Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 516/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 516/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 5771/4/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 516
Ședința publică din 03.09.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – G. C.
JUDECĂTORI – M. D.
- N. E.
GREFIER MOCANESCU R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta petentă C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 580/09.04.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL, cu sediul în București, .. 47 D, sector 3.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat soluționarea cauzei conform art. 242 cod. pr. civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr._/11.12.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria G. a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.
Prin încheierea din data de 21.02.2013, Judecătoria Găești a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea către Judecătoria Sectorului 4 București.
Prin sentința civilă nr._/14.10.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.
Prin aceeași sentință, s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Prin decizia nr. 7774/13.12.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._, iar prin sentința civilă nr. 580/09.04.2014, instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, în contradictoriu cu intimata CNADNR - CESTRIN, dispunând anularea procesului verbal contestat . nr._/21.03.2012, precum și exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat și de la plata tarifului de despăgubire stabilit prin procesul verbal contestat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/21.03.2012 întocmit de agentul constatator C. G. Sepanschi din cadrul CNADNR, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din OG nr. 15/2002, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă de 250 lei și a fost obligat la plata c/val tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro, reținându-se că la data de 31.10.2011, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_ aparținând petentului, a circulat pe autostrada A1, km 70+460m, loc. P., jud. Dâmbovița, fără a deține vinietă valabilă.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, trecând la analiza legalității actului constatator atacat, instanța de fond a constatat că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din același act normativ.
Astfel s-a reținut că potrivit acestor dispoziții legale, procesul verbal trebuie să cuprindă mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, iar lipsa acestor mențiuni se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal, nulitate care se poate constata și din oficiu.
S-a arătat că procesul verbal atacat în cauză poartă mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic de agentul constatator, potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și H.G. nr. 1259/2001, insă actul constatator a fost comunicat petentului în formă tipărită, fără ca pe procesul verbal comunicat să existe semnătura olografă a agentului constatator, reținându-se că semnătura electronică despre care se face vorbire în cuprinsul acestuia nu poate fi valabilă decât pe un înscris în format electronic.
În plus, s-a arătat că din interpretarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică, sunt asimilate înscrisurilor sub semnătură privată în privința condițiilor și efectelor lor, însă procesul verbal de contravenție, având natura juridică a unui act administrativ, de drept public, este considerat un act autentic iar nu un înscris sub semnătură privată, fiind emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale.
Totodată instanța de fond a apreciat că procesul verbal contestat, contrar susținerilor organului emitent în sensul că a fost generat și semnat electronic, nu este un înscris destinat a fi citit în formă electronică, fiind comunicat petentului în formă tipărită, fapt ce contravine prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea 455/2001, care definesc înscrisul electronic ca fiind o colecție de date în formă electronică în care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
În raport de aceste considerente instanța de fond a apreciat că procesul verbal de contravenție contestat de petent este lovit de nulitate absolută, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001 cu privire la semnătura agentului constatator.
Referitor la tariful de despăgubire, prima instanță a reținut că prin Legea nr. 144/23.07.2012 a fostmodificată OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Astfel, art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 a statuat că la articolul 8 din O.G. nr. 15/2002, alineatele 3, 31 și 6 se abrogă, iar prin art. II din Legea nr. 144/2012 s-a stabilit că tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (…), aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
La data de 07 iulie 2014, intimata CNADNR SA - CESTRIN a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta intimată a invocat că instanța de fond, analizând probele administrate de către petent a apreciat ca fiind aplicabile dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001 si, neexistand semnătura olografa a agentului constatator pe forma tipărita a procesului verbal contestat, a procedat la anularea procesului verbal de constatare a contravenției mai sus menționat.
În continuare, recurenta intimată a mai invocat faptul că instanța de fond nu a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002 și ale Legii nr. 455/2001, considerând că sentința este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fără a intra în cercetarea fonului cauzei și cu interpretarea greșită a actului dedus judecății ( art. 304 ind. 2 alin. 5, 8 și 9 din Codicele de procedură civilă – 1864 ).
De asemenea, eludarea legii în prezenta cauză este evidentă, petenta nu a fost în măsura să combată temeinicia procesului verbal, iar instanța de fond în mod eronat a apreciat că procesul verbal este lovit de nulitate și a dispus anularea acestuia fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permis de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și CNADNR SA.
Procesul verbal de constatare a contravenției este generat și tipărit, de asemenea, tot cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și, conform prevederilor art.7 al Legii nr.455/2011 privind semnătura electronică, are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice. Astfel, art. 7 din Legea 455/2001 prevede: "în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii". Procesul verbal de constatare a contravenției contestat conține mențiunea expresa că a fost generat si semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr.455/2001 si a HG nr.1259/2001 de către agentul constatator, cu certificatul calificat anexat in fotocopie la dosarul cauzei emise de CERTSIGN SA.
De asemenea, procesele verbale de constatare a contravenției sunt înscrisuri generate si semnate în forma electronica, cu respectarea prevederilor legale în materie, iar sub aspectul naturii lor juridice, Legea privind semnătura electronica trebuie interpretata sistematic, art.6 si art.7 din acest act normativ prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în forma electronica, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica, recunoscut de către cel căruia i se opune.
Recurenta mai invocă faptul că instanța va retine natura de act administrativ de drept public a procesului verbal de constatare a contravenției, așadar de înscris autentic definitiv potrivit art. 1171 si 1173 Cod civil, incidența în privința procesului verbal de sancționare a contravenției a normelor privind semnătura electronica nu îi răpesc acestuia calitatea de act autentic, acesta fiind emis de un funcționar public competent si cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Astfel procesele verbale contestate, reprezintă un înscris în forma electronica căruia i s-a incorporat sau atașat o semnătura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, poarta semnătura valabila a agentului constatator, nefiind astfel incidența sancțiunea nulității absolute în condițiile art. 17din O.G. nr. 2/2001
Totodată legiuitorul prin dispozițiile articolului 267 din noul Cod de procedură
civlia,, a reglementat si înscrisurile în format electronic, iar cu privire la valabilitatea semnăturii electronice a statuat în art. 268 alin. 2, faptul ca aceasta "este valabila daca este reprodusa în conditiile legii speciale".
Potrivit art. 4 al Legii nr. 455/2001, înscrisul în forma electronica reprezintă o „colecție de date in forma electronica intre care exista relații logice si funcționale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar", iar semnătura electronica reprezintă „date in forma electronica, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare ".
Instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
In baza dispozițiilor art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța competenta sa soluționeze plângerea, după ce verifica dacă aceasta a fost introdusă în termen, asculta pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
In conformitate cu art. 31 alin 1 din O.G. nr. 2/2001 "împotriva procesului verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în 15 zile de la data înmanarii sau comunicării acestuia".
Asa cum rezultă si din cuprinsul sentinței, instanța de fond a omis sa verifice dacă plângerea contravenționala a fost depusa în termen.
Sentința instanței de fond nu cuprinde convingerile instanței cu privire la modul în care a ajuns la această concluzie, sentința fiind foarte sumar motivata, de altfel nu cuprinde nici probele care au stat la baza convingerii instanței.
De asemenea, din cuprinsul sentinței civile nu rezultă ca instanța de fond a stăruit prin toate mijlocele legale în vederea aflării adevărului judiciar si pentru a preveni o eventuala eroare în aflarea adevărului judiciar ; din cuprinsul sentinței rezultă că instanța nu a încuviințat nici-o proba în acest dosar, considerându-se ca fiind încălcate dispozițiile art. 261 alin. 3, 5 si art. 168 din Codicele de procedura civila (1864).
Totodată, consideră că încălcarea prevederilor art. 261 alin. 3 si 5 din Codicele de procedura civila, atrag sancțiunea nulității absolute a hotărârii, întrucât aceste norme sunt de ordine publica, iar aceasta nulitate nu poale fi acoperita în condițiile art. 105 alin 2 din Codicele de procedura civila, nulitatea fiind necondiționata de existenta unei anumite vătămări, întrucat sentinta recurata nu îndeplinește anumite cerințe legale extrinseci.
Un ultim argument invocat este acela că instanța de fond nu a respectat o . principii fundamentale procesului civil, cum ar fi principiul aflării adevărului judiciar, principiul rolului activ al instanței si principiul disponibilității părtilor în proces.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 Cod procedura civilă, O.G. nr. 15/2002, O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 455/2001 ; solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul menținerii sancțiunii amenzii aplicată intimatului prin procesul verbal contestat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că acesta este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
În primul rând tribunalul amintește că în cauză, sunt incidente disp. art. 3041 din C.pr.civ. (adoptat în anul 1865), astfel că analiza instanței de control judiciar nu va fi limitată doar la motivele de casare prev. de disp. art. 304 C. pr. civ., instanța putând să analizeze cauza sub toate aspectele.
Așa fiind tribunalul constată că în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, realizând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 17 din actul normativ menționat, prin sancționarea cu nulitatea absolută a procesului verbal contestat, pentru lipsa unor elemente esențiale ale acestuia, cu referire la lipsa semnăturii agentului constatator.
Contrar susținerilor recurentei expuse în dezvoltarea motivelor din cererea de recurs, tribunalul reține că procesului verbal de contravenție contestat, nu îi sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică întrucât, procesul-verbal de contravenție constituie o specie a actului administrativ, fiind astfel un act de drept public cu o evidentă natură de act autentic, acesta neputând fi încheiat decât în condițiile și doar de persoanele strict abilitate de lege.
Dispozițiile art. 1171 si art. 1173 din vechiul cod civil (dispoziții aflate în vigoare până la data de 15.02.2013 potrivit art. 230, lit. a din Legea nr. 71/2011, aplicabile în cauză) diferențiau actul sub semnatură privată de actul autentic, acesta din urmă fiind acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către un funcționar public abilitat în acest sens (în prezent înscrisul autentic fiind reglementat de disp. art. 269 din N.c.pr.civ.).
Procesul verbal de contravenție are un astfel de caracter de act autentic câtă vreme acesta nu poate fi încheiat decât de către o persoană, agent constatator, care să fie abilitat prin lege și învestit să exercite o astfel de activitate ce implică autoritatea publică a statului, situație ce rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care „Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”.
Pe de altă parte, potrivit art. 9, alin. 1, lit. a și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 (actul normativ care prevede și sancționează contravenția reținută în procesul verbal contestat) „(1)Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 8 se fac de catre: a) personalul imputernicit din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A.; (2) Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Aceste prevederi speciale ale O.G. nr. 15/2002 în raport cu reglementarea de drept comun dată de O.G. nr. 2/2001 în materie de contravenții, permit, prin excepție, ca doar constatareacontravențiilor prevăzute și sancționate de O.G. nr. 15/2002 să poată fi realizată și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, situație ce trebuie obligatoriu consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției, nu și întocmirea procesului verbal de contravenție sub forma unui înscris în format electronic ori semnarea electronică a unui astfel de act.
Astfel, prin Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică invocată de către recurentă, respectiv prin prevederile art. 1 din acest act normativ, legiuitorul a stabilit fără echivoc domeniul său de aplicare, statuând că „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.
Din interpretarea acestui text rezultă în mod evident faptul că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Prin disp. art. 4 din același act normativ, sunt definite o . concepte, tocmai pentru a conferi actului legii un grad cât mai ridicat de claritate și predictibilitate, avându-se în vedere nivelul tehnic relativ ridicat al acesteia.
Sunt astfel definite noțiunile de:
- date în formă electronică - „reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice”;
- înscrisul în formă electronică - „o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar”;
- semnătură electronică - „date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare”.
Ori procesul-verbal de contravenție contestat, astfel cum a fost comunicat intimatei-petente, nu reprezintă un înscris în format electronic în sensul disp. art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001, astfel încât acestuia să-i poată fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Nicio dispozitie a Legii nr. 455/2001, a actului sancționator avut în vedere la întocmirea procesului verbal contestat, respectiv O.G. nr. 15/2002, ori a reglementării de drept comun în materie de contravenții, respectiv O.G. nr. 2/2001, nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții și nici posibilitatea întocmirii acestui act sub forma unui înscris în formă electronică.
Prin urmare procesului verbal de contravenție nu îi pot fi aplicabile nici dispozițiile art. 6-7 din Legea nr. 455/2001 invocate de recurentă, relative la efectul similar unui act autentic, efect recunoscut doar înscrisului în formă electronică cãruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, semnătură care să fie recunoscută de cãtre cel cãruia i se opune.
Așadar, în mod legal instanța de fond, pentru lipsa olografă a semnăturii agentului constatator, a dispus anularea procesului verbal contestat, consecința fiind aceea a exonerării petentei de plata amenzii contravenționale aplicate și de la obligația de plată a tarifului de despagubire.
Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta petentă C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 580/09.04.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL, cu sediul în București, .. 47 D, sector 3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G. C. M. D. N. E.
GREFIER,
R. MOCANESCU
Judecător fond M. M.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red.- DM
2 ex/15.09.2014.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 211/2014.... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 239/2014. Tribunalul... → |
|---|
