de OG nr.37/2007, iar nu faptul că șoferul său nu ar fi avut documente asupra sa din care să rezulte raportul de muncă.
În ceea ce privește situația de fapt reținută prin procesul verbal, instanța a constatat că aceasta este dovedită de intimat, așa cum îi cade în sarcină.
În cauza A. c. Romaniei din 4.10.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, constată încălcarea de către România a art.6 din convenție, articol ce vizează dreptul la un proces echitabil prin încălcarea prezumției de nevinovăție în cazul materiei contravenționale. Se arată că a prezuma că procesul verbal contravențional beneficiază de o prezumție de legalitate și veridicitate, sarcina probei contrare revenind contravenientului ce trebuie astfel să-și dovedească nevinovăția, este contrar dreptului la un proces echitabil, materia contravențională, prin sancțiunile aplicabile intrând în sfera penalului, conform art.6 CEDO, ce implică prezumția de nevinovăție a persoanei căreia i se aduce o acuzație. Ca atare nu procesul verbal contravențional în sine poate demonstra vinovăția contravenientului ci probele ce au stat la baza emiterii sale, în cazul de față probele esențiale produse în fața instanței fiind, constatarea directă a faptei cu propriile simțuri de către agentul constatator, prin vizualizarea documentelor puse la dispoziție de către șofer, copiile diagramelor tahograf din 25/26.09.2013, respectiv 22/23.09.2013 fiind atașate la dosar. De asemenea au fost trase concluzii și din omisiunea prezentărilor documentelor solicitate și impuse de lege, petenta necontestând, de altfel că nu au fost prezentate respectivele documente și încercând doar să ofere explicații asupra lipsei lor.
În ceea ce privește neprezentarea unui număr corespunzător de diagrame tahograf, s-a reținut obligația petentei de a justifica felul în care au fost respectate dispozițiile legale referitoare la timpul de conducere al șoferilor săi pe o perioadă de 28 de zile anterioare celei la care are loc activitatea de conducere.
Petenta a susținut faptul că S. D. nu putea să prezinte agenților constatatori decât diagrama tahograf din 25/26.09.2013, pentru că fusese angajat cu contractul nr.7/24.09.2013 cu perioada de începere a activității la 25.09.2013. Pe de o parte se reține faptul că respectivul contract individual de muncă sau o legitimație specifică a șoferului nu a fost identificată la controlul din 26.09.2013 dimineața, iar documentul prezentat în copie – extras din REGES nu permite identificarea unor elemente concludente din care să reiasă că societatea a înregistrat înainte ca șoferul să plece în cursă, în sistemul de evidență specializat REVISAL, contractul de muncă mai sus menționat. Se poate distinge doar faptul că există o înregistrare din 24.09.2013, nu însă și la ce se referă aceasta. De asemenea petenta reușește să probeze faptul că a descoperit la șoferul intimatei o fișă tahograf din 22/23.09.2013 (anexată printre documentele depuse odată cu întâmpinarea). Apărarea scrisă a petentei cum că șoferul S. D. a condus pe 23.09.2013 o perioadă de o oră, de probă în vederea încheierii contractului individual de muncă, nu este probată. De asemenea se constată faptul că era necesară existența unui contract din care să reiasă prestarea activității anterioare datei de 24.09.2013 indiferent de felul în care ar fi denumit societatea activitatea șoferului (perioadă de probă de exemplu), însă un astfel de contract nu este produs de petentă. Ca atare instanța a considerat că intimata demonstrează existența unei relații contractuale de fapt între șofer și petentă, ce ar fi impus demonstrarea faptului că pentru această perioadă șoferul ar fi respectat (măcar) perioadele minime de odihnă impuse de lege și nu ar fi reprezentat un pericol, din acest punct de vedere, pentru traficul rutier.
De asemenea din fișa de tahograf depusă la dosar, rezultă cu certitudine că șoferul S. D. a condus ansamblul auto din data de 25.09.2013 puțin după ora 21.00, până la momentul depistării în trafic în dimineața zilei de 26.09.2013 cu puțin înainte de ora 6.00. Reținerea unei perioade neîntrerupte de condus de 8 ore și 45 de minute prin actul atacat este confirmată și reală și reprezintă fapta contravențională menționată – art. 8 al.1 pct.4 din OG nr.37/2007.
În fine, s-a reținut și realitatea contravenției prevazute de art.8 alin.1 pct.7 din OG nr.37/2007, explicațiile agenților constatatori asupra perioadelor intermitente de condus și odihnă cu începere din data de 25.09.2013 ora 12.00 când a fost introdusă în aparat fișa tahograf, fiind pertinente. Petentul ar fi trebuit să prezinte în intervalul analizat (25.09.2013 ora 12.00 – 26.09.2013) dovada faptului că a efectuat o pauză – repaosul minim zilnic de 11 ore. Față de dispozițiile art.4 lit.g, a doua liniuță din Regulamentul CE 561/2006 aplicabil în România, urmare a Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană, era posibil ca șoferul petentei să-și fracționeze perioadele de condus în 2 etape din care una minim de 3 ore alta minim de 9 ore. Chiar dacă s-ar presupune că șoferul s-ar fi odihnit de la 05.50 până la ora 12.00, rămâne o altă perioadă de 2 ore și 50 de minute pentru care nu s-au realizat cele 9 ore minime de odihnă. Se mai remarcă și faptul că perioada de odihnă anterioară începerii perioadei de condus de la ora.21.05 din 25.09.2013 a fost de 5 ore și 10 minute și aceasta inferioară celei de 9 ore minime impuse.
S-a reținut astfel realitatea celor constatate de agentul constatator în procesul verbal atacat.
Raportat la individualizarea sancțiunii aplicate se constată că amenda este aplicată în cuantumul prevăzut de lege și nu există circumstanțe particulare care să demonstreze un grad redus de pericol al contravenției săvârșite. De asemenea petenta are o atitudine de negare a faptei încercând să scape de răspundere. În fine, reglementarea faptei și sancționarea acestora cu 4000 de lei amendă minim fiecare demonstrează considerarea unei astfel de fapte ca fiind gravă, doar circumstanțe particulare, excepționale, putând duce la aplicarea unui avertisment.
Față de aceste aspecte, instanța a considerat sancțiunea amenzii în fiecare dintre cele 2 cazuri corect individualizată, urmând a fi menținută, în baza art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, fiind respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională.
Împotriva sentinței instanței de fond, la data de 17.04.2014, petiționara Soimul A. Trans SRL a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta petiționară a invocat următoarele:
Instanța de fond nu a analizat în mod temeinic actele depuse la dosar în cadrul probatoriului administrat.
Astfel, instanța apreciază ca, faptul de a conduce în ziua anterioara începerii contractului de munca al șoferului petentei, este de natura sa conducă la ideea încălcării regulilor de circulație referitoare la pauza obligatorie chiar daca acesta din urma era în afara raporturilor contractuale de munca.
Desi a susținut faptul ca șoferul era în perioada de proba, perioada pentru care legislația muncii nu instituie cu titlu de obligativitate expresa încheierea de acte în acest sens, înregistrarea în REVISAL nefiind reglementata pentru perioada de proba, instanța de fond înlătura apărarea formulată în mod mult prea ușor.
De altfel, prin excluderea conducerii acestei perioade de proba din cadrul fiselor tahograf, ar fi permis o analizare mai atenta a timpilor de lucru si odihna ceea ce ar fi dus la netemeinicia procesului-verbal emis de organul de control.
Instanța nu a analizat în mod temeinic nici solicitarea privind lipsa aprecierii gradului de pericol în concret al abaterii săvârșite retinute de agentul constatator.
Astfel, din motivare, rezulta ca instanța de fond nu a acordat nici o circumstanța atenuantă șoferului petentei, referitor la faptul ca acesta ar fi depășit cu 45 de min programul de lucru si nici nu a apreciat asupra gradului de pericol social în concret, al normei încălcate si ce anume rezultat previzibil sau concret s-ar fi născut din aceasta încălcare.
Ba mai mult, apreciaza instanța ca petenta nu conștientizează abaterea săvârșita, de parca recunoașterea si regretul faptei ar putea însemna o circumstanța atenuantă legala ca în fosta legislația penala.
Referitor la cuantumul amenzii în total de 8.000 lei, se solicită a se observa ca fiind încălcate în mod flagrant dispozitiile art.16, din OG nr.2/2001, referitor la constatarea faptei si stabilirea unei sancțiuni raportat la gradul de pericol concret al faptei săvârșite, este evident faptul ca societatea va avea o acțiune în regres împotriva șoferului vinovat, ceea ce va însemna obligarea acestuia la plata sumei de 8.000 lei o suma mult prea mare față de posibilitățile financiare ale acestuia, ceea ce probabil îl va pune într-o poziție dificila.
Se solicită a se constata ca agentul de control a aplicat o măsura mult prea drastica față de faptele săvârșite în concret si gradul de pericol social, ca nivelul total al amenzii este unul exagerat de mare raportat la nivelul mediu al veniturilor chiar si pentru societăți comerciale obținut în aceasta perioada în România si să se aprecieze faptul ca menținerea unei amenzi atât de mari le pune în pericolul iminent de a nu o putea achita, societatea putând ajunge în incapacitate temporara de plata din acest motiv.
Având în vedere ca s-a pus sub semnul incertitudinii angajarea legala a conducătorului auto la societatea petentă, acesta având toate formele legale cu privire la normele referitoare la angajare, actele fiind înregistrate în termenul legal la I. Teritorial de Munca, aplicarea unei amenzi în cuantum de 4.000 lei reprezintă un regim sancționator mult prea sever față de fapta comisa.
Conducătorul auto este angajatul societății, formele de angajare ale acestuia fiind pe deplin dovedibile.
Totodată, având în vedere susținerile șoferului care arata faptul ca este angajat doar de 2 zile, putea duce la concluzia organului de politie rutiera ca nu este o certitudine lipsa diagramelor celor 28 de zile si ca atare ori sa solicite dovezi suplimentare, ori sa dispună aplicarea unei sancțiuni tot cu avertismentul.
In mod netemeinic însă organul de control a preferat sa aplice ambele amenzi pentru aceste fapte, fără a face vreo diferențiere între efectul concret al faptei săvârșite, raportat la valoarea sociala încălcata, raportat la modalitatea de săvârșire, la gravitatea în concret si mai ales la comportamentul sincer al reprezentantului societății.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, iar pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate prevederile art.466 și urmatoarele din codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, la data de 19 iunie 2014, intimata IPJ Dâmbovița, solicită respingerea apelului, menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
In cererea de apel, apelanta arata ca șoferul ar fi fost angajat în perioada de proba, încercând astfel sa justifice lipsa diagramelor tahograf. Cu toate acestea, în cererea de chemare în judecata depusa pe fondul cauzei apelanta a arătat si a subliniat ca șoferul nu putea prezenta diagramele tahograf, întrucât era angajatul sau de doar doua zile, fără a face referire la pretinsa perioada de proba.
Mai mult, contractul individual de munca nr.7/24.09.2013 pe care
apelanta l-a depus, atesta faptul ca șoferul începe activitatea la data de 25.09.2013, deci cu o zi înainte de data cand a fost depistat în trafic.
Așadar, susținerile apelantei sunt contradictorii si nu produc nici un efect asupra obligației de a se deține diagramele tahograf.
In același timp, susținerile apelantei intra în contradicție si cu constatarea efectuata de agentul constatator care a identificat în cabina autotractorului o diagrama tahograf pe care era menționat numele șoferului apelantei S. D., fiind utilizata de acesta în data de 22/23.09.2013 în autovehiculul cu nr._, același pe care 1-a condus si în prezenta cauza.
Aceste probe demonstrează fara echivoc faptul ca susținerile apelantei sunt nesincere, încercând sa inducă în eroare instanța de judecata pentru a fi exonerata de răspundere.
Cat privește lipsa gradului de pericol social al faptei invocata de
apelanta se învederează faptul ca, instanța de fond a ținut seama de împrejurarea ca agentul constatator a dat deja dovada de clemență, in momentul cind, pentru doua fapte sancționate de OG nr.37/2007 cu amenda cuprinsa între 4000 si 8000 lei, agentul constatator a aplicat doar avertisment si pentru fapta sancționată de dispozițiile HG nr.69/2012 cu amenda cuprinsa între 8000 lei si 12.000 lei, a aplicat de asemenea avertisment.
Așadar, nici nu se poate pune în discuție faptul ca apelanta a fost sancționată prea sever, ba dimpotrivă a beneficiat de suficienta clemență, daca se are în vedere si faptul ca toate faptele stipulate la art.8 alin.1 din OG nr.37/2007 reprezintă încălcări foarte grave ale Regulamentului CE nr.561/2006.
Situația economica a României nu constituie un motiv pentru încălcarea legii, iar apelanta nu a depus nici măcar un înscris care sa ateste situația financiara în concret.
Din aceste motive, coroborate cu împrejurarea ca cererea de apel este vădit netemeinica si ținând seama de faptul ca apelanta a încercat din nou sa inducă în eroare instanța cu privire la perioada de lucru a angajatului sau, consideră ca își exercita cu rea-credință drepturile procesuale, motiv pentru care se impune aplicarea unei amenzi judiciare potrivit dispozițiilor art.187 alin.1 lit.a, din Codul de procedura civila.
Pentru considerentele expuse, solicită respingerea apelului astfel cum a fost formulat, cu consecința menținerii procesului verbal de contravenție ca fiind legal si temeinic.
La data de 04 iulie 2014, apelanta petiționară a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei, învederând următoarele:
Intimata susține, în mod nereal ca petenta ar fi motivat în contradictoriu cererea de chemare în judecata față de apelul formulat în dosar, încercând sa formeze un amalgam prin trunchierea susținerilor tocmai pentru a induce în eroare instanța.
Se invederează faptul ca angajatul societății în calitate de șofer a fost depistat în trafic cu o diagrama tahograf provenind din chiar ziua anterioara angajării sale.
Nu s-a reținut niciodată situația ca șoferului i-ar fi lipsit diagramele vreo perioada de timp solicitata, ci ca nu a avut asupra lui ultimele 28 de diagrame, desi acesta era angajat doar de 2 zile.
Șoferului S. D., avea contract de munca încheiat în data de 24.09.2013 sub nr.07, contractul fiind depus la autorități pentru formalitățile de înregistrare si publicare în REVISAL, astfel că, în data de 26.09.2013 când a fost oprit de controlul rutier, acesta nu avea cum sa dovedească faptul ca este angajat, întrucât contractul de munca era la camera de munca spre îndeplinirea formalităților, iar legitimația de serviciu urma a fi eliberata dupa întocmirea acestor forme si restituirea în societate a exemplarului de contract de munca.
Desi șoferul a arătat faptul ca este angajat la Șoimul A. Trans SRL, întrucât în caz contrar nu avea cum sa efectueze cursa de transport marfa si în acest sens a solicitat organului de politie rutiera sa i-a legătura la sediul firmei pentru confirmare, acesta din urma nu a acceptat explicația, preferând sa dispună aplicarea amenzii.
Faptul ca asupra acestuia s-a găsit o diagrama datând din noaptea zilei de 22 - 23 sept 2013 este justificat de faptul ca în noaptea respectiva a fost testat de către societate în calitate de angajator, șoferul fiind în perioada de proba anterioara încheierii contractului individual de munca.
Se poate lesne observa ca diagrama este inscripționata de către tahometru pe o durata de 1 ora cât a durat testarea acestuia pentru ca angajatorul sa fie încredintat de aptitudinile viitorului nou angajat ; fiind singura diagrama găsita în cabina vehiculului si pe care conform Regulamentului era menționat numele șoferului S. D..
Se menționează în întâmpinare ca în data de 25 - 26 sept. 2013, șoferul S. D. ar fi condus neîntrerupt 8 ore si 45 min fără a se preciza intervalul, pentru ca mai apoi pentru aceeași zi ar fi condus 11 ore si 15 min în intervalul 12.00 — 05.50.
Or dintr-o matematica simpla se poate observa ca între 12.00 si 05.50 nu sunt 11 ore si 15 min, ci doar 5 ore si 50 min.
In plus daca ar fi condus 11 ore si 15 min, dupa ce în prealabil se susține ca ar fi condus 8 ore 45 min, ar rezulta ca șoferul ar fi condus neîntrerupt 20 de ore, o performanță de neegalat nici măcar în cursele auto profesioniste de anduranta.
Mai mult, atâta timp cat transportul a fost unul intern este greu de crezut ca se necesita 20 de ore de condus continuu chiar pentru a traversa țara din vest la est.
Se releva astfel ambiguitatea organului de control care încearcă denaturarea faptelor si agravarea situației șoferului, uitând însa a preciza în concret ce anume valori au fost puse în pericol si cum si pe ce baza a apreciat gravitatea faptei în asa măsura încât s-a nevoit a se acorda amenda într-un cuantum extrem de exagerat.
Intimatul confunda dispozițiile legale aplicabile încălcărilor săvârșite de șoferul societății, susținând ca reprezintă o încălcare grava a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006.
Nu menționează însă din neștiința sau rea voința faptul ca acest Regulament reglementează activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR), denumit în continuare Acordul AETR.
Societatea, prin șoferul S. D. efectua un transport national, în interiorul țării si nicidecum unul international, pentru care ar fi aplicabile dispozitiile Regulamentului CE ce asigura disciplina si timpul de lucru în transportul internațional.
Este si normal ca un transport internațional sa aibe timpi de lucru si odihna bine reglementate, având în vedere distantele mari ce se parcurg si oboseala în conducere care poate interveni pe parcurs.
Insa în condițiile în care șoferul societății a respectat în mare parte timpii de condus si timpii de odihna, având în vedere si activitatea de profil din transporturile naționale de marfa unde celeritatea este ceruta si utila însă îngrădita de viteza maxima admisa, capacitatea vehiculului si nu în ultimul rand de starea deplorabila a șoselelor, consideră ca organele de control ar fi trebuit sa aibe o mai mare flexibilitate în aprecierea stării de oboseala, odihna si timpii de lucru a transportatorilor.
Nu este sancționat nici un șofer de autoturism în condițiile în care conduce fara oprire de la București la Sibiu, de ex, timp de cea 4 - 5 ore, însa un șofer de vehicul transport marfa (deseori perisabil) este nevoit sa oprească dupa maxim 2 ore si 50 min, în condițiile în care rulează cu viteza mult mai mica decât un turism, iar șoferii sunt profesioniști cu aptitudini verificate si des îmbunătățite spre a conduce în mod preventiv si în siguranța.
Se solicită a se avea în vedere ca organele de control nu au constatat în nici un fel si nici nu au învederat faptul ca șoferul ar fi avut urme evidente de oboseala la volan ori ar fi încălcat vreo regula de circulație, oprirea sa datorându-se strict unui control de rutina care s-a finalizat cu dorința agenților de a aplica amenzi spre probabila justificare a activității lor din teren.
Din motivarea sentinței de fond, rezulta ca instanța de fond nu a acordat nici o circumstanța atenuanta șoferului petentei, referitor la faptul ca acesta ar fi depășit cu 45 de min programul de lucru si nici nu a apreciat asupra gradului de pericol social în concret, al normei încălcate si ce anume rezultat previzibil sau concret s-ar fi născut din aceasta încălcare.
Ba mai mult, apreciaza instanța ca petenta nu conștientizează abaterea săvârșita, de parca recunoașterea si regretul faptei ar putea însemna o circumstanța atenuanta legala ca în fosta legislația penala.
Referitor la cuantumul amenzii în total de 8.000 lei, se solicită a se observa ca fiind încălcate în mod flagrant dispozitiile art.16 din O.G.nr.2/2001 referitor la constatarea faptei si stabilirea unei sancțiuni raportat la gradul de pericol concret al faptei săvârșite.
Au fost invocate dispozițiile art.201 alin.2 și urmatoarele din Codul procedură civilă.
Analizind sentinta, in raport de criticile formulate, de sustinerile partilor si textele de lege incidente, tribunalul apreciaza ca apelul este fondat si il va admite, va schimba sentinta, in sensul ca va admite plingerea si va inlocui sanctiunea amenzii aplica petentului, cu sanctiunea avertismentului.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a avut in vedere urmatoarele considerente:
Regulamentul (CE) nr.561/2006 se aplică transportului rutier de mărfuri cu vehicule, inclusiv vehicule cu remorcă sau semiremorcă, a căror masă maximă autorizată depaseste 3,5 tone, sau de călători cu vehicule care sunt construite sau amenajate în mod permanent pentru a putea asigura transportul a mai mult de nouă persoane, inclusiv conducătorul auto si care sunt destinate acestui scop.
Conducătorul auto, este definit de prezentul regulament, ca fiind persoana care conduce vehiculul, chiar si pentru o scurtă perioadă de timp, sau care se află la bordul unui vehicul în cadrul serviciului său pentru a-l putea conduce, în cazul în care este necesar.
Prin expresia, altă muncă, Regulamentul intelege orice activitate, cu exceptia conducerii auto, definită ca timp de lucru la articolul 3 litera (a) din Directiva 2002/15/CE, inclusiv orice activitate desfasurata pentru acelasi sau un alt angajator din sectorul transportului sau din alt sector (de exemplu, în cazul în care o persoană a fost angajată ca agent de securitate timp de 3 ore de către un angajator înainte de a prelua controlul asupra unui vehicul în temeiul Regulamentului (CE) nr.561/2006 pentru un alt angajator, prima activitate este considerată „altă muncă” în contextul Regulamentului (CE) nr.561/2006 si trebuie înregistrată ca atare).
Un conducător auto înregistrează ca altă muncă orice perioadă, astfel cum este definită la articolul 4 litera (e), precum si orice perioadă petrecută pentru conducerea unui vehicul utilizat pentru operatiuni comerciale care nu intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament si înregistrează orice perioadă de disponibilitate, astfel cum este definită la articolul 15 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr.3821/85, de la ultima perioadă de repaus zilnic sau săptămânal. Această înregistrare se face manual pe o foaie de înregistrare, pe un imprimat scos sau cu ajutorul functiei de introducere manuală de date oferită de aparatul de înregistrare.
Agentul constatator verifica fiecare înregistrare cu scopul de a stabili dacă toate activitătile conducătorului auto au fost declarate, de exemplu, altă muncă sau conducere auto care nu intră în domeniul de aplicare a regulamentului. Înregistrările trebuie să includă munca efectuată înainte de a prelua controlul asupra vehiculului si după predarea orice perioadă petrecută cacontrolului. Trebuie indicată drept altă muncă, oricetimp de muncă în sensul articolului 3 litera (a) din Directiva 2002/15/CE, perioadă petrecută conducând un vehicul utilizat în scopuri comerciale si care nu intră în domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr.561/2006. În plus, orice perioade de disponibilitate,trebuie înregistrate în mod corespunzător, astfel cum sunt definite la articolul 15 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr.3821/85, de la ultima perioadă de repaus zilnic sau săptămânal a conducătorului auto.
La plecarea in cursa, conducatorul auto trebuie sa aibă asupra sa, si sa le prezinte la cerere, pasaportul, permisul de conducere, înregistrările/datele din tahograf, cardul conducătorului auto, documentele imprimate, permisul de conducere european, cartea tehnică a vehiculului, certificatul de formare a conducătorului auto, documentele de asigurare, autorizatia de conducere (în cazul unui conducător auto din afara UE), dovada prescrierii unei infractiuni anterioare, licenta pentru transport rutier public de mărfuri în trafic international (CMR), carnetul cu foi de drum si toate documentele asociate cu o încărcătură periculoasă.
Angajatorul eliberează conducătorilor de autovehicule echipate cu aparatură de înregistrare conform anexei I, un număr suficient de foi de înregistrare.
Conducătorii auto folosesc foi de înregistrare sau cardul de conducător auto în fiecare zi în care conduc, începând din momentul în care preiau vehiculul. Foaia de înregistrare sau cardul conducătorului auto nu se retrage înainte de sfârsitul zilei de lucru, cu exceptia cazului în care această actiune este autorizată.
Conducătorii auto angajati recent, trebuie să poată prezenta înregistrările activitătilor desfăsurate pentru angajatorul anterior în cazul în care locul de muncă anterior intră sub incidenta perioadei de 28 de zile precedente primei zile de lucru la noul loc de muncă.
În cazul în care un conducător auto a lucrat anterior în afara sectorului de transport reglementat, acest lucru poate fi verificat pe baza unei scrisori redactate în mod corespunzător de către noul angajator.
Formular de certificat necesar desfăsurarii activitătii, stabilit prin Decizia Comisiei (2009/959/UE) din 14 decembrie 2009 de modificare a Deciziei 2007/230/CE, nu este necesar pentru activităti care pot fi înregistrate de tahograf. Prima sursă de informatii în cadrul controalelor rutiere, este reprezentată de înregistrările efectuate de tahograf, iar absenta înregistrărilor ar trebui să fie justificată printr-o atestare, numai dacă înregistrările făcute de tahograf, inclusiv intrările efectuate manual, nu s-au putut realiza din motive obiective. Indiferent de circumstante, setul integral de înregistrări efectuate de tahograf, însotit de formular, dacă este cazul, se acceptă ca probă suficientă a conformitătii cu Regulamentul (CE) nr.561/2006 sau cu AETR, cu exceptia situatiei în care există o suspiciune justificată.
Certificatul vizează anumite activităti din perioada mentionată la articolul 15 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, respectiv ziua curentă si cele 28 de zile anterioare.
Certificatul poate fi utilizat în cazurile în care soferul, a desfăsurat o altă activitate decât condusul.printre altele,
In speta de fata, sustinerea apelantei petente ca, soferul nu avea cum prezenta diagramele tahograf in cele 28 de zile anterioare controlului, fiind angajat de 2 zile, este reala, insa acest aspect trebuia suplinit de scrisoarea redactata de angajatorul nou – petenta apelanta, sau certificatul necesar desfasurarii activitatii, asa cum s-a aratat mai sus, lucru pe care nu l-a facut, motiv pentru care, nu soferul, ci societatea este in culpa si ca atare, vinovatia sa este dovedita.
La momentul controlului insa soferul nu mai desfasura activitate de proba, contractul sau de munca fiind incheiat la 24.09.2013 sub nr.07, contractul fiind depus la autorități pentru formalitățile de înregistrare si publicare în REVISAL, astfel că, în data de 26.09.2013 când a fost oprit de controlul rutier, acesta nu avea cum sa dovedească faptul ca este angajat, întrucât contractul de munca era la camera de munca spre îndeplinirea formalităților, iar legitimația de serviciu urma a fi eliberata dupa întocmirea acestor forme si restituirea în societate a exemplarului de contract de munca.
Soferul a arătat insa faptul ca este angajat la Șoimul A. Trans SRL, întrucât în caz contrar nu avea cum sa efectueze cursa de transport marfa si în acest sens a solicitat organului de politie rutiera sa i-a legătura la sediul firmei pentru confirmare.
Faptul ca asupra acestuia s-a găsit o diagrama datând din noaptea zilei de 22 - 23 sept 2013 este justificat de faptul ca în noaptea respectiva a fost testat de către societate în calitate de angajator, șoferul fiind în perioada de proba anterioara încheierii contractului individual de munca, aspect care se poate observa prin aceea ca diagrama este inscripționata de către tahometru pe o durata de 1 ora cât a durat testarea acestuia pentru ca angajatorul sa fie încredintat de aptitudinile viitorului nou angajat, aceasta fiind singura diagrama găsita în cabina vehiculului si pe care conform Regulamentului era menționat numele șoferului, S. D..
Avind in vedere cele de mai sus, circumstantele comiterii faptei, faptul ca societatea este la prima abatere de acest fel, ca amenda aplicata – desi stabilita in limitele minime, este nejustificata prin raportarea la circumstantele cauzei, instanta apreciaza ca se poate dispune inlocuirea masurii amenzii cu cea a avertismentului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de petenta . SRL, cu sediul în comuna Grădiștea, ..3, județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr.850/27.02.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul, Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr.64, județul Dâmbovița și în consecință:
Schimbă sentința apelata, în sensul că admite plângerea și înlocuiește amenda aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 26.09.2013, cu avertisment.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător,
C. D. C. M.
Grefier,
R. M.
Judecător fond: P. D. C.
Judecătoria Targoviste
Dosar nr._
Red.DC
Tehnored.DC
5 ex/17.11.2014
.
.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 604/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 341/2014.... → |
|---|
