Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 209/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 209/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 5874/120/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE C. ADMINISTRATIV
SENTINȚA nr.209
Ședința publică din 6 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. E.
GREFIER: R. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanții A. M. , B. I. I., B. I., B. E. , B. M., B. M. C., B. C., B. E., B. P. T., C. M., C. M., C. V. S., C. I. C., C. E. M., C. I. M., C. I., C. E. D., C. L., D. F. , D. E., D. G., D. E., D. E., D. Ș. L., E. C., E. C., F. M., G. L., G. Ș., G. A., G. D., G. I. S., G. M., G. M., G. M. A., I. V., I. I., I. I. C., I. L., I. P., I. M., I. A. A., L. D., L. L., L. M., L. M. C., M. L., M. M., M. I., M. C., M. G., M. M., M. G., N. I. E., N. S., N. M., O. M. C., O. C. G., P. A., P. A. S., P. L. R., P. M., P. E. M., P. N., P. A., R. R. D., R. E., R. M., R. M. S., R. L., R. A., R. N., S. E., S. M. M., S. M., S. G., S. G., S. E., S. B. G., S. L., S. D. F., T. H. C., T. M., V. E. M., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la reprezentant C. avocat Ș. C. din Târgoviște, .. O1, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii cu sediul în Târgoviște, .. 1 A, județul Dâmbovița, pentru acordarea premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de al 13 –lea salariu aferent anului 2010, actualizat cu indicele de inflație.
Cererea timbrată cu suma de 50 lei taxă de timbru achitată conform chitanței nr._/15.10.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av.Ș. C. pentru reclamanți, lipsă fiind pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul, aducându-se la cunoștința instanței stadiul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. Ș. C. pentru reclamanți, învederează faptul că nu mai are alte înscrisuri de depus și nu înțelege să solicite acordarea unui nou termen pentru dezbaterea fondului.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat, constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Av. Ș. C. având cuvântul pentru reclamanți, solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata premiului anul aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de ,, al 13 lea salariu’’, reactualizat cu indicele de inflație și dobânda legală cuvenită până la data plății efective. De asemenea, solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanții A. M. , B. I. I., B. I., B. E. , B. M., B. M. C., B. C., B. E., B. P. T., C. M., C. M., C. V. S., C. I. C., C. E. M., C. I. M., C. I., C. E. D., C. L., D. F. , D. E., D. G., D. E., D. E., D. Ș. L., E. C., E. C., F. M., G. L., G. Ș., G. A., G. D., G. I. S., G. M., G. M., G. M. A., I. V., I. I., I. I. C., I. L., I. P., I. M., I. A. A., L. D., L. L., L. M., L. M. C., M. L., M. M., M. I., M. C., M. G., M. M., M. G., N. I. E., N. S., N. M., O. M. C., O. C. G., P. A., P. A. S., P. L. R., P. M., P. E. M., P. N., P. A., R. R. D., R. E., R. M., R. M. S., R. L., R. A., R. N., S. E., S. M. M., S. M., S. G., S. G., S. E., S. B. G., S. L., S. D. F., T. H. C., T. M., V. E. M., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la reprezentant C. avocat Ș. C. din Târgoviște, .. O1, ., ., au chemat în judecată pârâta C. Județeană de Pensii cu sediul în Târgoviște, .. 1 A, județul Dâmbovița, pentru acordarea premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de al 13 –lea salariu aferent anului 2010, actualizat cu indicele de inflație.
În motivarea cererii, reclamanții arată că dreptul la premiul anual aferent anului 2010, denumit și al 13 lea salariu, a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul 2010, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat retroactiv.
În acest sens, prin art.25 din Legea cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a prevăzut acordarea acestui drept în ceea ce privește pe salariații- funcționari publici din cadrul Casei de Pensii Dâmbovița, potrivit art.25 alin.1, alin.2 și alin.4 .
Din analiza textului de lege, rezultă în mod neechivoc faptul că dreptul personalului plătit din fonduri publice, în speță salariații funcționari publici ai Casei Județene de Pensii Dâmbovița, de a încasa premiul anula pe anul 2010, era un drept câștigat, chiar dacă plata acestuia era amânată până în luna ianuarie 2011, și chiar dacă prin Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a fost abrogată dispoziția legală a acordării acestui drept.
Se menționează faptul că Legea – cadru nr.330/2009 a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010 și ulterior a fost abrogată prin Legea nr.285/2010, care a intrat în vigoare la data de 31.12. 2010.
Se susține faptul că acest drept a fost pe deplin realizat și efectiv la expirarea ultimei zile a anului 2010, astfel cum rezultă din prevederile art.25 alin.4 din Legea nr. 330/2009, conform cărora,, Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul’’.
Principiul neretroactivității civile se referă la toate raporturile juridice născute sub legea vechea, care nu și-au epuizat toate efectele.
Chiar dacă este regula ca legea nouă este de imediata aplicare și excepție – supraviețuirea legii vechi - și fără a admite ca legea nouă poate fi interpretată în sensul de a guverna și asupra trecutului, principiul aplicării imediate a legii noi presupune . toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul vechi.
În acest context, se arată că prevederile art.8 din Legea nr. 285/2010 prin care s-a dispus ca sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011… nu se aplică retroactiv și în consecință, nu sun aplicabile acestui drept născut sub imperiul legii vechi și care a fost pe deplin realizat conform legii care l-a consfințit, respectiv Legii nr.330/2009. În acest sens, sunt explicite și prevederile art.15 alin.2 din Constituția României, precum și disp. art.20 din Constituția României.
Din interpretarea acestor texte de lege rezultă că dacă instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale drepturilor omului, la care România este parte, conținând dispoziții mai favorabile decât acestea din urmă, au obligația să ignore aceste prevederi și să aplice cu prioritate dispozițiile din reglementarea internațională mai favorabilă.
Se mai arată că în ceea prevederile internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului care au fost încălcate în cauză, potrivit art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,, Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât și în asociație cu alții. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa’’.
Totodată, se arată că judecătorul național are obligația să înlăture aplicarea unei reglementări naționale, contrare dreptului Uniunii Europene, așa cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, înlăturând din oficiu aplicarea dispozițiilor legislative naționale sau a deciziilor Curții Constituționale, care sunt contrare dreptului Uniunii.
În concluzie, întrucât la data de 31.12. 2010, dispozițiile art.25 din Legea nr. 330/2009 erau în vigoare și erau aplicabile, dreptul acesta fiind expres stabilit prin acest act normativ, se consideră că dreptul la al 13 -lea salariu aferent anului 2010 este un drept câștigat.
În drept, cererea este întemeiată pe prevederile art.92 și urm. Cod procedură civilă, art.25 din Legea nr. cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit fin fonduri publice, Legea nr.285/2010, art .I din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană Dreptului Omului, art.15 alin.2, art.20, art.41 alin.2, art.44 alin.2, Constituția României, Directiva 2000/78/CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, art.211 din Legea nr.62/2011.
În dovedirea cererii, s-au atașat la dosarul cauzei, următoarele înscrisuri: anexa la cererea privind refuzul CJP Dâmbovița la plângerea prealabilă adresată de către funcționarii publici, salariați ai instituției în anul 2010, prin care solicitau acordarea celui de – al XIII lea salariu pentru anul 2010; răspuns la plângerea prealabilă; cererea de acordare a premiului anual aferent anului 2010; cărți de muncă, CI.
Prin întâmpinarea formulată pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Se susține faptul că potrivit prevederilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice,, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prezentei legi’’.
Având în vedere principiul neretroactivității legii, legiuitorul a dispus ca sumele aferente anului 2010 să nu se mai acorde. Aceste sume, în mod evident ar fi putut fi acordate numai după încheierea anului bugetar 2010, respectiv în anul 2011.
Se arată că rațiunea juridică ce a vizat neacordarea sumelor corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 a fost făcută în considerarea faptului că acestea, sub aspect bugetar au avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
De asemenea, se susține că dreptul la acordarea premiului anual pentru anul 2010, așa cum a fost reglementat de Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în fapt a fost realizat, funcționarii publici beneficiind de acest premiu, în condițiile în care, așa cum am precizat anterior el s-a regăsit ca o componență a majorărilor aferente anului 2011.
Dreptul reclamanților la încasarea premiului anual s-a născut cel mai târziu la data de 31.12. 2010, adică la sfârșitul anului pentru care era instituit. Pentru plata sa, la momentul respectiv nu exista niciun impediment legal sau de fapt. Activitatea care îi îndrituia pe reclamanți la beneficiul sau era prestată, nu s-a invocat ori dovedit faptul că această activitate ar fi fost nesatisfăcătoare sau că reclamanții ar fi săvârșit abateri disciplinare și nici ca ar fi fost suspendați ori înlăturați din funcție pentru fapte imputabile lor.
Se arată că plata era prevăzută a se efectua începând cu luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă, ceea ce înseamnă că pentru anul 2010 trebuia făcută începând cu luna ianuarie a anului 2011. Acest demers nu a mai avut loc față de prevederile art.8 din Legea nr.285/28.12. 2010.
Prevederea finală a normei legale în discuție, conform căreia prima anuală a fost avută în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda în anul 2011 personalului din sectorul bugetar este inexactă, deoarece în timp ce premiul anula se acorda doar personalelor care nu au fost sancționate disciplinar și într-un cuantum proporțional cu perioada lucrată, majorările salariale s-au acordat în anul 2011 în mod egal tuturor angajaților bugetari care ocupau aceeași funcție, nediferențiat față de perioada lucrată în anul anterior și de eventualele sancțiuni disciplinare primite.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții menționează faptul că în speța de față, nu poate fi vorba de încălcarea principiului neretroactivității legii, raportat la . dispozițiilor Legii nr.285/2010, întrucât, premiul anual solicitat era un drept câștigat al reclamanților - după desfășurarea activității în anul 2010 și nici de regăsirea acestor sume în majorările salariale aferente anului 2011- așa cum se susține în întâmpinare.
Se apreciază că, întrucât dreptul reclamanților de a încasa premiul anual pentru anul 2010 s-a născut la 31.12. 2010, nu exista niciun impediment legal pentru obligarea intimatei să-l plătească acestora acum, urmare a admiterii cererii de chemare în judecată, din moment ce nu au făcut acest lucru în ianuarie 2011.
Analizând cererea formulata prin prisma motivelor invocate, a întimpinării formulate, precum si a textelor legale incidente, tribunalul apreciază ca aceasta este neîntemeiata pentru considerentele ce vor urma.
Prin Decizia nr. 21 din_, Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 37 din_ , ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
S-a reținut în considerentele Deciziei 21/2013, că:
„ Asupra interpretării dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, Curtea Constituțională s-a pronunțat atunci când a exercitat controlul de constituționalitate al acestui articol, prin prisma dispozițiilor referitoare la neretroactivitatea legii, garantarea dreptului Ia salariu, a dreptului de proprietate privată, incidența dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale dreptului Uniunii Europene.
Așa cum, în mod constant, a stipulat Curtea Constituțională, caracterul obligatoriu al deciziilor sale se extinde și asupra considerentelor, astfel încât acestea devin obligatorii pentru cei ce procedează la interpretarea și aplicarea respectivului articol de lege.
În acest context se impune interpretarea dată de Curte referitor la faptul că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
Or, raportat la această concluzie, se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. În acest sens, aceeași instanță a stipulat, în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare.
Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Prin modificarea formei de executare a obligației de plată a premiului anual, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privată al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanțe de natură salarială.
În concluzie, premiul anual aferent anului 2010, reglementat inițial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art. 1 din Legea nr. 285/2010, fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări. „
În condițiile în care Decizia 21/2013 este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, și cum în cauza de față reclamanții solicită obligarea pârâtei la plata premiului anual pe anul 2010, în temeiul art 25 din legea nr. 330/2009, se impune respingerea acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge actiunea formulată de reclamanții A. M. , B. I. I., B. I., B. E. , B. M., B. M. C., B. C., B. E., B. P. T., C. M., C. M., C. V. S., C. I. C., C. E. M., C. I. M., C. I., C. E. D., C. L., D. F. , D. E., D. G., D. E., D. E., D. Ș. L., E. C., E. C., F. M., G. L., G. Ș., G. A., G. D., G. I. S., G. M., G. M., G. M. A., I. V., I. I., I. I. C., I. L., I. P., I. M., I. A. A., L. D., L. L., L. M., L. M. C., M. L., M. M., M. I., M. C., M. G., M. M., M. G., N. I. E., N. S., N. M., O. M. C., O. C. G., P. A., P. A. S., P. L. R., P. M., P. E. M., P. N., P. A., R. R. D., R. E., R. M., R. M. S., R. L., R. A., R. N., S. E., S. M. M., S. M., S. G., S. G., S. E., S. B. G., S. L., S. D. F., T. H. C., T. M., V. E. M., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la reprezentant C. avocat Ș. C. din Târgoviște, .. O1, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii cu sediul în Târgoviște, .. 1 A, județul Dâmbovița.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița..
Pronunțată în sedintă publică din 6 februarie 2014.
PREȘEDINTE Grefier
F. E. R. M.
Red.EF
Dact.RM
4 ex/5.03.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1414/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 483/2014.... → |
|---|
