Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 604/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 604/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 9852/315/2013
Dosar nr._
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr.604
Ședința publică din data de 05.11.2014
Instanța constituită din:
Președinte – C. D.
Judecător – C. M.
Grefier – R. Mocănmescu
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr.64, județ Dâmbovița împotriva sentinței nr.848/27.02.2014, pronunțată de către Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul R. F., domiciliat în Târgoviște, ., nr.7A, ., având ca obiect plângere contravențională.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru conform art.36 din OG nr.2/2001 așa cum a fost modificat prin art.53 din OUG nr.80/2013 și art.1 alin.3 coroborate cu art.30 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul petent, avocat E. F., lipsă fiind apelantul intimat IPJ Dâmbovița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Tribunalul stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina raportat la prevederile art.131, coroborat cu art.95, alin.2, Cod procedură civilă.
Apărătorul intimatului petent învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat, solicitând acordarea cuvântului în fond.
Tribunalul, în raport de dispozițiile art.478 alin 2 Noul Cod procedură civilă, va soluționa cauza pe baza probelor administrate în fața instanței de fond.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Avocat E. F., având cuvântul a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât în mod corect a reținut că nu a fost avută în vedere de către organele de poliție marja de eroare a aparatului radar, în reținerea faptei de depășire a vitezei maxime admise.
Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art.394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr.848/27.02.2014, Judecătoria Târgoviște, a admis plângerea formulată de contestatorul R. F., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Dâmbovița, si s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție . nr._/29.09.2013, exonerarea petentului de la plata amenzii de 720 de lei și înlăturarea măsurii complementare a aplicării de 6 puncte amendă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut ca la data de 29.09.2013, ora 09:08, petentul a fost depistat conducind autoturismul cu numarul de înmatriculare_ pe DN71, în afara localității Ulmi, cu o viteză de 131 km/h. S-a considerat că fapta constituie contravenție potrivit art.121 din HG nr.1391/2006 și sancționată de art.102 alin.2, din OUG nr.195/2002.
Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Raportat la cele arătate în plângere în ceea ce privește modelul de proces verbal folosit de organele de poliție se constată faptul că nerespectarea normelor invocate nu se sancționează cu nulitatea absolută, trebuind dovedită o vătămare prin nefolosirea formularului special menționat. Din perspectiva verificării condițiilor de validitate ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este relevant ca acesta să conțină elementele obligatorii prevăzute de legiuitor (art.16 și urm din OG nr.2/2001, lipsa unora dintre acestea fiind sancționată cu nulitatea relativă, vătămarea fiind prezumată în anumite situații, sau cu nulitatea absolută – alte situații. Dacă într-o normă specială față de OG nr.2/2001 legiuitorul reglementează mai multe modele tip de proces verbal pentru a veni în ajutorul organului constatator – aceste modele tip trebuie ele însele să respecte prevederile generale referitoare la conținutul unui proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. Nefolosirea unui model specificat ci a altuia nu are prevăzută sancțiunea nulității absolute, iar din felul încălcării normei se deduce faptul că suntem în prezența unei nulități relative care presupune dovedirea vătămării aduse persoanei care o invocă.
Pe de altă parte, în ceea ce privește situația de fapt reținută prin procesul verbal instanța a constatat că aceasta nu este dovedită de intimat împotriva contestatorului așa cum îi cade în sarcină.
În cauza A. c. Romaniei din 4.10.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului constată încălcarea de către România a art.6 din convenție ce vizează dreptul la un proces echitabil prin încălcarea prezumției de nevinovăție în cazul materiei contravenționale. Se arată că a prezuma că procesul verbal contravențional beneficiază de o prezumție de legalitate și veridicitate, sarcina probei contrare revenind contravenientului ce trebuie astfel să-și dovedească nevinovăția, este contrar dreptului la un proces echitabil, materia contravențională, prin sancțiunile aplicabile intrând în sfera penalului conform art.6 CEDO ce implică prezumția de nevinovăție a persoanei căreia i se aduce o acuzație. Ca atare nu procesul verbal contravențional în sine poate demonstra vinovăția contravenientului ci probele ce au stat la baza emiterii sale, în cazul de față proba esențială fiind constatarea directă a contravenției de către un agent al statului combinată cu o constatare tehnică a vitezei autovehiculului.
Intimatul a atașat la dosar dovada efectuării unei măsurători a vitezei autoturismului condus de petent, aparatul radar înregistrând viteza de 131 km/h într-o localitate unde viteza maximă legală pe tronsonul respectiv de drum este de 90 km/h.
Din imaginile atașate de intimat la dosar s-a putut observa faptul că aparatul radar a funcționat în timp ce autoturismul pe care era montat se afla în mișcare, rapoartele agenților constatatori fiind în același sens.
Intimatul nu face dovada depășirii vitezei maxime admise de 50 de km/h pe sectorul de drum respectiv cu mai mult de 41 de km/h astfel cum este reținută în procesul verbal fapta sancționată.
Sub acest aspect s-a constatat faptul că indicarea normelor încălcate din OG nr.195/2002 și regulamentul de aplicare aprobat prin HG nr.1391/2006 sunt suficient de clare spre diferență de opinia petentului, pentru a putea determina ce contravenție a fost avută în vedere de către agentul constatator. Este indicat astfel art.102 al.2 din OUG nr.195/2002 care face trimitere la art.108, alin.1, lit.d, din același act normativ care la punctul al treilea menționează „depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus”.
Instanța a constatat însă că nu a fost avută în vedere de către organele de poliție marja de eroare de măsură a aparatului radar în reținerea faptei de depășire a vitezei maxime admise.
În ceea ce privește aparatul radar folosit de intimată (radar cinemometrul tip Autovision) instanța a apreciat că acesta prezenta o mică marjă de eroare constatată și pe calea verificării metrologice efectuate în februarie 2013. Verificarea metrologica a dat ca urmare a verificarii celor 18 viteze măsurate cu acea ocazie, o eroare maximă de 2,2 km/h, fiind considerat corespunzător din punct de vedere tehnic cu norma respectivă și, aplicând această marjă maximă de eroare a aparatului, s-a putut proba cu suficientă precizie că petentul a condus un autoturism ce avea viteza cuprinsă între 128,8 Km/h și 133,2 de km/h.
Cum dubiul profită petentului, acuzat de fapta contravențională, a rezultat că se poate proba cu certitudine doar faptul că petentul a condus un autoturism ce avea 128,8 km/h, în timp ce contravenția reținută în sarcina sa este depășirea vitezei legale cu peste 41 km/h, deci viteza minimă ce trebuia dovedită de către intimat că ar fi avut-o autovehiculul condus de petent era de cel puțin 131 km/h.
Cum fapta contravențională este reținută greșit, neputându-se demonstra că petentul a depășit cu cel puțin 41 km/h viteza maximă admisă pe acel sector de drum si cum instanța nu poate reindividualiza sancțiunea, aplicând o amendă pentru o altă faptă, (depășirea vitezei cu un interval de 31-40 km/h față de viteza maximă admisă – cum corect trebuia reținută contravenția și aplicată sancțiunea), plângerea a fost admisă.
Instanța a considerat, în ciuda existenței unei anumite orientări a practicii judiciare, că legea nu permite ca instanța să reindividualizeze încadrarea juridică a unei contravenții pe care ar fi comis-o partea și să aplice acesteia o altă sancțiune contravențională decât cea aplicată de agentul constatator. Nu există nici un temei legal în acest sens. Plângerea contravențională se judecă potrivit procedurii speciale prevăzute de OG nr.2/2001 care se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă care nu reglementează în nici un fel această posibilitate.
În esență, procesul verbal de contravenție este un act administrativ care are însă o cale specială de atac în primă instanță la judecătorie, unele dintre asemenea acte atacate putând ajunge în calea de atac a recursului la tribunal la secția specializată care judecă numai sau și în contencios administrativ. Instanța, constatând că actul administrativ este greșit emis nu poate emite ea însăși un alt act administrativ de constatare și sancționare a unei persoane, neavând atribuții în acest sens. Calificarea de către CEDO a constatării și aplicării amenzilor contravenționale ca „acuzație în materie penală” nu face aplicabilă procedura penală în cauză, aceasta fiind de strictă aplicare, orice interpretarea a unui text de procedură penală prin analogie fiind interzisă.
Instanța de fond a anulat astfel procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, exonerându-l pe petent de la achitarea amenzii pentru depășirea vitezei, a fost înlăturată sancțiunea complementară de 6 puncte penalizare stabilită accesoriu acesteia.
Împotriva sentinței instanței de fond, intimata IPJ Dâmbovița a declarat apel în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta intimată a învederat următoarele considerente:
Petiționarul a fost sancționat contravențional, întrucât la data de 29.09.2013 a fost depistat de cinemometrul radar rulând cu auto marca BMW cu nr._ cu viteza de 131 km/h pe DN 71, în afara localității Ulmi, la km 39.
Instanța de fond a admis plângerea, deoarece, din relațiile furnizate de către BBCS Communications Systems a rezultat ca la efectuarea verificărilor metrologice cinemometrul utilizat în cauza a indicat o eroare de masurare de 2,2 km/h.
In acest context, s-a arătat ca se poate proba cu suficienta precizie ca petiționarul a condus un autoturism ce avea viteza cuprinsa între 128,8 km/h si 133,2 km/h., pronunțându-se o sentința care este deopotrivă nelegala si netemeinica.
In conformitate cu dispozițiile pct.3 din Ordinul BRML nr.301/2005, cinemometrul este supus periodic unor verificări de ordin metrologic si tehnic.
La pct. 3.1.1, lit.c, din acest Ordin se precizează ca, pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de: (...), iar la pct. 3.1.2, 3.1.3., 3.1.4. si 3.1.5, ultimele paragrafe, se menționează ca, după fiecare din aceste probe cinemometrul trebuie să îndeplinească cerințele specificate la punctul 3.1.1 (...).
Așadar, cinemometrul este supus unor teste, iar erorile maxime tolerate trebuie sa se încadreze în limitele impuse de Ordin pentru a fi declarat „admis" pentru punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare (asa cum prevăd dispozițiile pct.5 din Ordinul BRML nr.101/2005).
Este de notorietate ca orice dispozitiv care se utilizează pentru măsurători în vederea determinării unor parametrii de ordin tehnic sunt supuse omologării si verificării metrologice periodice (de ex. cântarele in piața, pompele de carburanți, etc).
Chiar daca în cazul de față cinemometrul utilizat la măsurarea vitezei a înregistrat erori de măsurare la efectuarea verificării metrologice (si nu în trafic) acestea s-au încadrat în valorile maxime tolerate, asa cum si instanța de fond precizează referindu-se la adresa emisa de BBCS Communications Systems.
Instanța de fond nu a înțeles faptul ca erorile maxime de măsurare se încadrează în limitele menționate de legiuitor si a considerat ca viteza cu care a fost depistat petiționarul nu este cea reala ; în fapt, radarul a indicat precis viteza de 131 km/h, în timp ce instanța a pendulat între doua viteze respectiv 128,8 km/h si 133,2 km/h.
Împrejurarea ca instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale rezulta si prin raportare la adresa nr.6032/16.10.2013 emisa de INM - BRML (singura instituție abilitata sa se pronunțe în astfel de situații). Astfel, în aceasta adresa se arata ca un cinemometru declarat admis la verificarea metrologica în termen de valabilitate are calitatea de mijloc de măsurare legal.
NML 021 - 05 nu stipulează aplicarea erorilor maxime tolerate la valorile înregistrate în trafic de un cinemometru declarat admis la verificarea metrologica, iar o valoare indicata de un mijloc tehnic de măsurare legal nu se corectează cu eroarea tolerata prevăzuta de NML.
Instanța de fond, daca avea nelămuriri cu privire la interpretarea dispozițiilor NML 021-05 emise de INM - BRML, trebuia sa se adreseze acestei instituții care, asa cum s-a precizat, este singura în măsura sa se pronunțe în astfel de situații.
Se solicită a se constata ca fapta a fost comisa de petiționar și a fost sancționată corect, însa procesul verbal de contravenție a fost anulat în mod eronat ca urmare a interpretării greșite a dispozițiilor legale.
Pentru considerentele expuse, apelanta solicită admiterea apelului, modificarea sentinței, în sensul respingerii în fond a plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic.
Prin întâmpinarea formulată, la data de 08.08.2014, petiționarul R. F., solicită respingerea apelului, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, deoarece la dosarul cauzei există dovezi din care rezultă fără putință de tăgadă că la data efectuării verificării cinemometrului și eliberării buletinului de verificare metrologică efectuate în februarie 2013, din cuprinsul cărora rezultă că cinemometrul de control rutier indicat în procesul - verbal de contravenție a fost declarat admis, valabilitatea verificării fiind de un an, s-a avut în vedere eroarea maximă tolerată de 2,2 km/h din valoarea convențională adevărată a vitezei, prevăzută la pct. 3.1.1 lit. b) din Norma de metrologie legală NML 021-05.
Or, în cazul în care s-ar fi aplicat această marjă maximă de eroare a aparatului de către agentul constatator, s-ar fi putut observa că viteza cu care se deplasa intimatul era cuprinsă între cuprinsă între 128, 8 km/h și 133.2 km/h, iar într-un asemenea caz nu s-ar fi aplicat măsurile cuprinse în procesul-verbal atacat.
La data de 21.08.2014, apelanta intimată a formulat răspuns la întâmpinarea petiționarului, învederându-se faptul că își menține susținerile formulate în motivele de apel.
Asa cum s-a arătat si în motivele de apel bazat pe dispozițiile Ordinului BRML nr. 301/2005 si pe precizările INM - Biroul de metrologie legala efectuate în adresa nr. 6032/16.10.2013, nici agentul constatator si cu atât mai puțin contravenientul sau instanța de judecata nu poate interveni asupra vitezei măsurate de cinemometru.
Prin emiterea buletinului de verificare metrologica cu mențiunea „admis", potrivit dispozițiilor pct.5 din Ordinul BRML nr.301/2005 se atesta legalitatea cinemometrului pentru punere în funcțiune respectiv pentru utilizare.
Faptul ca, la efectuarea verificării metrologice s-a constatat ca cinemometrul în cauza a înregistrat o eroare de măsurare nu însemna ca aceasta eroare de măsurare se va regăsi ulterior la utilizarea cinemometrului în trafic, ci demonstrează ca acest cinemometru se încadrează în limitele de toleranță la măsurarea vitezei, limite acceptate de legiuitor.
In adresa INM - BRML nr.6032/16.10.2013 se precizează foarte clar: erorile maxime tolerate stabilite în NML 021-05 se aplica la efectuarea controlului metrologic legal prin aprobare de model, verificare metrologica inițiala, verificare metrologica periodica, verificare metrologica după reparare, conform Ordonanței de Guvern nr.20/21.08.1992 privind activitatea de metrologie, norma de metrologie legala este o reglementare de metrologie egala, specifica unei anumite categorii de mijloace de măsurare care conține cerințe tehnice si metrologice pe care trebuie sa le îndeplinească un mijloc de măsurare din acea categorie, atunci cind este supus controlului metrologic legal.
Cu alte cuvinte, toate instrumentele utilizate la măsurarea unor valori pot înregistra erori de măsurare, însa aceste erori trebuie sa se încadreze în limitele legale pentru a fi posibila emiterea buletinului de verificare metrologica cu mențiunea „admis".
Acesta este motivul pentru care legiuitorul nu permite nici agentului constatator si nici contravenientului sau instanței sa faca interpretări ale valorilor măsurate.
In ipoteza în care instanța de judecata se considera nelămurita, pentru o justă soluționare a cauzei si aflarea adevărului, este imperios necesara emiterea unei adrese către singura instituție care se poate pronunța în astfel de cazuri, respectiv INM-BRML.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea apelului, respingerea plângerii contravenționale.
Analizând sentinta, in raport de criticile formulate si avind in vedere probele administrate si textele de lege incidente, tribunalul apreciaza ca apelul este intemeiat si il va admite, va modifica sentinta in sensul respingerii plingerii, motivat de faptul ca intradevar s-a demonstrat ca petentul circula in localitate cu viteza mentionata de cinemometrul montat pe autospeciala cu numarul de inmatriculare MAI_.
Pentru a pronunta aceasta solutie, s-a avut in vedere, in primul rind ca, petentului, depistat si oprit de agentii de circulatie, i s-a intocmit exemplarul 2 din procesul verbal atacat astazi in instanta, proces verbal care corespunde tipului de formular indicat in anexa 1D, din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.
Deasemeni, procesul verbal corespunde din punct de vedere al continutului prevazut sub sanctiunea nulitatii, fiind indicat numele petentului, datele sale de stare civila, locul savirsirii contraventiei, contraventia si sanctiunea aplicata.
Deasemeni, cuprinde si mentiunea facuta de petentul intimat, ca nu este de acord cu viteza specificata de agent si semnatura acestuia si a agentului constatator.
Invocarea de petent a marjei de eroare de 3% prevazuta de Norma de metrologie legala nu afecteaza in cazul de fata rezultatul masuratorii, marja de eroare fiind verificata la momentul omologarii de Institutul N. de Metrologie a aparatelor radar.
Prin adresa nr.6032/18.X.2013, Institutul Național de Metrologie, instituția emitentă a Ordinului nr.301/2005, a explicat la punctul 1 că, erorile maxime tolerate stabilite în NML021-05 se aplică în patru cazuri enumerate limitativ, anume, la efectuarea controlului metrologic legal prin aprobare de model, la verificarea metrologică inițială, la verificare metrologică periodică și la verificare metrologică după reparare.
Un cinemometru declarat admis la verificare metrologică și cu marcajul de verificare metrologică în termenul de valabilitate are calitatea de mijloc de măsurare legal, iar NML 021-05 nu stipulează aplicarea erorilor maxime tolerate la valorile înregistrate în trafic de un cinemometru declarat admis la verificarea metrologică.
O valoare indicată de un mijloc de măsurare legal nu se corectează cu eroarea tolerată prevăzută în NML, iar interpretarea rezultatelor măsurărilor efectuate cu mijloace de măsurare legale nu face obiectul prevederilor NML.
Ca atare, instanta de fond a facut o aplicare gresita a textelor de lege incidente, motiv pentru care, apelul va fi admis, cu consecinta schimbarii in tot a sentintei, in sensul respingerii plingerii contraventionale
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr.64, județ Dâmbovița împotriva sentinței nr.848/27.02.2014, pronunțată de către Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul R. F., domiciliat în Târgoviște, ., nr.7A, . și în consecință:
Schimbă în tot sentința, în sensul că respinge plângerea formulata de petentul R. F..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05 noiembrie 2014.
Președinte,Judecător,
C. D. C. M.
Grefier,
R. M.
Judecător fond: P. D. C.
Judecătoria Targoviste
Dosar nr._
Red.DC
Tehnored.DC
ex.5/17.11.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 388/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 606/2014.... → |
|---|
